ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4911/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 472 din 18

aprilie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 20

raportat la art. 174 și175 lit. i), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., art. 74

lit. c) și art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.V., la pedeapsa

de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 1771 din 17 noiembrie 2005, pronunțată de Judecătoria

Sectorului 3 București, definitivă, prin neapelare, la data de 13 decembrie

2005, pe care a contopit-o cu pedeapsa aplicată în cauză, conform art. 33 lit.

a) și a art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă prevenția de la 11 august 2005 la 18 noiembrie 2005, conform

sentinței penale nr. 1771/2005 a Judecătoriei Sectorului 3 București.

S-a constatat că inculpatul este

arestat în altă cauză.

În temeiul art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 998, art. 1000 alin. (2) C. civ. și art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002, a

obligat în solidar, pe inculpatul V.V. și pe părțile responsabile civilmente V.I.

și G. la plata sumei de 500 RON către partea civilă G.V.V. și a sumei de

13.421.687 ROL către C.A.M.B.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpat cuțitul folosit la săvârșirea faptei.

În temeiul art. 191 alin. (3) C.

proc. pen., l-a obligat pe inculpat în solidar cu părțile responsabile

civilmente la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

100 RON, onorariu avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Instanța de judecată a reținut că,

la data de 9 mai 2005, inculpatul V.V., însoțit de martorul P.I. și alte

persoane, s-a apropiat de un grup de tineri care se aflau în fața unui bloc de

locuințe de pe str. Moise Nicoară și au început să se certe.

În cursul discuțiilor, V.V. a

aplicat o lovitură cu piciorul părții vătămate G.V.V., iar după ce acesta a

ripostat, aplicându-i un pumn în față, a scos din buzunar un cuțit și a lovit

victima în zona abdominală.

După comiterea faptei, a fugit de la

locul incidentului, a abandonat cuțitul, care a fost descoperit ulterior și

predat organelor de urmărire penală.

Din raportul de constatare

medico-legală rezultă că G.V.V. prezintă o plagă abdominală peritoneală col

inferior drept, produsă prin înjunghiere, necesitând 35-40 zile îngrijiri

medicale. Prin caracterul lor, leziunile produse au pus viața în pericol.

Situația de fapt a fost stabilită pe

baza proceselor-verbale încheiate de organele de urmărire penală, raportului

medico-legal și a foilor de observație clinică, raportului de constatare

tehnico-științifică traseologică, declarațiilor părții vătămate, ale martorilor

și ale inculpatului.

La individualizarea pedepsei și

reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului au fost avute în

vedere împrejurările concrete în care s-a produs fapta, consecințele produse,

conduita sinceră a inculpatului, afecțiunea psihică pe care o prezintă, lipsa

de educație și supraveghere părintească, ce au contribuit la săvârșirea unor

late abateri.

Avându-se în vedere că fapta dedusă

judecății a fost săvârșiră anterior rămânerii definitive a sentinței penale nr.

1771 din 17 noiembrie 2005, a Judecătoriei Sectorului 3 București, prin care a

fost condamnat la 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei, conform art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiționate

și contopirea celor două pedepse.

Apelul declarat de inculpatul V.V.

împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin

decizia nr. 473/ A din 13 iunie 2006.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul, fără să-l motiveze în scris.

Ulterior, cu ocazia susținerii

recursului de astăzi 30 august 2006, inculpatul prin apărătorul desemnat din

oficiu, a criticat hotărârea pentru netemeinicie, constând în greșita

individualizare a pedepsei, prin aplicarea unei pedepse prea aspre, motiv

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul declarat de inculpat este

nefondat.

Contrar susținerilor inculpatului,

prin apărătorul său, pedeapsa aplicată inculpatului este corect

individualizată, ținând seama de toate criteriile de individualizare aplicabile

unei persoane minore, la data comiterii infracțiunii. Astfel instanța a avut în

vedere vârsta inculpatului, afecțiunea psihică de care suferă-tulburare de personalitate

de tip antisocial, lipsa unei supravegheri și educații corespunzătoare, ceea ce

a dus la constatarea în favoarea sa de circumstanțe atenuante, cu consecința

coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Instanțele însă nu puteau

să nu aibă în vedere însă, că inculpatul a fost cel care a avut inițiativa

manifestărilor agresive, lovind partea vătămată cu piciorul, iar după riposta

acesteia, aplicându-i o lovitură de cuțit în abdomen. În raport de acest lucru

ca și de faptul că inculpatul este autorul mai multor abateri, formând obiectul

mai multor dosare, în curs de cercetare, se apreciază că pedeapsa aplicată

acestuia este corect individualizată, fiind singura de natură a duce la

reeducarea inculpatului.

În raport cu cele arătate, Curtea va

trebui să privească recursul declarat de inculpat, ca nefondat, și să-l

respingă, ca atare, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.

Se va constata, că inculpatul este

arestat, în altă cauză.

Se va deduce din pedeapsa de

executat durata detenției, de la 11 august 2005 la 18 noiembrie 2005.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a plății onorariului de avocat,

pentru apărarea din oficiu;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.V. împotriva

deciziei penale nr. 473/ A din 13 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Constată că recurentul inculpat este arestat în altă cauză.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării

preventive de la 11 august 2005 la 18 noiembrie 2005.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 220 RON, din care onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 100 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 august 2006.