ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5906/2005

deliberând asupra recursului declarat de inculpatul V.A. împotriva deciziei penale nr. 540 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, la 12 iulie 2005, în dosarul nr. 2291/2005, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 893, pronunțată la 12 iunie 2005, în dosarul nr. 2112/2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, l-a condamnat pe inculpatul V.A., poreclit F. după cum urmează: - la 6 ani de închisoare și 3 ani de interzicere a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în baza art. 2 alin. (1) și (2) și a art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., precum și - la un an și 6 luni de închisoare, în baza art. 4 și a art. 16 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., aceeași instanță a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 6 ani închisoare, precum și pedeapsa complimentară de interzicere pe timp de 3 ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Prin sentință s-a dispus de asemenea: - aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.; - menținerea stării de arest a inculpatului (măsură motivată în considerente prin invocarea art. 350 C. proc. pen.); - deducerea din pedeapsă a perioadei în care inculpatul s-a aflat în stare de reținere și apoi de arestare preventivă, cu începere de la 10 martie 2005 și până la data pronunțării; - restituirea către inculpat a unui telefon mobil și a unei cartele telefonice SIM depuse la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B.

– B.C.C.O.A.B. și - obligarea inculpatului la plata către stat a cheltuielilor judiciare în valoare de 2,8 milioane lei vechi. Totodată s-a constatat că, prin analizele de laborator efectuate în cauză, a fost distrusă o cantitate de 0,22 gr. de heroină care a făcut obiectul infracțiunilor comise de inculpat. Apelul declarat de V.A. împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 540 dată la 12 iulie 2005, în dosarul nr. 2291/2005, de către Curtea de Apel București, secția I penală, instanță care s-a pronunțat, de asemenea, în sensul menținerii stării de arest a inculpatului și al deducerii din pedeapsă a perioadei în care acesta a continuat să se afle în stare de arest.

De asemenea, instanța de apel l-a obligat pe inculpat la plata către stat a cheltuielilor judiciare în valoare de 900 000 lei vechi, cu mențiunea că 400 000 lei reprezintă onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu și se avansează din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța aceste hotărâri, instanța de fond și cea de apel au reținut în esență că - la 7 martie 2005, numita M.M., care era arestată preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, a formulat un denunț prin care făcea cunoscut faptul că V.A. comercializează heroină în zona Ferentari; - prin același denunț era exprimată intenția de a colabora u poliția în vederea tragerii la răspundere a inculpatului; - ulterior, concubinul lui M.M., pe nume I.G.F., a formulat un denunț similar; - la 10 martie 2005, I.G.F., acționând cu acordul poliției, l-a contactat telefonic pe V.A.

sub pretextul achiziționării de heroină de la acesta; - ca urmare inculpatul a venit la întâlnirea cu denunțătorul cu un autoturism și a luat de la acesta din urmă suma de 1 200 000 lei, compusă din bancnote ale căror serii fuseseră notate în prealabil de către poliție; - cu banii astfel obținuți inculpatul s-a deplasat la o adresă din zonă de unde a cumpărat 3 doze de heroină, pentru care a cheltuit însă doar jumătate din suma amintită; - cele trei doze au fost predate de inculpat denunțătorului I.G.F., care ulterior le-a predat la rândul său polițiștilor, - iar inculpatul V.A. a fost reținut, ocazie cu care, în autoturismul cu care circula s-au descoperit bancnotele înseriate în valoare de 600 000 lei rămase necheltuite, precum și alte 5 doze de heroină.

S-a mai reținut, pe baza unor analize fizico-chimice efectuate în cauză, că în cele 3 doze vândute denunțătorului se aflau 0.08 grame de heroină și că restul de 5 doze conțineau 0,14 grame de heroină, în legătură cu această ultimă cantitate de drog inculpatul declarând că era destinată consumului propriu. Referitor la activitatea ilicită astfel desfășurată de inculpat s-a concluzionat că fapta sa constând în procurarea a 3 doze de heroină pentru denunțătorul I.G.F. întrunește elementele infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, iar deținerea fără drept a celor 5 doze de heroină, în vederea consumului propriu, constituie infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

