ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5168/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința nr. 613 din 7 mai 2003, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpatul M.B.S. din art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) și a art. 75 lit. c) și c) C. pen., în art. 2 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) și a art. 75 lit. c), texte de lege, în baza cărora l-a condamnat pe inculpat la 16 ani închisoare și la 10 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b), precum și la pedeapsa degradării militare.

De asemenea, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de același inculpat din art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 37 lit. b) C. pen., în art. 4; cu aplicarea art. 37 lit. b); din art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) și a art. 75 lit. c) C. pen., în art. 26, raportat la art. 5, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b), art. 75 lit. c) și a art. 33 lit. a) C. pen. În temeiul art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 4 ani închisoare; conform art. 26 C. pen., raportat la art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) și a art. 75 lit. c) C. pen., la 4 ani închisoare și la 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din același cod.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și a art. 35 C. pen., inculpatul M.B.S., urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare, 10 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și degradarea militară, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 din același cod. Instanța a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 30 iunie 2003 la zi. În baza art. 118 lit. d) C. pen., cu referire la art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 tribunalul a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1.200.000 lei, obținută din vânzarea a patru „bile” de heroină. - Conform art. 334 C. proc.

pen., instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul C.R.F., din art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) și a art. 99 C. pen., în art. 2 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 99 C. pen.; din art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 99 C. pen., în art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 C. pen. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 99 C. pen., tribunalul l-a condamnat pe inculpat la 7 ani închisoare. Conform art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 C. pen., l-a condamnat pe C.R.F.

la un an și 6 luni închisoare, iar în baza art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a art. 99 C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la 2 ani închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) și a art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., inculpatul va executa 7 ani închisoare. În baza art. 83 C. pen., tribunalul a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1706/2002 a Judecătoriei sectorului 1 București, pedeapsă ce va fi executată pe lângă pedeapsa de 7 ani închisoare, în final, 9 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. Instanța a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de o zi, 12 martie 2001 și de la 5 martie 2002 la 30 aprilie 2002 și de la 30 iunie 2003 la zi.

Inculpații au fost obligați, totodată, la plata a câte 4.500.000 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în fapt, că, în baza sesizării din oficiu a I.G.P. – D.G.C.C.O.A., cu privire la faptul că inculpatul M.B.S. și fratele său M.G. fac parte dintr-o rețea organizată de distribuitori de droguri, s-au emis autorizații pentru ca investigatorul acoperit V. și colaboratorul său A. să depisteze și să identifice persoanele bănuite că se ocupă cu traficul de droguri și pentru procurarea cantității de 10 gr. heroină. În acest scop, la data de 11 iunie 2003, cei doi s-au deplasat în str. Cameliei, unde locuiau, fără forme legale, inculpatul M.B.S., soția acestuia C. cu fiica lor și într-o cameră separată, mama inculpatului.

Colaboratorul A. a cumpărat de la inculpat două „bile” de heroină cu suma de 600.000 lei, pe care le-a predat lui V., ce se ocupase cu supravegherea imobilului, iar în ziua de 28 iunie 2003 a mai cumpărat de la același inculpat încă două „bile” cu aceeași sumă. La data de 30 iunie 2003, s-au efectuat percheziții domiciliare la adresa ambilor inculpați, din str. Cameliei, existând date că și inculpatul C.R.F., zis P., se ocupa cu vânzarea de heroină, punând, totodată, și locuința la dispoziția cumpărătorilor de droguri pentru a-și administra oral dozele cumpărate. În urma percheziției domiciliare efectuate în locuința inculpatului C.R.F. s-au găsit: două folii din plastic, tăiate în formă circulară, prezentând urme de substanță bej; paisprezece fiole cu ser fiziologic; două plicuri cu sare de lămâie și șase seringi hipodermice, aflate sub pat, precum și aceleași obiecte (folii din plastic; fiole și seringă) ascunse sub un reșou și în mașina de spălat.

Din coroborarea declarațiilor investigatorului acoperit și a colaboratorului acestuia cu cele ale inculpaților s-a reținut că, inculpatul C.R.F. îl cunoștea pe inculpatul M.B.S. de mult timp, fapt ce i-a permis acestuia din urmă să-i ceară intermedierea vânzării de heroină, lucru cu care a fost de acord. În acest sens, inculpatul C.R.F. primea clienții la el în locuință, după care îl anunța pe inculpatul M.B.S. ce venea cu dozele solicitate, moment în care lua și banii. Inculpatul M.B.S. vindea în medie 12-13 „bile” de heroină, cu 200.000 lei „bila”, din care inculpatul C.R.F. primea aproximativ 50.000 lei pe zi plus doza zilnică de heroină. În cursul urmăririi penale, inculpatul C.R.F. a declarat că principalul furnizor de droguri era M.G., formulând, totodată, și un „autodenunț” în care indică (după poreclă) și alte persoane ce se ocupă cu traficul de droguri.

