ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5625/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 1048 din 2 septembrie 2004, a condamnat pe inculpatul S.R. la 7 ani închisoare pentru două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2) lit. a) C. pen., săvârșite în condițiile prevăzute de art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, având de soluționat apelul inculpatului, declarat împotriva sentinței de condamnare, prin încheierea de ședință din 13 octombrie 2004, a menținut starea de arest a inculpatului, reținând că, temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri se mențin.

Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, reiterând aspectele invocate la instanța de apel, în sensul că, măsura arestării preventive nu se justifică, având în vedere că nu sunt dovezi clare de vinovăția sa. Recursul este nefondat. Potrivit art. 160 b C. proc. pen., în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, luată la 18 aprilie 2003, în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., a constatat, potrivit art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate. În recurs, inculpatul face referire la aspecte de ordin probatoriu, pentru a justifica starea sa de libertate.

Ori, chiar aspectele probatorii, pretinse contradictorii, urmează a fi examinate și apreciate de instanța de apel, cu ocazia soluționării acestuia. Așa fiind, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea, respectiv că infracțiunea de tâlhărie se pedepsește cu închisoare mai mare de 4 ani, și fapta prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, se mențin, urmează a respinge recursul. Văzând și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.R., împotriva încheierii din 13 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, în dosar nr. 3301/2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2004.