ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6844/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6844/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 705/ F din

30 mai 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 211

alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art.

74 lit. b) și c) C. pen., și art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat

inculpatul P.Șt.C., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002,

s-a revocat grațierea condiționată privind pedeapsa de 4.000.000 lei amendă

penală, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1011/2003 a Judecătoriei

sectorului 5 București.

În temeiul art. 83 C. pen., s-a

revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2435/2003, a Judecătoriei sectorului

5 București, care a fost cumulată cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză,

astfel ca în final inculpatul să execute pedeapsa închisorii de 4 ani și

pedeapsa amenzii penale în cuantum de 4.000.000 lei.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen., și i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor înscrise la art.

63

1

C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și i s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării

preventive, începând cu data de 04 martie 2005.

Prin aceeași sentință au mai fost

condamnați inculpații R.I.C., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin.

(2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74

și art. 76 C. pen., și art. 80 C. pen., la o pedeapsă de 3 ani închisoare, în

condițiile art. 71 și art. 64 C. pen., și M.M.D., la o pedeapsă de 9 luni închisoare,

în temeiul art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., și art. 99 și următorii C. pen.

În temeiul art. 81 și art. 110 C.

pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei față de

inculpatul minor și a fost fixat termen de încercare de 2 ani și 9 luni,

atrăgându-i-se atenția asupra art. 83 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată

perioada reținerii și a arestării preventive pentru inculpații R.I.C. și M.M.D.,

începând cu data de 03 martie 2005.

S-a dispus punere de îndată în

libertate a inculpatului minor, dacă nu este arestată în altă cauză.

S-a luat act că în cauză, partea

vătămată nu s-a constituit parte civilă.

Au fost obligați inculpații să

plătească fiecare către stat, câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța această

sentință, instanța de fond, față de mijloacele de probă de la dosar, a arătat

că reține în esență următoarea situație de fapt.

În seara zilei de 26 februarie 2005,

în jurul orelor 18,50, cei trei inculpați se deplasau pe str. Schitu Măgureanu,

către str. Știrbei Vodă și în dreptul imobilului cu nr. 9 au observat-o pe

partea vătămată V.M.A., că are asupra sa un telefon mobil, astfel că, au luat

rezoluția de a o deposeda de bunurile pe care le avea asupra sa, pentru a face

rost de bani.

În realizarea acestei rezoluțiuni

infracționale, inculpatul R.I.C. s-a apropiat de partea vătămată, i-a pus

brațul pe umăr și ia cerut să-i dea telefonul mobil pentru că are nevoie de

bani și la încercarea părții vătămate de a fugii, ceilalți doi s-au așezat în

fața acesteia, blocând-o și împiedicând-o să se deplaseze, iar inculpatul R.C.I.

le-a cerut celor doi „să scoată cuțitele” amenințând-o.

Intimidată și speriată de

comportarea celor trei inculpați, partea vătămată i-a predat telefonul mobil

inculpatului P.Șt.C., iar inculpatului R.C.I., suma de 150.000 lei, după care i

s-a permis plecarea.

Inculpații, în aceeași zi, s-au

deplasat la o casă de amanet și au amanetat telefonul în schimbul sumei de

2.000.000 lei.

În contextul situației de fapt

expusă și reținută s-a apreciat că inculpații au comis infracțiunea de tâlhărie

în formă agravantă, sub încadrarea juridică menționată în prima parte a

considerentelor deciziei și s-a aplicat fiecăruia dintre ei circumstanțele

atenuante personale față de poziția sinceră manifestată pe parcursul

desfășurării procesului penal și că, nici unul dintre aceștia nu a întreprins

acte de agresiune împotriva părții vătămate, ci numai expresii de natură să o

intimideze, iar față de minor și prevederile art. 99 și urm. C. pen.

Prin urmare, au fost condamnați cei

doi inculpați majori la câte 3 ani închisoare, cu executarea în regim privativ

de libertate, iar față de inculpatul minor s-a aplicat o pedeapsă de 9 luni

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării.