În fața instanței, inculpatul C.R.F. și-a modificat declarațiile nerecunoscând că au vândut și el și M.B.S. droguri, motivat de faptul că la urmărirea penală s-a aflat sub influența pastilelor, recunoscând însă că el este consumator de heroină și că în locuința lui se drogau și alte persoane. Inculpatul M.B.S. a declarat că este consumator de heroină pe care și-o procură de la o persoană numită A. din Ferentari, cu sume cuprinse între 150.000 – 200.000 lei, consumator fiind și inculpatul C.F.R., în locuința căruia se droghează și alte persoane, nici unul dintre ei nevânzând însă droguri. Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, ambii inculpați criticând-o pentru netemeinicie, cu referire la pedepsele care sunt deosebit de aspre.

Secția I penală a Curții de Apel București, prin decizia nr. 509 din 7 iulie 2004, a respins, apelurile, ca nefondate, apreciind că „față de împrejurări, la individualizarea pedepselor, în mod just, instanța de fond a avut în vedere pericolul social concret al infracțiunilor săvârșite, numărul acestora și forma continuată în care au fost comise unele dintre acestea, ca și circumstanțele personale, ambii inculpați având antecedente penale”. În termen legal, cu invocarea aceluiași motiv de netemeinicie, inculpații au declarat recurs. Examinând hotărârile atacate, în raport de cazul de recurs prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 teza întâi C. proc. pen., în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte constată recursul declarat de inculpatul M.B.S.

fondat, urmând a fi admis, iar al inculpatului C.R.F., nefondat, urmând a fi respins. 1. În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul M.B.S. se constată că la stabilirea pedepselor, instanțele au luat în considerare, cu preponderență, gradul de pericol social al faptelor săvârșite de către acesta, ceea ce corespunde, desigur, realității. Pedeapsa este nu numai o măsură de constrângere, ci și un mijloc de reeducare, astfel că, o sancțiune excesivă, îndreptată simțitor spre maximul special prevăzut de lege, cum este în cauză, nu își atinge totdeauna scopul „prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni”, chiar în situația unui inculpat recidivist, condamnat anterior la un an închisoare, pentru comiterea unor infracțiuni similare (prin sentința penală nr. 334/2002 a Tribunalului București).

Așa fiind, Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 16 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (limitele legale, între 10 și 20 de ani), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) și a art. 75 lit. c) C. pen., este deosebit de aspră și o va reduce la 12 ani închisoare.

2. Referitor la recursul declarat de inculpatul minor C.R.F., se reține că la individualizarea pedepselor, instanțele au luat în considerare în mod judicios criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., concretizate în faptul că inculpatul, în vârstă de 17 ani la data comiterii infracțiunilor, a învățat doar două clase, nu are nici o ocupație, părinții sunt despărțiți, iar mama sa, în grija căreia se află, este plecată de mai multe luni în Spania, minorul manifestând tulburări de comportament (potrivit referatului de anchetă socială, nr. 19084 din 8 iulie 2003, întocmit de Autoritatea Tutelară de pe lângă Primăria sectorului 1 București). Pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare reflectă atât gradul de pericol social al faptelor, cât și al inculpatului, fiind de natură a contribui la realizarea funcțiilor și a scopului pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

În consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. b), alin. (2) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul M.B.S., va casa hotărârile atacate numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) și a art. 75 lit. c) C. pen. și va dispune conform dispozitivului. În temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.R.F., va deduce din pedeapsă timpul reținerii de o zi, din data de 12 martie 2001 și al arestării preventive de la 5 martie 2002 la 30 aprilie 2002 și de la 30 iunie 2003 la 12 octombrie 2004, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul M.B.S. împotriva deciziei penale nr. 509 A din 7 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia atacată, precum și sentința penală nr. 613 din 7 mai 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate aplicată inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) și art. 75 lit. c) C. pen. și la pedeapsa de executat. Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și ale art. 35 C. pen. și descontopește pedeapsa rezultantă de 16 ani închisoare și 10 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

și degradarea militară, prevăzută de art. 67 din același cod, în pedepsele componente, după cum urmează: - 16 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și degradarea militară, prevăzută de art. 67 din același cod, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) și art. 75 lit. c) C. pen.; - 4 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; - 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 5 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) și art. 75 lit. c) C. pen.

Modifică pedeapsa principală aplicată inculpatului M.B.S., pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) și art. 75 lit. c) C. pen., în sensul că o reduce de la 16 ani închisoare, la 12 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 C. pen., dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, la care se adaugă un spor de un an închisoare, în total, inculpatul urmând să execute 13 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și degradarea militară prevăzută de art. 67 din același cod. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.R.F.

împotriva aceleiași decizii. Deduce din pedepsele aplicate, pentru inculpatul M.B.S., timpul arestării preventive de la 30 iunie 2003 la 12 octombrie 2004, iar pentru inculpatul C.R.F., timpul reținerii de o zi din data de 12 martie 2001 și al arestării preventive de la 5 martie 2002 la 30 aprilie 2002 și de la 30 iunie 2003 la 12 octombrie 2004. Obligă pe recurentul inculpat C.R.F. la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 octombrie 2004.