ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 923/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 16 decembrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, verificând, din oficiu, legalitatea luării și menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului I.R.P., potrivit art. 300 2 cu referire la art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., a dispus menținerea acestei măsuri. Împotriva încheierii menționate, a declarat recurs inculpatul I.R.P., solicitând casarea acesteia și pe fond judecarea cauzei cu inculpatul în stare de libertate. Recursul nu este fondat. Din actele dosarului rezultă că ulterior momentului când inculpatul a atacat cu recurs încheierea din 16 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, instanța de apel a pronunțat chiar decizia nr. 1021/ A din 28 decembrie 2004, prin care a fost menținută soluția de la fond.

Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat de instanța de fond la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., și i s-a menținut starea de arest. În prezent cauza se află pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, întrucât inculpatul a atacat decizia dată în apel a Curții de Apel București, secția I penală, formându-se dosarul nr. 402/2005, cu termen la 24 februarie 2005. Înalta Curte, constatând că menținerea arestării preventive a inculpatului este justificată, întrucât temeiurile ce au fost analizate la luarea acestei măsuri, nu s-au schimbat, fapta comisă prezintă o gravitate deosebită, fiind îndeplinite deci condițiile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc.

pen., urmează ca recursul declarat de acesta, împotriva încheierii din 16 decembrie 2004, să fie respins, ca nefondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.R.P. împotriva încheierii din 16 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.000.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 februarie 2005.