ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6882/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București prin sentința penală nr. 942/ F din 18 august 2006, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. și cu aplicarea art. 99 C. pen. (starea de minoritate) a condamnat pe inculpatul T.M. la 5 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. În baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., cu aplicarea art. 74, art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul R.S. la 3 ani închisoare. În baza art. 100 cu aplicarea art. 81 și 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată pe un termen de încercare de 4 ani.

I s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. și art. 359 C. proc. pen. S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 118 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați a câte 5 RON, fiecare. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 RON, onorariul avocatului din oficiu, s-au avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a se pronunța astfel, pe baza probelor administrate (plângerea părții vătămate, prin reprezentant legal, procesele verbale de depistare, de predare, de flagrant, declarațiile părții vătămate, planșe foto, declarații martor, declarații inculpat, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Cei doi inculpați se cunoșteau din cartier.

La data de 18 mai 2005, în jurul orei 13,00, fiind în apropierea Școlii Iancului, de pe Bd. Pache Protopopescu, au văzut pe partea vătămată, un copil de 10 ani, cu un telefon în mână, inculpații au urmărit copilul până la adresa sa, M.B. și au intrat în bloc după el. Inculpatul T.M. l-a imobilizat pe partea vătămată minor, i-a pus mâna la gură, cerându-i să-i dea telefonul. În acest moment, profitând de suferința copilului și pentru că era imobilizat de celălalt inculpat, inculpatul R.S. a luat telefonul din buzunarul părții vătămate, după care au fugit. Au ajuns în Piața Obor, unde au vândut telefonul Zapp cu husă de piele pentru 10 RON. Mama părții vătămate, reprezentant legal al minorului B.T.D., nu s-a constituit parte civilă.

Inculpații au recunoscut săvârșirea faptei penale, iar inculpatul T.M. este cercetat și în alte dosare de același gen, fiind arestat în altă cauză. La fel și inculpatul R.S. este cercetat în alte dosare. În faza de cercetare judecătorească inculpații au recunoscut săvârșirea faptei, în modalitatea descrisă în rechizitoriu, menținându-și toate declarațiile date la cercetare. S-au depus la dosar acte în circumstanțiere pentru inculpați și s-au audiat martori în circumstanțiere. Analizând întreg materialul probator, instanța a reținut că este dovedită săvârșirea infracțiunii, atât din depozițiile martorilor, părții vătămate și inculpaților, care au recunoscut săvârșirea faptei. Inculpații, deliberat, au încercat să-și facă rost de bani, prin procurarea unui telefon pentru a-l vinde.

Acest sistem se pare că era pus la cale de mai multă vreme, ambii inculpații săvârșind și fiind cercetați în mai multe dosare de același gen. Modul de operare era smulgerea telefonului de la copii de școală, apoi vinderea lor imediată. În același mod au operat și la data de 18 mai 2005, urmărind pe minorul B.T.D. până în holul blocului, inculpatul T.M. l-a imobilizat și i-a pus mâna la gură să nu țipe, iar inculpatul R.S. i-a luat telefonul din buzunar, profitând de starea de neputință și de teamă. Deposedarea și însușirea prin violență maximă, generată și de vârsta victimei un copil de 10 ani pe care sigur l-au traumatizat psihic, fapta săvârșită cu intenție directă, determinată și de caracterul deliberat al faptei cât și de împărțirea sarcinilor.

Instanța a aplicat câte o pedeapsă pentru fiecare inculpat ținând cont de dispozițiile art. 52 C. pen. și art. 72 C. pen. și art. 99 C. pen. La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere situația diferențiată dintre inculpați. Inculpatul T.M. este cercetat în mai multe dosare, fiind arestat în altă cauză, iar acesta și-a asumat și rolul violențelor asupra părții vătămate minore. A intrat după partea vătămată, l-a imobilizat, i-a pus mâna la gură, l-a amenințat, ceea ce demonstrează un caracter violent mai mare și un pericol concret mai mare. Văzând și familia din care provine, faptul că și-a abandonat școala și în plus a atras și pe celălalt inculpat, R.S., după el, instanța a aplicat o pedeapsă privativă de libertate, peste minimul special al pedepsei.

Pentru inculpatul R.S., instanța a avut în vedere că nu este arestat, deși a mai participat la asemenea fapte, că are o mamă bolnavă și singură care s-a ocupat de el, dar anturajul a determinat intrarea pe această pantă. Împotriva acestei sentinței, a declarat apel inculpatul T.M., criticând-o sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, considerând că aceasta este prea mare față de împrejurarea că la data comiterii faptei era minor, a avut o atitudine sinceră, a colaborat cu organele de anchetă, astfel că ar fi putut beneficia de prevederile art. 74 și 76 C. pen. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 722/ A din 16 octombrie 2006, a admis apelul declarat de inculpatul T.M.

împotriva sentinței penale nr. 942 din 18 august 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 15649/3/2006. A desființat în parte, sentința penală sus-menționată și rejudecând: A redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani la 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. A făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză. Nemulțumit și de această decizie, în termenul legal, inculpatul T.M. a declarat recursul de față, solicitând a i se mai reduce pedeapsa și a se dispune, fie, suspendarea condiționată a executării acesteia, fie suspendarea sub supraveghere.

Recursul este nefondat. Verificându-se actele dosarului și hotărârea atacată, în raport de criticile aduse, precum și din oficiu, se constată că situația de fapt corespunde activității infracționale efectiv dusă de inculpatul recurent, iar încadrarea juridică este cea legală. Pedeapsa deja redusă, de la 5 ani la 3 ani și 6 luni închisoare, de către instanța de apel cu reținerea stării de minoritate, se constată a fi judicios făcută și într-o limită corespunzătoare. Se reține aceasta, față de împrejurările concrete în care inculpatul recurent a comis tâlhăria și în special de modul în care a imobilizat victima și anume pe minorul de 10 ani B.T.D., pe care l-a urmărit până în holul blocului în care locuia, i-a acoperit căile respiratorii de așa natură, încât a avut un șoc psihic, numai cu scopul (realizat) de a-i fura telefonul mobil.

Dar, pe lângă aceste date, ce privesc împrejurările concrete de comiterea faptei, a gravității acesteia se mai rețin și elementele de caracterizare ale persoanei recurentului și care deși minor a mai comis fapte, de același gen și pentru care, nu numai că este cercetat, dar a ajuns să fie și arestat preventiv, motiv pentru care se prezintă în această stare, în dosarul de față. Acestea sunt deosebirile între el și celălalt inculpat din acest dosar. În consecință, recursul declarat va fi respins, ca nefondat, nejustificându-se în nici un mod, față de cele examinate, o nouă reducere de pedeapsă și nici schimbarea modalității de executare a sancțiunii stabilite, prin înlăturarea privării de libertate.

Dacă s-ar proceda după cum pretinde inculpatul recurent, nu numai că ar fi nesocotite prevederile art. 72 C. pen., dar nu s-ar asigura nici respectarea dispoziției art. 52 C. pen., în sensul, realizării securității sociale și prevenției generale și nici reeducarea făptuitorului prin pedeapsa aplicată. Pentru aceste considerente, hotărârea atacată va fi menținută, ca temeinică și legală iar recursul respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va constata că inculpatul recurent este arestat în altă cauză și a devenit major din 18 iunie 2005. Se vor aplica și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 722/ A din 16 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Constată că recurentul inculpat este arestat în altă cauză. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 noiembrie 2006.