ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 404/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 365 din 11

aprilie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul

nr. 6348/2002, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.F. la 10 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a

interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la data de 20

noiembrie 2002 la zi.

Prin aceeași sentință a mai fost

condamnat, printre alții, și inculpatul P.V. prin schimbarea în baza art. 334

C. proc. pen., a încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpat, din art.

2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art.

75 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 16 din Legea

nr. 143/2000 în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr.

143/2000 a fost condamnat inculpatul P.V. la 5 ani închisoare; s-a făcut

aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a

interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul

P.V., la un an închisoare; s-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34

lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate,

inculpatul P.V. având de executat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare,

alături de pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

închisorii.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la data de 20

noiembrie 2002 la zi.

S-a reținut în fapt că la data de 19

noiembrie 2002, organele de poliție s-au sesizat din oficiu despre faptul că pe

raza sectorului 3 București acționează o grupare infracțională a cărei

principală activitate o reprezintă comercializarea de droguri de mare risc. În

consecință, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a autorizat

folosirea investigatorului acoperit M. și a colaboratorului acestuia G. În baza

autorizației emise, la data de 19 noiembrie 2002, colaboratorul G. a cumpărat

de la inculpatul P.V. o doză de heroină cu suma de 300.000 lei, pe care a

predat-o investigatorului acoperit M.

La data de 20 noiembrie 2002,

organele de urmărire penală s-au deplasat în strada Mizil, sectorul 3. În

locuința respectivă au fost depistați inculpații M.F., S.G., D.D.A., P.V. și

numitul G.L. În urma percheziției domiciliare efectuate, în apartament au fost

găsite mai multe folii din staniol pe care se observau urme de materie brună,

cu aspect de arsură, mai multe folii din material plastic de culoare albă, un

șervețel cu urme de materie de culoare bej. Asupra inculpatului P.V. s-au găsit

mai multe comprimate de culoare albă și un fragment de hârtie cu urme de

substanță pulverulentă albă, iar în curtea interioară a blocului, în apropierea

ferestrei de la dormitorul în care au fost depistați inculpații P.V., D.D.A. și

numitul G.L., s-au găsit 12 punguțe care conțineau o substanță pulverulentă de

culoare bej.

La aceeași dată, inculpatul P.V. în

prezența organelor de urmărire penală l-a contactat de pe telefonul său mobil

pe inculpatul N.F. și i-a solicitat să-i aducă 5 doze de heroină, în cursul

aceleași seri, stabilind ca loc de întâlnire zona din fața Oficiului Poștal de

pe B-dul 1 Decembrie 1918. La scurt timp, organele de urmărire penală amplasate

în zona sus-menționată l-au identificat și imobilizat pe inculpatul N.F., care

în momentul apariției lucrătorilor de poliție a aruncat pe jos, în imediata

apropiere 7 punguțe din plastic care conțineau o substanță de culoare bej, care

au fost ridicate în vederea analizării. Împreună cu inculpatul N.F. a fost

depistată și H.C.L. care a recunoscut că este dependentă de heroină de

aproximativ 4 ani, iar de două ori a cumpărat droguri (heroină) de la

inculpatul N.F.

În urma percheziției corporale

efectuată asupra inculpatului N.F. a fost găsită suma de 15.360.000 lei care a

fost ridicată de organele de poliție.

Împotriva acestei sentințe au

formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații.

Apelul parchetului l-a vizat numai

pe inculpatul N.F. față de care s-a apreciat că pedeapsa aplicată este prea

blândă în raport de multiplele sale antecedente penale.

Inculpații în apelurile lor au

criticat hotărârea sub aspectul individualizării pedepselor considerate prea

severe și au solicitat reținerea în favoarea lor a circumstanțelor atenuante.

Curtea de Apel București a respins,

ca nefondate, apelurile declarate reținând referitor la apelurile parchetului

și al inculpatului N.F. faptul că prima instanță a avut în vedere la

individualizarea pedepsei aplicate acestuia, gradul de pericol social concret

al infracțiunii comise, precum și comportarea avută pe parcursul procesului

penal și conduita anterioară, apreciind că pedeapsa de 10 ani închisoare este

suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de lege, nefiind necesară

majorarea ei.

Pe de altă parte, s-a constatat că

nu există elemente care să impună reținerea în favoarea inculpatului a

circumstanțelor atenuante, datele ce caracterizează persoana inculpatului fiind

avute în vedere la orientarea pedepsei la nivelul minimului special prevăzut de

lege pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat.

În ce privește apelurile

inculpaților instanța de apel a constatat că instanța de fond a avut în vedere

toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., atunci când a individualizat

pedepsele aplicate neexistând temeiuri pentru redozarea acestora, astfel că

apelurile declarate sunt nefondate.

Împotriva deciziei instanței de apel

au declarat recurs inculpații N.F. și P.V. reiterând, în esență, criticile din

apel referitoare la greșita individualizare a pedepselor, pe care le consideră

nejustificat de severe față de persoana lor și de împrejurările concrete în

care s-au consumat faptele, astfel că solicită reducerea acestor pedepse.

Recursurile inculpaților întemeiate

pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., sunt

nefondate.

Din examinarea lucrărilor dosarului

rezultă că, în raport de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite

de inculpați reflectat în modul în care au realizat infracțiunile, de numărul

mare de participanți, precum și de datele ce caracterizează persoana

inculpaților, cunoscuți cu antecedente penale, instanțele au făcut o justă și

corectă individualizare a pedepselor în conformitate cu dispozițiile art. 72 C.

pen., aplicând pedepse situate la limita minimă prevăzută de textul

incriminator a căror reducere nu se impune.

De altfel, o redozare, în sensul

diminuării cuantumului pedepselor nici nu este posibilă decât în ipoteza

reținerii unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților-recurenți, ceea

ce însă în cauză nu se justifică.

Este de arătat că în cazul

recurentului P.V. instanțele având în vedere tocmai atitudinea acestuia și

sprijinul acordat pentru aflarea adevărului și identificarea celorlalți

participanți au făcut aplicarea în ceea ce-l privește a dispozițiilor art. 16

din Legea nr. 153/2000, reducând pedeapsa corespunzător.

Pentru aceste considerente, Curtea

constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, motiv pentru

care le va respinge ca atare în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Urmează a se deduce din pedepsele

aplicate timpul arestării preventive pentru fiecare inculpat conform art. 88 C.

pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

inculpații N.F. și P.V. împotriva deciziei nr. 546 din 18 septembrie 2003 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondate.

Compută pentru ambii inculpați, din

pedepsele aplicate, durata reținerii și arestării preventive de la 20 noiembrie

2002, la zi.

Obligă pe inculpați să plătească

statului cheltuieli judiciare, N.F. 1.000.000 lei, iar P.V. 1.400.000 lei în

care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei va

fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

22 ianuarie 2004.