La individualizarea și aplicarea

pedepsei s-a menționat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art.

72 C. pen., apreciindu-se că o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru fiecare

inculpat major cu executarea în regim de detenție și de 9 luni închisoare cu

suspendarea condiționată a executării pentru minor, sunt de natură să ducă la

reeducarea acestora.

Față de inculpatul P.Șt.C., care

potrivit fișei de cazier, prin sentința penală nr. 1011/2003 a Judecătoriei sectorului

5 București i s-a aplicat o pedeapsă de 4.000.000 lei amendă penală și care a

fost grațiată prin Legea nr. 543/2002, iar prin sentința penală nr. 2435/2003 a

aceleiași instanțe, a fost condamnat la o pedeapsă de un an închisoare, cu

suspendarea condiționată a executării, iar în perioada termenului de încercare

a comis infracțiunea de față, s-a dispus atât revocarea grațierii cât și a

suspendării condiționate, dispunându-se ca în afară de pedeapsa aplicată prin

prezenta sentință să execute și cele două pedepse, respectiv de un an

închisoare și de 4.000.000 lei amendă penală, în total 4 ani închisoare și

4.000.000 lei amendă penală.

Întrucât părții vătămate V.M.A. i

s-a restituit telefonul mobil, nu s-a mai constituit ca parte civilă, astfel că

s-a luat act de voința acesteia.

Cu privire la cei doi inculpați

majori, R.C.I. și P.Șt.C., s-a apreciat că nu au încetat cauzele și condițiile

acre au dus la arestarea acestora, că se mențin în continuare temeiurile

înscrise la art. 143 și art. 148 C. proc. pen., în plus fiind reținută

vinovăția și fiind condamnați, a fost menținută starea de arest potrivit art. 350

C. proc. pen., iar în conformitate cu art. 88 C. pen., li s-au dedus din

pedepsele aplicate timpul executat preventiv.

Potrivit art. 362 și 363 C. proc.

pen., sentința a fost atacată cu apel de către cei trei inculpați, care au

formulat o critică comună, cu privire la hotărârea instanței de fond și aceasta

vizează aspecte de nelegalitate și netemeinicie, privind greșita

individualizare a pedepsei, în sensul că pedeapsa aplicată fiecăruia este mare,

în raport de datele personale și de faptul că nu s-a dat eficiența cuvenită

circumstanțelor atenuante personale.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, a examinat apelurile declarate de inculpați, în raport de motivul

comun invocat, de actele și lucrările dosarului, de sentință pronunțată în

cauză, cum și din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen., și prin decizia

penală nr. 619/ A din 11 august 2005, au fost admise numai apelurile declarate

de inculpații majori, P.Șt.C. și R.C.I., desființată în parte sentința și

rejudecând cauza, au fost aplicate prevederile art. 71 și art. 64 lit. a) și b)

pentru ambii inculpați, ca pedepse accesorii.

S-a dedus pentru inculpatul P.Șt.C. prevenția,

de la 03 februarie 2003 la 05 martie 2003 și de la 04 martie 2005, la zi și

menținută arestarea preventivă a acestuia.

Pentru inculpatul apelant R.C.I.,

s-a dedus prevenția de la 03 martie 2005, la zi și a fost menținută arestarea

preventivă.

A fost respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul minor M.M.D., împotriva aceleiași sentințe și obligat la

plata sumei de 80.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

În considerentele deciziei s-a

motivat că, instanța de fond a avut în vedere la aplicarea pedepsei pentru

fiecare inculpat, atât gradul de pericol social mărit al faptei, limitele de

pedeapsă prevăzute de lege, dar și datele personale ale cestora, când li s-au

aplicat circumstanțe atenuante personale, astfel încât, pedeapsa de 3 ani

închisoare aplicată inculpaților majori, nu este mare cum nici pedeapsa de 9

luni închisoare, pentru inculpatul minor.

