ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5287/2006

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală ne.465 din 18 aprilie 2006, Tribunalul București l-a condamnat

pe inculpatul

M.I.C.

, în baza art.

211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., art. 74

și 76 C. pen., la un an și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71

și 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 110 C. pen., art.

83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării

pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1009

din 11 noiembrie 2003 a Tribunalului București, urmând ca inculpatul

să execute în final 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 40, raportat la

art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit această

pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 1314 din 18 aprilie 2005 a Judecătoriei Sectorului

5 București, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani

și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C.

pen.

A fost dedusă arestarea

preventivă de la 3 februarie 2006 la zi și menținută

măsura privativă de libertate.

A fost confiscată de la

inculpat suma de 150 RON, luându-se act că partea vătămată

E.C.A. nu se constituie parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a

reținut, în fapt, că la data de 2 februarie 2006, orele 11,00, în

timp ce partea vătămată E.C.A. se afla pe strada Luică din

București cu martorii C.N. și M.D. și purta o convorbire

telefonică, inculpatul M.I.C. prin surprindere i-a smuls telefonul din

mână, după care a fugit de la locul faptei.

Ulterior, inculpatul a

înstrăinat telefonul cu suma de 250 RON, prejudiciul nefiind recuperat iar

partea vătămată neconstituindu-se parte civilă.

Împotriva acestei

hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând în principal suspendarea

executării pedepsei iar, în subsidiar, reducerea acesteia.

Prin decizia penală nr.

526 din 28 iunie 2006, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat,

apelul inculpatului, constatând că instanța de fond a făcut o

corectă individualizare a pedepsei, atât în privința stabilirii

duratei arestării cât și a modalității de executare.

Decizia penală

sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat,

solicitând, prin motivele scrise și dezvoltate oral prin

apărător, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de

furt, lipsind acțiunea adiacentă a violenței din conținutul

infracțiunii de tâlhărie și, de urmare, reducerea pedepsei.

Verificând hotărârea

atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea

constată că recursul, susținut în considerarea cazurilor de

casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C.

proc. pen., nu este fondat.

În cauză situația

de fapt a fost temeinic stabilită prin mijloacele de probă legal

administrate în ambele faze ale procesului penal.

Inculpatul M.I.C. a recunoscut

săvârșirea infracțiunii, conducând în teren, la locul faptei,

organul de urmărire penală și, la rândul lui, a fost recunoscut

din albumul foto de către partea vătămată.

Încadrarea juridică

dată faptei este legală, astfel încât cererea inculpatului de

schimbare a acesteia nu poate fi primită.

Sub aspect material,

inculpatul M.I.C. a săvârșit acțiunea de luare din posesia părții

vătămate a telefonului mobil prin smulgerea acestuia, ceea ce

implică folosirea violenței, a forței fizice pentru înfrângerea voinței

celei vătămate, fiind realizate, astfel, ambele acțiuni,

principală și adiacentă, ce constituie obiectul material din latura

obiectivă a infracțiunii complexe de tâlhărie.

Atât la alegerea

sancțiunii cât și la stabilirea duratei arestării instanțele

au avut în vedere și dispozițiile legale referitoare la

răspunderea penală a minorilor infractori.

Față de multiplele

condamnări anterioare la pedeapsa închisorii, inclusiv cu suspendarea condiționată

a executării pentru infracțiuni de furt, întemeiat s-a apreciat

că se impune aplicarea pedepsei închisorii inculpatului M.I.C. pentru

infracțiunea dedusă judecății, de gravitatea sporită

față de a celorlalte săvârșite în precedent.

Nu există motive

și nu se justifică nici reducerea pedepsei, nici schimbarea modalității

de executare a acesteia.

Cum nu se constată din

examinarea din oficiu a hotărârii existența vreuneia dintre celelalte

cazuri de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

recursul inculpatului M.I.C. urmează să fie respins ca nefondat.

Din pedeapsa aplicată

se va scade durata arestării preventive, de la 3 februarie 2006 la 15

septembrie 2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.I.C. împotriva deciziei penale nr. 526/ A din 28 iunie

2006 a  Curții de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 3 februarie 2006

la 15 septembrie 2006.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 120 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 15 septembrie 2006.