ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5826/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele.

Prin sentința penală nr. 902/ F din

1 iulie 2005, Tribunalul București, secția I penală, în temeiul dispozițiilor art.

211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a

condamnat pe inculpatul A.R. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul dispozițiilor art. 271 alin.

(4) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de o lună

închisoare.

În temeiul dispozițiilor art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca în

final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.

A menținut beneficiul liberării

condiționate a restului de pedeapsă de 314 zile rămas neexecutat din pedeapsa

de 2 ani și 7 luni și 19 zile aplicat prin sentința penală nr. 2961 din 25 noiembrie

2003 de Judecătoria sectorului 4 București.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsă reținerea și perioada executată în arest preventiv

de la 26 februarie 2005 la zi.

În temeiul dispozițiilor art. 350 C.

pen., a menținut starea de arest a inculpatului.

A luat act că partea vătămată C.A. nu

s-a constituit parte civilă în cauză, întrucât prejudiciul cauzat a fost

recuperat prin restituire.

Pentru a se pronunța, prima instanță

a reținut, în esență, că în noaptea de 25 februarie 2005, inculpatul A.R. a

urmărit-o pe partea vătămată C.A., și, prin amenințare și violență a

deposedat-o de suma de 430.000 lei, după ce în prealabil se aflase într-o sală

de jocuri mecanice și internet de pe Șos. Giurgiului unde văzuse cum unul din

jucători îi înmânase părții vătămate o bancnotă de 500.000 lei, rugându-l să

meargă să-i cumpere țigări.

Fiind prins pe stradă de prietenii

părții vătămate de la sala de jocuri, inculpatul a restituit banii, dar

înjurându-i și producând gălăgie, fapt pentru care, un echipaj de poliție aflat

în zonă s-a sesizat, conducându-I la secție, unde s-a constatat că inculpatul

avea interdicție a se afla pe raza municipiului București, pe o perioadă de 3

ani, începând cu data de 21 decembrie 2004.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză, respectiv: declarațiile părții vătămate C.A., declarațiile martorilor R.V.G.,

C.C.G., R.R., T.I., B.M.P., procesele verbale de cercetare la fața locului și

recunoașterea din grup, planșele foto, precum și declarațiile inculpatului.

Fiind audiat atât în faza de

urmărire penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, inculpat a

recunoscut faptele săvârșite.

Apelul declarat de inculpat

împotriva sentinței penale nr. 902/ F din 1 iulie 2005 a Tribunalului

București, secția I penală, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, care prin

decizia penală nr. 632/ A din 18 august 2005 a reținut că prima instanță a

stabilit corect, pe baza probelor administrate, atât situația de fapt cât și

vinovăția inculpatului, individualizând corespunzător pedepsele aplicate.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul, pentru cazul de casare prevăzute de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen., și a lăsat la aprecierea instanței soluționarea lui.

Recursul este nefondat.

Analizând decizia atacată prin

prisma motivului invocat, Curtea constată că sentința instanței de fond,

menținută prin decizia instanței de control judiciar este legală și temeinică,

la stabilirea pedepselor avându-se în vedere gradul de pericol social sporit al

acestui gen de fapte, împrejurările în care acestea au fost comise, modul de

operare, circumstanțele personale ale inculpatului, care, deși a recunoscut

săvârșirea faptelor, colaborând cu organele de poliție, este recidivist,

dovedind o reală perseverență infracțională, după cum reiese din fișa de cazier,

aspecte față de care se apreciază că pedepsele aplicate, stabilite deja la

limita minimă prevăzută de lege, au fost just individualizate, potrivit

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ

preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune redozarea

acestora, pedeapsa rezultantă fiind judicios stabilită.

Ca atare, după verificarea cauzei și

în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și a dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.R. împotriva deciziei penale nr. 632/ A din 18 august

2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 26 februarie 2005

la 17 octombrie 2005.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 octombrie2005.