Prin urmarea motivul comun de apel

invocat de către cei trei apelanți inculpați, a fost înlăturat, ca neîntemeiat,

instanța de fond făcând o justă individualizare a pedepsei, astfel încât, nu

sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepselor sub 3 ani închisoare

aplicată inculpaților majori.

Din oficiu instanța de apel, în

raport de jurisprudența Curții Europene în aplicarea art. 2 al art. 8 al C.E.D.O.

a constatat că față de inculpații majori li s-au interzis toate drepturile

părintești, fără a se lua în considerare fapta comisă, persoana acestora,

natura intereselor copiilor și că se impune aplicarea ca pedeapsă accesorie

pentru aceștia numai dispozițiile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

privind dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în

funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat.

Cu privire la inculpatul apelant P.Șt.C.,

deși instanța de fond i-a revocat suspendarea condiționată a executării

pedepsei de un an închisoare, a omis să deducă perioada executată de acesta, de

la 03 februarie 2003, la 05 februarie 2003.

În conformitate cu art. 385

3

C. proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs, numai de către

inculpatul P.Șt.C., care a formulat ca motiv de recurs aceeași critică din

apel, vizând greșita individualizare a pedepsei, ca fiind mare, în raport de

circumstanțele atenuante personale, cum și de faptul că nu li s-au dat

eficiența cuvenită în raport de datele sale personale.

Motivul de recurs invocat constituie

caz de casare în sensul pct. 14 de la art. 385

9

C. proc. pen.

Examinând recursul declarat, în

raport de motivul invocat, de actele și lucrările dosarului, de decizia și

sentința pronunțate în cauză, se constată că recursul de față este nefondat și

se va respinge, pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.

În cauză, pe baza mijloacelor de

probă de la dosar, instanțele au pronunțat hotărâri legale și temeinice, juste,

drepte și conforme cu prevederile legii, nu numai din punct de vedere a

reținerii corecte a situației de fapt, contând în aceea că recurentul împreună

cu ceilalți doi coinculpați care nu au mai declarat recurs, în seara zilei de

26 februarie 2005, în jurul orelor 18,50, au deposedat, prin amenințare pe

partea vătămată V.M.A., de un telefon mobil și suma de 150.000 lei, a

încadrării juridice, a vinovăției inculpatului, cum și a tragerii la răspundere

penală prin durata pedepsei aplicate.

La individualizarea și aplicare

pedepsei instanțele au ținut seama nu numai de gradul de pericol social mărit

al faptei comise, că fapta a fost comisă împreună cu un minor, dar și de datele

personale, constând în aceea că a recunoscut și regretat comiterea

infracțiunii, dar și că nu este la primul contact cu legea penală, întrucât a

mai fost condamnat la o pedeapsă de un an închisoare în perioada minoratului,

pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat în dauna avutului personal,

ceea ce presupune perseverență infracțională.

Prin urmare, se poate constata că

instanțele au dat eficiența cuvenită prevederilor art. 74 și art. 76 C. pen.,

când i s-a aplicat pedeapsa de numai 3 ani închisoare, cu mult sub limita

minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea de tâlhărie în formă agravantă,

care este de 7 ani închisoare, iar maximul de 20 de ani închisoare.

În consecință, motivul de recurs

invocat nu constituie caz de casare potrivit pct. 14 de la art. 385

9

C. proc. pen., urmând a se înlătura, iar din oficiu, potrivit alin. (3) de la

același articol, nu se constată cazuri de casare, astfel că, recursul declarat

se va respinge, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

timpul executat preventiv de la 03 februarie 2003, la 05 martie 2003, precum și

timpul reținerii și al arestării preventive de la 04 martie 2005, la 06

decembrie 2005.

Văzând și dispozițiile art. 189 și

urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.ȘT.C., împotriva deciziei penale nr. 629/ A din 11

august 2005, a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul executat de la 03 februarie 2003, la 05 martie 2003,

precum și timpul reținerii și al arestării preventive de la 04 martie 2005, la

06 decembrie 2005.

Obligă pe recurenta inculpată la

plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 100 RON reprezentând onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului de Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică

astăzi, 06 decembrie 2005.