ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 42/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.834 din 9 septembrie 2003, Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul R.L - în baza art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 33 pct. 1 și 2 C. pen. la câte 9 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, 64 și art. 37 lit. a) C.pen.; - în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 33, art. 37 lit. a) C.pen., la câte 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 C.pen. Conform art. 33, 34 C.pen. contopește cele 4 pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen. În baza art. 61 C.pen. revocă restul de 557 zile din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 642/2002, pe care îl contopește cu pedeapsa din prezenta cauză.

A fost dedusă prevenția de la 1 august 2003 la zi și prelungită măsura arestării preventive de la 15 septembrie 2003 la 14 octombrie 2003. Inculpatul a fost obligat la 15.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă R.D., 6.000.000 lei către partea civilă C.M., 2.000.000 lei către partea civilă T.C. S-a luat act că parteavătămată S.G. nu se constituie parte civilă. În baza art. 118 lit. d) C. pen. au fost confiscate de la inculpat un telefon, borseta și chei. A fost aplicată inculpatului, în baza art. 116 C. pen. măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în Municipiul București pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt, că la data de 11 iulie 2003, aflându-se pe în fața unui bloc, partea vătămată R.D. a fost lovită cu pumnul în față de către inculpatul R.L., determinând căderea acesteia pe trotuar. În aceste împrejurări, inculpatul i-a smuls de la gât un lanț din aur, iar din mână geanta, din care și-a însușit un telefon mobil și o brățară din aur. Geanta a fost aruncată de inculpat, fiind găsită de martora C.L., care a predat-o la poliție. Partea vătămată a reținut că inculpatul era îmbrăcat într-un tricou inscripționat pe spate Hagi 10. Raportul de constatare tehnico-științifică a relevat că urmele papilare ridicate de pe unele obiecte rămase în geanta părții vătămate au fost create de degetul arătător de la mâna stângă a inculpatului.

La percheziția domiciliară efectuată în imobilul în care inculpatul locuia cu chirie a fost găsit tricoul inscripționat, arătat mai sus. Partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale, și s-a constituit parte civilă cu suma de 15 milioane lei. Inculpatul și-a recunoscut vinovăția, precizând că bunurile sustrase le-a vândut unor persoane necunoscute. La data de 21 mai 200, inculpatul a acostat-o pe partea vătămată C.M. sub pretextul de a cere informații pentru a ajunge în Piața Unirii. Prin surprindere, inculpatul i-a aplicat părții vătămate o lovitură de pumn în față, proiectând-o pe trotuar, după care i-a smuls lănțișorul din aur de la gât și geanta de pe umăr, în care se afla telefonul mobil.

Anterior faptei, inculpatul a mers în fața părții vătămate, ocazie cu care aceasta a văzut că are o deformație la călcâiul piciorului drept, ceea ce s-a confirmat după prinderea inculpatului. Inculpatul a fost recunoscut din grup de către partea vătămată. Conform raportului de expertiză medico-legală, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale. Prejudiciul a fost evaluat la 6 milioane lei, însă partea vătămată a declarat că nu se constituie parte civilă. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei. La data de 17 aprilie 2003, în timp ce se deplasau pe stradă, partea vătămată T.C. cu cele două fiice minore și martora P.E., inculpatul a smuls de la gâtul acesteia un lănțișor din aur, fugind.

Inculpatul a fost recunoscut din grup atât de partea vâtâmată cât și de martora P.E. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, precizând că bunul a fost vândut unor persoane necunoscute. La data de 20 iunie 2003, aflându-se pe str. Drumul Murgului, partea vătămată S.G. a fost lovită prin surprindere, în față, de către inculpat, determinând căderea acesteia și intrarea în stare de inconștiență. Inculpatul i-a sustras, în aceste împrejurări, o borsetă în care avea telefonul mobil, acte și chei. Partea vătămată a fost transportată cu salvarea la Spitalul „Sf.Pantelimon”, având T.C.C. cu pierdere de cunoștință. Martorul D.V.G., aflat în balconul apartamentului său, a observat cum un tânăr, îmbrăcat într-un tricou inscripționat Hagi 10, a fugit, având în mână o borsetă și a auzit mai mulți locatari strigând și afirmând că acel tânăr a lovit pe cineva și i-a sustras borseta.

Inculpatul a fost recunoscut din grup atât de către partea vătămată cât și de martor. Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă deși nu și-a recuperat bunurile care, așa cum precizează inculpatul, au fost vândute unor persoane necunoscute. Apelul declarat de inculpat prin care a solicitat reducerea pedepselor stabilite și a celei rezultante aplicate, a fost respins ca nefondat, prin decizia penală nr. 669 din 7 noiembrie 2003 a Curții de Apel București. Împotriva acestei decizii penale, inculpatul a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie, în sensul că, greșit nu s-a dat semnificația corespunzătoare conduitei sale sincere și cooperante în timpul procesului și nu i-a fost redusă pedeapsa, care este severă.

Verificând hotărârea atacată în baza materialului de la dosar, Curtea constată că motivul invocat se întemeiază pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., însă nu este fondat. În cauză situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică au fost temeinic și legal stabilite.

Mijloacele de probă administrate, respectiv, plângerile părților vătămate, procesele-verbale de constatare și planșele foto, procesele-verbale de consemnare a conducerii în teren la locurile faptelor, de către inculpat, procesele-verbale de recunoaștere a inculpatului din grup de către părțile vătămate și martori, planșele foto privind tricoul inscripționat purtat de inculpat, și deformația de la călcâiul piciorului drept al inculpatului, sesizată de partea vătămată C.M., rapoartele de constatare tehnico-științifică dactiloscopică și de expertiză medico-legală coroborate cu declarațiile inculpatului, confirmă fără echivoc, săvârșirea de către inculpat a infracțiunilor în împrejurările corect reținute de instanțe.

În stabilirea pedepselor pentru fiecare infracțiune, precum și a celei rezultante s-a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 72 C.pen. Astfel a fost avut în vedere gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor, de același gen și în aceeași măsură, modalitatea concretă de comitere, constând în 3 cazuri, în lovirea puternică cu pumnul în față prin suprindere, a părților vătămate, producându-le traumatisme cranio-cerebrale, dintre care două tinere au fost internate în spital în stare de inconștiență. Asemenea, în referire la persoana inculpatului, se constată că, deși tânăr, acesta a fost de mai multe ori condamnat pentru furt, înșelăciune, vătămare corporală, ultima dată fiind condamnat la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, fiind liberat condiționat la data de 8 aprilie 2003, respectiv, cu 9 zile înainte de a săvârși una dintre tâlhăriile din cauza de față.

Așa fiind, se constată că pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, a fost corect individualizată, fiind și justificată și necesară realizării funcțiilor de contrângere și reeducare ale sancțiunii penale, precum și scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni. Întrucât, din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză nu se constată nici existența vreunui caz de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se ia în considerare din oficiu, recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat. În conformitate cu dispozițiile art. 385 17 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc .pen., din pedeapsa aplicată se va deduce timpul arestării preventive a inculpatului de la 1 august 2003 la 7 ianuarie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.L. împotriva deciziei penale nr.669 din 7 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 1 august 2003 la 7 ianuarie 2004. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 7 ianuarie 2004.