ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3391/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 188 din 10 februarie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptei săvârșită de inculpatul R.V., din art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. g), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. g), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.V. la o pedeapsă de 5 ani și 3 luni închisoare. În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2110 din 4 septembrie 2001 a Judecătoriei sectorului 5 București, rămasă definitivă prin neapelare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a computat arestarea preventivă din 28 ianuarie 2003 la zi. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 1.060.000 lei. S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat. Actul de sesizare al instanței a reținut că, în seara de 10 ianuarie 2003, partea vătămată F.C. s-a deplasat în imobilul din strada nr. 42, pentru a-și răscumpăra un telefon mobil lăsat drept gaj, cu ocazia împrumutării unei sume de bani. Întrucât persoana căutată de partea vătămată nu se afla la domiciliu, acesta, în timp ce intenționa să părăsească imobilul, a fost acostat de inculpatul R.V.

care a întrebat-o dacă vrea să cumpere droguri. Ca urmare a răspunsului negativ al părții vătămate, inculpatul R.V. a lovit-o pe partea vătămată și a condus-o forțat în apartamentul locuit de C.N., situat pe Aleea Livezilor. Aici, prin exercitarea de acte de violență, asupra părții vătămate și, respectiv, prin efectuarea unui control asupra părții vătămate și, respectiv, prin efectuarea unui control asupra obiectelor de îmbrăcăminte ale acestuia, inculpatul i-a sustras părții vătămate suma de 1.060.000 lei, după care a părăsit, în fugă, locul faptei. Tribunalul București, ca urmare a cercetării judecătorești efectuate, a reținut aceeași situație de fapt, mai puțin aspectul că inculpatul nu a exercitat acte de violență asupra părții vătămate, însă martorul C.N.

în apartamentul căruia s-a aflat la un moment dat inculpatul cu partea vătămată a observat că inculpatul R.V. l-a „controlat” pe F.C. prin haine și mai târziu l-a văzut cu niște bani în mână, de față fiind și partea vătămată, care, a comentat despre dispariția banilor, după plecarea inculpatului. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul R.V. În apelul parchetului se arată că, în mod greșit, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei și s-a reținut infracțiunea de furt, întrucât sunt probe care fac dovadă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tâlhărie. Inculpatul a solicitat prin apelul declarat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., întrucât fapta de furt nu există. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 248/ A din 5 aprilie 2004 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței enunțate, pe care a desființat-o parțial și, pe fond: În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul R.V., la 7 ani și 3 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen. În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2110/2001 a Judecătoriei sectorului 5 București, definitivă prin neapelare și a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa prezentă, în final, inculpatul având de executat 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestul preventiv. Inculpatul a fost obligat la 900.000 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut, în rezolvarea apelului parchetului că tribunalul a greșit, procedând la schimbarea încadrării juridice, întrucât din derularea logică a faptelor, susținute de probele de la dosar, rezultă că inculpatul a deposedat-o pe partea vătămată, de suma de bani pe care o avea asupra sa. În acest timp, C.N. ruga pe inculpat să înceteze pentru că nu vrea să aibă necazuri. După cele întâmplate, inculpatul cu banii sustrași în condițiile arătate a fugit, nemaiputând să fie prins de C.N., care plecase în urmărirea sa.

Imediat, în aceeași noapte, partea vătămată a reclamat incidentul la Circa 24 Poliție, București. În raport de această situație, încadrarea juridică a faptei este aceea de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., motiv pentru care desființează sentința apelată și judecând, pe fond, în baza acestui text de lege, condamnă pe inculpatul R.V., la 7 ani și 3 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Se revocă beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 9 luni închisoare, conform dispozițiilor art. 83 C. pen., de care inculpatul a beneficiat prin sentința penală nr. 2110/2001 a Judecătoriei sectorului 5 București, definitivă, prin neapelare, care se execută alături de prezenta pedeapsă.

S-a reținut că inculpatul este recidivist, în condițiile art. 37 lit. a) C. pen., că, nu a recunoscut săvârșirea faptei, prin poziția sa, îngreunând înfăptuirea actului de justiție, motiv pentru care executarea pedepsei, prin privare de libertate își poate atinge scopul. Se mențin celelalte dispoziții ale sentinței apelate. În raport cu cele arătate, apelul declarat de inculpat apare ca nefondat și va trebui respins, admițându-se numai apelul parchetului. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, reiterând susținerile făcute oral în apel. Recursul este nefondat. În decizia Curții de apel, în mod corect și convingător, au fost analizate probele din care rezultă cu certitudine, comiterea faptei și vinovăția inculpatului, pentru fapta comisă.

În atare situație, neexistând motive de casare a deciziei atacate, Curtea va trebui să privească recursul de față, ca nefondat și să-l respingă, ca atare, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, decizia atacată. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului, pentru apărarea asigurată din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.V. împotriva deciziei penale nr. 248/ A din 5 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 ianuarie 2003 la 18 iunie 2004. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2004.