ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 404/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 365 din 11 aprilie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 6348/2002, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.F. la 10 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la data de 20 noiembrie 2002 la zi.

Prin aceeași sentință a mai fost condamnat, printre alții, și inculpatul P.V. prin schimbarea în baza art. 334 C. proc. pen., a încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpat, din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul P.V. la 5 ani închisoare; s-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei. În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul P.V., la un an închisoare; s-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul P.V. având de executat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, alături de pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la data de 20 noiembrie 2002 la zi. S-a reținut în fapt că la data de 19 noiembrie 2002, organele de poliție s-au sesizat din oficiu despre faptul că pe raza sectorului 3 București acționează o grupare infracțională a cărei principală activitate o reprezintă comercializarea de droguri de mare risc. În consecință, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a autorizat folosirea investigatorului acoperit M. și a colaboratorului acestuia G. În baza autorizației emise, la data de 19 noiembrie 2002, colaboratorul G. a cumpărat de la inculpatul P.V.

o doză de heroină cu suma de 300.000 lei, pe care a predat-o investigatorului acoperit M. La data de 20 noiembrie 2002, organele de urmărire penală s-au deplasat în strada Mizil, sectorul 3. În locuința respectivă au fost depistați inculpații M.F., S.G., D.D.A., P.V. și numitul G.L. În urma percheziției domiciliare efectuate, în apartament au fost găsite mai multe folii din staniol pe care se observau urme de materie brună, cu aspect de arsură, mai multe folii din material plastic de culoare albă, un șervețel cu urme de materie de culoare bej. Asupra inculpatului P.V. s-au găsit mai multe comprimate de culoare albă și un fragment de hârtie cu urme de substanță pulverulentă albă, iar în curtea interioară a blocului, în apropierea ferestrei de la dormitorul în care au fost depistați inculpații P.V., D.D.A.

și numitul G.L., s-au găsit 12 punguțe care conțineau o substanță pulverulentă de culoare bej. La aceeași dată, inculpatul P.V. în prezența organelor de urmărire penală l-a contactat de pe telefonul său mobil pe inculpatul N.F. și i-a solicitat să-i aducă 5 doze de heroină, în cursul aceleași seri, stabilind ca loc de întâlnire zona din fața Oficiului Poștal de pe B-dul 1 Decembrie 1918. La scurt timp, organele de urmărire penală amplasate în zona sus-menționată l-au identificat și imobilizat pe inculpatul N.F., care în momentul apariției lucrătorilor de poliție a aruncat pe jos, în imediata apropiere 7 punguțe din plastic care conțineau o substanță de culoare bej, care au fost ridicate în vederea analizării.

Împreună cu inculpatul N.F. a fost depistată și H.C.L. care a recunoscut că este dependentă de heroină de aproximativ 4 ani, iar de două ori a cumpărat droguri (heroină) de la inculpatul N.F. În urma percheziției corporale efectuată asupra inculpatului N.F. a fost găsită suma de 15.360.000 lei care a fost ridicată de organele de poliție. Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații. Apelul parchetului l-a vizat numai pe inculpatul N.F. față de care s-a apreciat că pedeapsa aplicată este prea blândă în raport de multiplele sale antecedente penale. Inculpații în apelurile lor au criticat hotărârea sub aspectul individualizării pedepselor considerate prea severe și au solicitat reținerea în favoarea lor a circumstanțelor atenuante.

Curtea de Apel București a respins, ca nefondate, apelurile declarate reținând referitor la apelurile parchetului și al inculpatului N.F. faptul că prima instanță a avut în vedere la individualizarea pedepsei aplicate acestuia, gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, precum și comportarea avută pe parcursul procesului penal și conduita anterioară, apreciind că pedeapsa de 10 ani închisoare este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de lege, nefiind necesară majorarea ei. Pe de altă parte, s-a constatat că nu există elemente care să impună reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante, datele ce caracterizează persoana inculpatului fiind avute în vedere la orientarea pedepsei la nivelul minimului special prevăzut de lege pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat.

În ce privește apelurile inculpaților instanța de apel a constatat că instanța de fond a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., atunci când a individualizat pedepsele aplicate neexistând temeiuri pentru redozarea acestora, astfel că apelurile declarate sunt nefondate. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs inculpații N.F. și P.V. reiterând, în esență, criticile din apel referitoare la greșita individualizare a pedepselor, pe care le consideră nejustificat de severe față de persoana lor și de împrejurările concrete în care s-au consumat faptele, astfel că solicită reducerea acestor pedepse. Recursurile inculpaților întemeiate pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., sunt nefondate. Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că, în raport de gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite de inculpați reflectat în modul în care au realizat infracțiunile, de numărul mare de participanți, precum și de datele ce caracterizează persoana inculpaților, cunoscuți cu antecedente penale, instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepselor în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., aplicând pedepse situate la limita minimă prevăzută de textul incriminator a căror reducere nu se impune. De altfel, o redozare, în sensul diminuării cuantumului pedepselor nici nu este posibilă decât în ipoteza reținerii unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpaților-recurenți, ceea ce însă în cauză nu se justifică.

Este de arătat că în cazul recurentului P.V. instanțele având în vedere tocmai atitudinea acestuia și sprijinul acordat pentru aflarea adevărului și identificarea celorlalți participanți au făcut aplicarea în ceea ce-l privește a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 153/2000, reducând pedeapsa corespunzător. Pentru aceste considerente, Curtea constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, motiv pentru care le va respinge ca atare în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Urmează a se deduce din pedepsele aplicate timpul arestării preventive pentru fiecare inculpat conform art. 88 C. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de inculpații N.F. și P.V. împotriva deciziei nr. 546 din 18 septembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondate. Compută pentru ambii inculpați, din pedepsele aplicate, durata reținerii și arestării preventive de la 20 noiembrie 2002, la zi. Obligă pe inculpați să plătească statului cheltuieli judiciare, N.F. 1.000.000 lei, iar P.V. 1.400.000 lei în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2004.