ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1127/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1127/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 552 din 4 mai 2006, pronunțată de Tribunalul

București, secția I penală:

1) În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării

juridice, privind pe inculpatul B.M., din două infracțiuni prevăzute de art. 211

alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) și alin. (3)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și art. 33 lit. a) C. pen., în

două infracțiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) și b) C. pen., cu aplicabilă art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (2

1

) lit.

a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (fapta din 13 octombrie 2004),

a fost condamnat inculpatul B.M., la 12 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (2

1

) lit.

a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (fapta din 21 octombrie 2004),

a mai fost condamnat același inculpat, la 14 ani închisoare.

În

baza art. 189 alin. (l) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a

mai condamnat pe același inculpat la 13 ani închisoare (fapta din 13 octombrie 2004)

În baza art. 189 alin. (l) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b)

C. pen. (fapta din 21 octombrie 2004), l-a mai condamnat la 6 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 – art. 34 C. pen. și s-a

aplicat inculpatului B.M. pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare, cu

aplicarea art. 71 alin. (

2) – art. 64

lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a computat la zi, din durata pedepsei

aplicate, durata arestării preventive, începând cu 3 noiembrie 2004 și s-a

menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

A fost respinsă cererea inculpatului privind reținerea dispozițiilor art.

19 din Legea nr. 682 din 19 decembrie 2002, ca nefondată.

2) Î

n baza art. 334 C.

proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul I.P.,

din două infracțiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin.

(2

1

) lit. a), b și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., în două infracțiuni prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin.

(2), lit. a), b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2), lit. a), b) și

c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b)

C. pen., a condamnat pe inculpatul I.P. la 10 ani închisoare.

În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin.

(2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

(fapta din 21 octombrie 2004), a mai fost condamnat același inculpat la

pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c)

C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului I.P. pentru două infracțiuni

prevăzute de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen. și s-a dispus ca inculpatul I.P. să execute pedeapsa cea mai grea,

respectiv aceea de 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (2) și art. 64

lit. a) și b) C. pen.

S-a computat la zi, din durata pedepsei aplicate, durata reținerii și

arestării preventive, începând cu data de 29 noiembrie 2004 și s-a menținut

starea de arest a inculpatului.

S-a respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul I.P., cu

privire la schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzute de art. 26 C.

pen., raportat la art. 215 alin. (1) și (2) C. pen.

3) Î

n baza art. 334 C.

proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice privind pe inculpatul R.A.M.

din două infracțiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin.

(2

1

) lit. a) și b și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b)

C. pen., în două infracțiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c)

și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (2

1

) lit.

a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat

inculpatul R.A.M. la 10 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a revocat beneficiul grațierii

condiționate a pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2452

din 27 noiembrie 2003 a Judecătoriei Buftea, pedeapsă pe care a adăugat-o la

pedeapsa stabilită și a aplicat inculpatului pedeapsa de 11 (unsprezece) ani

închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (2

1

) lit.

a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a mai fost condamnat

același inculpat la 11 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a revocat beneficiul grațierii

condiționate a pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2452

din 27 noiembrie 2003 a Judecătoriei Buftea, pedeapsă pe care a adăugat-o la

pedeapsa stabilită și a aplicat inculpatului pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 189 alin. (l) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a)

C. pen., a mai fost condamnat același inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a revocat beneficiul grațierii

condiționate a pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2452

din 27 noiembrie 2003 a Judecătoriei Buftea, pedeapsă pe care a adăugat-o la

pedeapsa stabilită și a aplicat inculpatului pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 189 alin. (l) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a)

C. pen., a mai condamnat pe inculpat la 5 ani închisoare.

În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a revocat beneficiul grațierii

condiționate a pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2452

din 27 noiembrie 2003 a Judecătoriei Buftea, pedeapsă pe care a adăugat-o la

pedeapsa stabilită și a aplicat inculpatului pedeapsa de 6 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen. și s-a dispus ca inculpatul R.A.M. să execute pedeapsa cea mai grea,

respectiv aceea de 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (2) și art. 64

lit. a) și b) C. pen.

S-a dedus prevenția de la 27 ianuarie 2005 la zi și s-a menținut starea

de arest a inculpatului.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării

juridice dată faptelor comise de inculpații T.A. și S.V. din câte două

infracțiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) și b) și alin. (3) C. pen., în câte două infracțiuni prevăzute de art. 211

alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen.

4) Î

n baza art. 211 alin.

(2) lit. a), b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., a fost condamnat

inculpatul T.A. la 10 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (2

1

) C.

pen., a mai condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., a mai condamnat pe

inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., a mai fost condamnat același

inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen. și s-a dispus ca inculpatul T.A. să execute pedeapsa cea mai grea,

respectiv 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (2) și art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

5) Î

n baza art. 211 alin.

(2) Iit. a), b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., a fost

condamnat inculpatul S.V. la 11 ani închisoare.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (2

1

) lit.

a) și b) C. pen., a mai condamnat pe inculpatul S.V. la pedeapsa de 13 închisoare.

