ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3972/2003

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 105 din 6

februarie 2003, Tribunalul București, secția I penală, în baza dispozițiilor

art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., l-a

condamnat pe inculpatul B.I. la 6 ani închisoare.

În baza art. 26, raportat la art.

211 alin. (2) lit. c) și alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute

pedeapsa de 7 ani închisoare, sporită cu un an, inculpatul executând, în final,

pedeapsa de 8 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 71 – art. 64 C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art.

88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării

preventive de la 19 august 2002, la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

Prin aceeași sentință, în baza art.

118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 900.000

lei.

A fost obligat inculpatul la plata

sumei de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei,

onorariul avocatului din oficiu, urmând a fi avansat din fondul Ministerului

Justiției.

În baza dispozițiilor art. 211 alin.

(2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., a fost condamnat

inculpatul C.A.M. la 7 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art.

64 C. pen., iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus perioada reținerii și

arestării preventive de la 6 septembrie 2002, la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 112 lit. d), cu

referire la art. 116 C. pen., s-a interzis inculpatului accesul în municipiul

București pe timp de 2 ani de la executarea pedepsei principale.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea, de la inculpat a sumei de 300.000 lei.

A fost obligat inculpatul, la

2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei onorariul

avocatului din oficiu, urmând a fi avansați din fondul Ministerului Justiției.

S-a constatat că părțile vătămate

R.I. și M.M. nu s-au constituit părți civile.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, că la data de 10 august 2002, în timp ce

partea vătămată R.I. se deplasa pe stradă, a fost acostată de către inculpatul

B.I. care a prins-o cu mâinile de gât și, prin violență, i-a smuls de la gât un

lanț de aur.

Inițial, inculpatul a negat

săvârșirea faptei, ulterior recunoscând-o.

Partea vătămată l-a indicat ca autor

al faptei pe inculpatul B.I. cu ocazia realizării recunoașterii din grup,

menționând, în declarațiile din timpul urmăririi că îi cunoaște bine

semnalmentele, deoarece îl văzuse și în data de 8 august 2002 desfășurând o

altă activitate infracțională. Totodată, partea vătămată a arătat că

inculpatul, după săvârșirea faptei a fugit însoțit de o altă persoană,

identificată tot de partea vătămată ca fiind C.A.M. Acesta din urmă a negat

săvârșirea faptei, iar această declarație, coroborată cu materialul probator

administrat în cauză au dus la scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului

C.A.M. cu privire la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie față de partea

vătămată R.I.

Bunul de care partea vătămată a fost

deposedată a fost vândut unor persoane necunoscute, dar aceasta a declarat că

nu se constituie parte civilă.

Ulterior, la data de 19 august 2002,

inculpatul B.I., împreună cu inculpatul C.A.M., în baza unei rezoluții

infracționale anterioare, s-au deplasat într-o stație de metrou și au așteptat

trecerea persoanei vătămate M.M. C.A.M. s-a apropiat și i-a smuls de la gât un

lanț de aur cu o cruce, părăsind locul săvârșirii faptei împreună cu inculpatul

B.I., care, ulterior, a preluat bunul sustras, ascunzându-l într-o șosetă pe

care, după observarea, urmărirea și imobilizarea sa de către lucrătorii de

poliție, a aruncat-o sub o mașină, bunul sustras fiind găsit și restituit

părții vătămate care a declarat că nu se mai constituie parte civilă.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: plângerile și declarațiile părții vătămate, proces verbal de depistare,

declarațiile martorilor, procese verbale de identificare de bunuri, de

cercetare la fața locului, de prezentare pentru recunoaștere, planșe

fotografice, declarațiile inculpaților, dovada de restituire a bunurilor.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpații.

Curtea de Apel București, secția a

II a penală, prin decizia nr. 164/A din 19 martie 2003, în baza dispozițiilor

art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a admis apelurile, a desființat în parte

sentința de fond și, în rejudecare, în baza art. 118 lit. d) C. pen., a dispus

confiscarea sumei de 600.000 lei de la inculpatul B.I. și a înlăturat

dispozițiile privind confiscarea sumei de 300.000 lei de la inculpatul C.A.M.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale hotărârii apelate.

În baza art. 381 C. proc. pen., s-a

dedus prevenția pentru inculpatul B.I. de la 19 august 2002, la 19 martie 2003,

iar pentru inculpatul C.A.M. de la 6 septembrie 2002, la 19 martie 2003.

S-a făcut aplicarea art. 192 alin.

(3) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 300.000 lei,

urmând a fi suportat din fondul Ministerului Justiției.

Sub aspectul dispozițiilor din

hotărârea de fond care au fost menținute, instanța de apel a apreciat că

această soluție se impune în ceea ce privește individualizarea pedepselor. În

legătură cu partea din hotărâre desființată, soluția a fost motivată de faptul

că infracțiunea de tâlhărie față de partea vătămată R.I. a fost săvârșită

exclusiv de inculpatul B.I., inculpatul C.A.M. fiind scos de sub urmărire cu

privire la această infracțiune, iar în ceea ce privește fapta din 19 august

2002 prejudiciul a fost acoperit prin restituirea bunului sustras.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs, în termen legal, inculpații B.I. și C.A.M., solicitând admiterea

recursurilor, casarea hotărârilor pronunțate și redozarea pedepselor în sensul

diminuării cuantumului acestora, motivul de casare fiind prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursurile sunt nefondate pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Instanțele de judecată, de fond și

apel au dat o corectă interpretare materialului probator administrat în cauză,

în timpul urmăririi și judecății.

Așadar, infracțiunile reținute în

sarcina inculpaților au fost complet dovedite, corect reținută fiind și starea

de fapt.

Totodată, instanțele au făcut o

justă aplicare a dispozițiilor privind individualizarea pedepselor, respectiv

art. 72 C. pen., cuantumul acestora fiind stabilit ținându-se cont de gradul de

pericol social al faptelor, împrejurările comiterii lor, atitudinea oscilantă a

inculpaților pe parcursul procesului penal, starea de recidivă postexecutorie

pentru inculpatul B.I. și lipsa antecedentelor penale pentru inculpatul C.A.M.

În același timp, instanța de apel prin decizia pronunțată a procedat corect în

legătură cu aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. d) C. pen., înlăturând

greșeala din hotărârea de fond.

Față de considerentele arătate și

soluționând cauza prin prisma criticilor invocate de către recurenți, Curtea

apreciază că reglementările legale privind individualizarea pedepselor au fost

respectate și aplicate în mod corespunzător, atât în ceea ce privește cuantumul

sancțiunilor, cât și referitor la modalitatea de executare corespunzătoare

realizării scopurilor prevăzute de dispozițiile art. 52 C. pen.

Pentru motivele menționate, în baza

dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. b C. proc. pen., se vor

respinge recursurile inculpaților B.I. și C.M.A. ca nefondate.

În conformitate cu dispozițiile art.

385

16

C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

B.I. timpul reținerii și arestării preventive de la 19 august 2002, la 24

septembrie 2003 și pentru inculpatul C.A.M. de la 6 septembrie 2002, la 24 septembrie

2003.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc.

pen., vor fi obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare

către stat, din care onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

inculpații B.I. și C.M.A. împotriva deciziei penale nr. 164/ A din 19 martie

2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondate.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 19 august 2002 la

24 septembrie 2003, pentru inculpatul B.I. și timpul arestării preventive de la

6 septembrie 2002 la 24 septembrie 2003, pentru inculpatul C.M.A.

Obligă pe recurenții inculpați la

plata sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 septembrie 2003.