ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5704/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin încheierea din 1 octombrie 2003, a amânat judecarea apelului declarat de inculpatul M.I., pentru data de 15 octombrie 2003 și a dispus, totodată, prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile și anume de la 8 octombrie, până la 6 noiembrie 2003. Prin decizia penală nr. 609/ A din 15 octombrie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 791 din 28 august 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, prin care inculpatul M.I.

a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. A fost dedusă din această pedeapsă durata arestării preventive la zi și s-a dispus prelungirea arestării preventive de la 17 noiembrie, la 6 decembrie 2003. Împotriva încheierii din 1 octombrie 2003 prin care instanța de apel a prelungit durata arestării preventive a inculpatului până la data de 6 decembrie 2003, acesta a declarat recurs solicitând să fie pus în libertate, întrucât au încetat temeiurile carre au stat la baza luării acestei măsuri. Recursul este nefondat. În primul rând, prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului a fost dispusă în temeiul art. 160 d C. proc. pen., cu respectarea dispozițiilor legale în materie, apreciindu-se că măsura este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, în raport de gravitatea și natura infracțiunii comise de inculpat.

În al doilea rând, după pronunțarea acestei încheieri instanța de control judiciar a soluționat apelul inculpatului, pe care l-a respins, menținând hotărârea instanței de fond prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie. Față de această situație, susținerea inculpatului că au încetat temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri este nefondată, astfel că recursul va fi respins ca atare. Recurentul inculpat urmează să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul M.I., împotriva încheierii din 1 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 2934/2003, ca nefondat. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 5 decembrie 2003.