ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 923/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 16

decembrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, verificând, din

oficiu, legalitatea luării și menținerii măsurii arestării preventive a

inculpatului I.R.P., potrivit art. 300

2

cu referire la art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., a dispus menținerea acestei măsuri.

Împotriva încheierii

menționate, a declarat recurs inculpatul I.R.P., solicitând casarea acesteia și

pe fond judecarea cauzei cu inculpatul în stare de libertate.

Recursul nu este fondat.

Din actele dosarului rezultă

că ulterior momentului când inculpatul a atacat cu recurs încheierea din 16

decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, instanța de apel a

pronunțat chiar decizia nr. 1021/ A din 28 decembrie 2004, prin care a fost

menținută soluția de la fond. Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată și

condamnat de instanța de fond la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și

alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.,

și i s-a menținut starea de arest.

În prezent cauza se află pe

rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, întrucât inculpatul

a atacat decizia dată în apel a Curții de Apel București, secția I penală,

formându-se dosarul nr. 402/2005, cu termen la 24 februarie 2005.

Înalta Curte, constatând că

menținerea arestării preventive a inculpatului este justificată, întrucât

temeiurile ce au fost analizate la luarea acestei măsuri, nu s-au schimbat,

fapta comisă prezintă o gravitate deosebită, fiind îndeplinite deci condițiile

prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de

acesta, împotriva încheierii din 16 decembrie 2004, să fie respins, ca

nefondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b)

C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul I.R.P. împotriva încheierii din 16 decembrie

2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.000.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 februarie 2005.