ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1240/2004

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 898 din 13

octombrie 2003, Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul B.R.G., în

baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.,

cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., la 3 ani

și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.

A fost dedusă detenția preventivă de

la 28 martie 2003 la zi și prelungită măsura privativă de libertate.

S-a luat act că partea vătămată S.D.

nu s-a constituit parte civilă.

Conform art. 118 lit. d) C. pen., au

fost confiscate sumele de 500.000 lei și 700.000 lei dobândite de inculpat

pentru săvârșirea infracțiunii.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.000.000 lei, în care se include

și onorariul pentru apărătorul din oficiu, avansat din fondul Ministerului

Justiției.

Instanța a reținut, în fapt, că în

ziua de 26 aprilie 2002, în jurul orelor 22.00, inculpatul B.R.G., însoțit de o

altă persoană față de care s-a disjuns cauza în vederea identificării, a smuls

geanta de pe umărul părții vătămate S.D., care se deplasa pe Calea Văcărești

din București împreună cu S.E., S.C. și L.A.A., îndepărtându-se apoi în fugă.

Urmărit de martorul S.E.,

inculpatul, pentru a-și asigura scăparea, l-a lovit cu o piatră.

În geantă partea vătămată avea chei,

acte, suma de 500.000 lei și un telefon mobil.

Pe traseul de alergare, pentru

îndepărtare de la locul faptei, inculpatul a luat banii și telefonul, aruncând

geanta cu restul conținutului.

Telefonul mobil a fost vândut de

către inculpat cu suma de 700.000 lei martorului P.A.

Inculpatul și-a recunoscut

vinovăția, fiind, de altfel, identificat, în cursul procedurii judiciare a

recunoașterii din grup, de către martorul S.E.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București care a criticat

reținerea circumstanțelor atenuante și cuantumul pedepsei, considerat

insuficient, precum și inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei,

apreciată ca severă.

Prin decizia penală nr. 715 din 4

decembrie 2003, Curtea de Apel București a respins ambele apeluri ca nefondate,

constatând că individualizarea pedepsei, cu reținerea circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., este corectă, neimpunându-se nici

majorarea, nici reducerea acesteia.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care

a reluat critica din precedenta cale de atac, solicitând înlăturarea

circumstanțelor atenuante și o nouă individualizare a pedepsei, precum și de

către inculpat, care a solicitat acordarea unei mai mari eficiențe

circumstanțelor atenuante reținute, în sensul reducerii pedepsei aplicate.

Verificând hotărârea criticată,

Înalta Curte reține următoarele:

În recursul parchetului, constată

că, în raport cu motivul de casare invocat, întemeiat pe cazul prevăzut de art.

385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., acesta este fondat.

Este necontestat că la data de 26

aprilie 2002, pe timp de noapte, împreună cu o altă persoană, inculpatul, prin

violențe, exercitate, succesiv pentru deposedarea și pentru a-și asigura

scăparea, a sustras geanta părții vătămate, cu valorile cunoscute.

Fapta inculpatului, indiferent cum

ar fi explicată și chiar așa cum a făcut-o acesta, respectiv săvârșită din

nevoia de a procura bani pentru a-și cumpăra droguri, prezintă un ridicat grad

de pericol social, inducând celor care sunt victime și în general membrilor

comunității și sentimentul de insecuritate, osebit de valorile sociale lezate

direct.

Însăși motivația faptei, oferită de inculpat, așa cum

s-a arătat, evocă periculozitatea acestuia, dispus, pentru obținerea drogurilor

să săvârșească acte antisociale cu urmări grave asupra persoanelor și bunurilor

acestora.

Față de gradul ridicat de pericol

social al infracțiunii și periculozitatea inculpatului, reținerea

împrejurărilor, constând în lipsa antecedentelor penale și comportarea sinceră

în cursul procesului penal, cu circumstanțe atenuante, conform art. 74 lit. a)

și c) C. pen., este nejustificată.

Aceste împrejurări, reale fiind,

urmează să fie luate în considerare la individualizarea judiciară a pedepsei

între limitele legale speciale.

Față de cele ce prevăd, respectiv

gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, persoana inculpatului și

împrejurările concrete de săvârșire a faptei, cererea inculpatului de reducere

a pedepsei nu este întemeiată, astfel încât recursul acestuia urmează a fi

respins ca nefondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

385

17

alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen.,

din pedeapsa aplicată se va deduce timpul arestării preventive a inculpatului

de la 28 martie 2003 la 3 martie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.

715 din 4 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, privind

pe inculpatul B.R.G.

Casează decizia și sentința penală

nr. 898 din 13 octombrie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală,

numai cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74

alin. (1) lit. a) și c) și aplicarea art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

Modifică pedeapsa de 3 ani și 6 luni

închisoare aplicată inculpatului, în sensul că prin înlăturarea circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și a dispozițiilor art.

76 alin. (1) lit. b) C. pen., o majorează la 7 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.R.G. împotriva aceleiași decizii penale.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 28 martie 2003 la 3 martie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

martie 2004.