În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., a mai condamnat pe același

inculpat la 6 ani închisoare.

În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., a mai fost condamnat

inculpatul S.V. la 6 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen. și s-a dispus ca inculpatul S.V. să execute pedeapsa cea mai grea,

respectiv 13 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 alin. (2) și art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

S-a constatat că inculpatul S.V. este arestat în altă cauză.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d)

C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatelor B.I.A. și B.A., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 C. pen.

În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 14 C. proc. pen., și art.

998 – art. 999 C. civ., au fost admise, în parte, acțiunile civile exercitate

de partea civilă A.B.N.T. Turcia, prin mandatar E.Ș. și s-a dispus:

Restituirea către partea civilă a 12 televizoare color marca O., aflate

la C.C.D. a Poliției Oraș Buftea, în baza dovezilor seria nr. 0007256 din 16

decembrie 2004 și AT nr. 0007257 din 16 decembrie 2004, în valoare de 3.36S

Euro.

Au fost obligați inculpații B.M., I.P., R.A.M., S.V. și T.A. la plata

sumei de 49.245 Euro, reprezentând contravaloarea a 148 de televizoare marca O.

S-a constat că suma de 127.021,56 dolari S.U.A. nu intră în cuantumul

prejudiciului (contravaloarea autocamionului).

S-a constat că sumele de 3.000 Euro și 5.000 Euro reprezintă cheltuieli

de judecată și nu intră în cuantumul prejudiciului.

Au fost respinse, ca nedovedite, pretențiile civile în sumă de 75.000

Euro, reprezentând beneficiu nerealizat (50.000 Euro) și 25.000 Euro

contravaloarea actelor de transport.

Au fost obligați aceeași inculpați, în solidar, la plata sumei de

20.000.000 lei (ROL), către partea civilă E.K.

S-a dispus restituirea către partea civilă SC I.A.T. SRL a bunurilor

ridicate de la inculpatul R.M.A. și aflate la C.C.D. a I.P.J. Ilfov:

- 20 baxuri a câte 12 cutii cu săpun marca D. Baby soap;

- 4 baxuri a câte 6 flacoane cu pudră marca D.;

- 20 bucăți truse cosmetice;

- 27 bucăți săpunuri marca D.;

- 21 bucăți pachete șervețele marca D.;

- 7 bucăți flacoatve cu pudra marca D.;

- 3 săculețe cu inscripția A.A..

Au fost obligați aceeași inculpați, în solidar, la plata sumei de

13.245 Euro, în echivalent în lei la data plății, reprezentând contravaloarea

produselor A.A. și D. sustrase.

S-a constatat că suma de 84.000 dolari S.U.A. nu intra în cuantumul

prejudiciului (contravaloarea autotrenului).

Au fost respinse, ca neîntemeiate, celelalte pretenții civile.

A obligat, în solidar, pe aceeași inculpați la plata sumei de 1.500

Euro, către partea civilă M.K.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul

R.A.M. a pistolului marca V.

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații I.P., B.M.,

R.A.M., T.A. și S.V. la plata a câte 13.000.000 lei fiecare, reprezentând

cheltuieli judiciare către stat.

A fost respinsă cererea SC A., de obligare a inculpatelor la plata

sumei de 8.000 Euro, reprezentând cheltuieli de judecată, ca nedovedite.

Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 1.500.000 lei (ROL) pentru

inculpații S.V. și T.A., s-a dispus a fi avansate din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

Inculpații B.M., I.P., R.A.M., T.A. și S.V. se cunosc de mai mult timp,

între aceștia existând fie legături de afaceri, fie simple relații de amiciție.

Inculpatul T.A. era angajatul inculpatului I.P., în calitate de șofer.

Atât inculpatul B.M. cât și inculpatul I.P. au intrat în conflict cu

legea penală, săvârșind fapte penale, prin metoda cunoscută sub denumirea „maradona”,

respectiv prin sustragerea de bunuri de la persoane, prin prezentarea unei

calități nereale, de polițist.

Pe data de 05 octombrie 2004, inculpatul I.P. a închiriat de la SC A.C.M.

SRL un autoturism marca O.V., de culoare argintie, perioada închirierii fiind

05 octombrie 15 octombrie 2004, dată la care autoturismul trebuia să fie

restituit.

Pe data de 12 octombrie 2004, în jurul orelor 19,00 - 20,00, inculpatul

B.M. s-a deplasat la studioul de înregistrări aparținând inculpatului I.P., loc

unde, într-o discuție avută cu acesta, i-a propus să sustragă bunuri din

autocamioanele tip T.I.R., prin metoda „maradona”.

La discuția inițială dintre cei doi inculpați a fost prezent și

inculpatul T.A., acesta fiind angajat în calitate de șofer personal al

inculpatului I.P.

Din inițiativa inculpatului B.M. și determinat de modul în care urma să

fie comisă fapta, inculpatul I.P. i-a convocat telefonic la studioul de

înregistrări și pe inculpații R.A.M. și S.V.