În calificarea juridică a acestor infracțiuni s-a mai reținut că inculpatul: - s-a aflat în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., în raport cu pedeapsa executată de 5 ani închisoare, aplicată anterior, prin sentința penală nr. 560/1998 a Tribunalului București, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie în forma prevăzută de art. 211 alin. (2) C. pen. și că, pe de altă parte - beneficiază de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, deoarece a formulat la rândul lui un denunț în urma căruia s-a fost organizată o acțiune polițienească prin care a fost prins în flagrant numitul B.M.G., în legătură cu care s-a dispus și măsura arestării preventive pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Întrucât în motivarea apelului declarat în cauză s-a susținut că sentința ar fi netemeinică și nelegală sub aspectul individualizării sancțiunilor penale aplicate, pe care inculpatul le considera prea aspre, instanța investită cu judecarea acelei căi de atac a reanalizat pedepsele conchizând că acestea au determinate cu respectarea cerințelor art. 52 C. pen., privind scopul lor legal, precum și printr-o corectă aplicare a criteriilor definite de art. 72 C. pen. Ulterior, ca urmare a recursului declarat în termen legal de inculpatul V.A., cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu numărul de dosar 5114/2005. În susținerea recursului inculpatul a reiterat aserțiunile referitoare la caracterul excesiv de aspru al pedepselor despre care a afirmat că nu respectă prevederile art. 52 și art. 72 C. pen., critici care, din punct de vedere formal corespund motivelor de recurs definite de art. 385 9 punctele 14 și 17 1 C. proc.

pen. Cu prilejul dezbaterilor asupra recursului prevederile art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., au fost evocate și de procuror care a pus concluzii de admitere a recursului exclusiv sub aspectul recunoașterii în favoarea inculpatului a beneficiului legii penale mai favorabile în legătură cu modificarea adusă prin prevederilor art. 4 din Legea nr. 143/2000. Având a se pronunța asupra recursului astfel declarat, Curtea constată că ultima dintre criticile formulate este justificată în raport cu prevederile art. 13 C. pen., inculpatul neputându-i-se refuza beneficiul legii penale mai favorabile. Din acest punct de vedere decizia recurată intră sub incidența art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. și se impune a fi casată conform art. 385 15 pct. 2 C. proc.

pen., numai în sensul aplicării prevederilor art. 13 C. pen., în cazul infracțiunii de deținere, fără drept, a unei cantități de drog de mare risc, destinată consumului propriu, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea și art. 16 din aceeași lege și a art. 37 C. pen. Corespunzător acestei soluții, Curtea are în vedere și efectuarea operațiunilor succesive de descontopire și recontopire a pedepselor aplicate pentru cele două infracțiuni concurente, potrivit cerințelor art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. În același timp, Curtea constată că, așa cum s-a relevat și în considerentele deciziei instanței de apel, pedepsele aplicate corespund pe deplin scopului lor legal definit de art. 52 C. pen., și criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

În mod special, Curtea are în vedere starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., în care s-a aflat inculpatul la data comiterii infracțiunilor reținute în sarcina sa și în raport cu care aserțiunea referitoare la caracterul excesiv de aspru al pedepselor ce i-au fost aplicate este lipsită de suport legal. Așa fiind, nu se poate reține că prevederile art. 385 9 C. proc. pen., cu referire la pct. 14 și 17 1 , ar avea incidență în cauză în raport cu această din urmă critică. Întrucât recurentul inculpat s-a aflat, fără întrerupere, în stare de reținere și apoi de arestare preventivă, cu începere de la 28 septembrie 2004 și până la judecarea recursului, perioada menționată va fi dedusă din durata pedepsei conform art. 385 16 alin. (2), raportat la art. 381 alin. (1) și la art. 357 alin. (2) lit. a) C. proc.

pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare prilejuite de judecarea cauzei în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul V.A. împotriva deciziei penale nr. 540 din 12 iulie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează hotărârea atacată, precum și sentința penală nr. 893 din 21 iunie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai cu privire la omisiunea aplicării art. 13 C. pen. Înlătură dispozițiile art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. Descontopește pedeapsa principală în pedepsele componente. Reține dispozițiile art. 13 pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 și art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 C. pen. Menține pedeapsa de un an și 6 luni închisoare. În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

Deduce din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 10 martie 2005 la 20 octombrie 2005. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2005.