La data comiterii faptei, inculpatul R.A.M. era angajat la o firmă de

pază, și prin natura serviciului dispunea de echipament adecvat operațiunilor

de intervenție în forță cât și de un pistol.

Cunoscând aceste aspecte, inculpatul I.P. l-a contactat telefonic pe

inculpatul R.A.M., solicitând-i să vină la studioul de înregistrări cu

echipamentul de serviciu, solicitare acceptată de acesta cu mențiunea că și-a

luat și pistolul aflat în dotare.

În prezenta tuturor inculpaților menționați, aceștia au stabilit în

detaliu, modul în care vor sustrage bunurile.

Astfel, inculpații B.M., R.A.M., S.V. și T.A. urmau să se deplaseze cu

autoturismul O.V., condus de inculpatul T.A., iar inculpatul I.P. cu un

taximetru, pe raza comunei 1 Decembrie, loc unde urmau să comită fapta.

S-a stabilit ca, inculpatul I.P. să aștepte, la o oarecare distanță de

locul unde se afla autoturismul marca O.P., și să îi contacteze telefonic pe

ceilalți inculpați, în momentul în care, pe lângă locul unde se afla, trecea

vreun autocamion T.I.R.

De asemenea, pentru săvârșirea faptei, inculpații s-au dotat cu cagule,

cătușe, o paleta reflectorizantă asemănătoare cu cea din dotarea agenților din

cadrul poliției rutiere, precum și un girofar pentru autoturism.

Având în vedere obiectele cu care s-au dotat inculpații, înainte de a

se deplasa spre locul faptei, instanța a concluzionat că, fiecare dintre ei a

cunoscut modul în care se va săvârși fapta, și au acceptat modalitatea de

comitere.

Astfel, s-a reținut că fapta de sustragere urma să se comită prin

oprirea unui T.I.R. în trafic, prin inducerea în eroare a șoferului cu ajutorul

paletei reflectorizante și a prezenței girofarului de la autoturismul marca O.P.,

obiecte existente si în dotarea organelor de poliție, prin prezentarea unei

calități nereale, aceea de ofițer de poliție, care dacă ar fi fost reală ar fi

dat dreptul de a opri autoturismele în trafic, de a legitima șoferii, și de a-i

reține, prin mascarea inculpaților cu ajutorul unor cagule, pentru a spori

efectul intimidant și pentru ca inculpații să nu fie recunoscuți și prin

imobilizarea părții vătămate cu ajutorul cătușelor.

Rezoluția infracțională a inculpaților a inclus, încă de la început, și

exercitarea de acte de violență precum și punerea victimei în imposibilitate de

a se apăra și de a anunța autoritățile, concluzie ce rezultă atât din dotarea

inculpaților cu cătușe precum și cu bandă adezivă, obiecte care nu ar fi fost

necesare dacă, hotărârea infracțională ar fi constat numai în luarea unor sume

de bani aflate asupra șoferului.

Totodată, concluzia instanței s-a fundamentat și ca urmare a numărului

de persoane, apreciat ca fiind necesar de către inculpați pentru participarea

la faptă si pentru asigurarea succesului acesteia.

Împrejurarea că, inculpații au luat hotărâre a de a sustrage marfa din

autocamioane, și nu sume de bani, de la persoane care se deplasau în

autoturisme, rezultă si din locul ales de inculpați pentru comiterea faptei,

respectiv șoseaua de centura a Municipiului București, numărul de persoane ce

urmau să participe la săvârșirea ei și nu în ultimul rând din faptul că,

inculpații au oprit un T.I.R., or, asupra unui șofer este puțin probabil de a

găsi o sumă mai mare de bani care să poată fi împărțită la numărul inculpaților

și să justifice desfășurarea de forțe.

Chiar și explicația dată de inculpatul I.P., potrivit cu care din cele

ce se vor obține din săvârșirea infracțiunii inculpatul B.M. urma să îi

restituie o datorie de 5.000 dolari S.U.A., conduce spre concluzia că,

inculpații au urmărit sustragerea de mărfuri, întrucât este puțin plauzibil ca

un șofer să dețină sume de bani într-un astfel de cuantum.

Conform rezoluției infracționale comune, inculpatul I.P. i-a anunțat

telefonic pe ceilalți inculpați că va trece un T.I.R., fapt pentru care, în

momentul în care acesta a trecut de autoturismul O.P. în care se aflau ceilalți

inculpați, inculpatul T.A. a pornit autovehiculul, s-a deplasat o anumită

distanță în paralel cu auto T.I.R.-ul, timp în care, inculpatul B.M., din

autoturism, a executat, cu paleta reflectorizantă, semnal de oprire.

Fiind indus în eroare de girofarul de la autoturismul O.P. și de paleta

reflectorizantă, partea vătămată K.M. ce conducea auto T.I.R.-ul, a oprit

autovehiculul.

T.I.R.-ul observat de către inculpatul I.P., și oprit în modalitatea

precizată, era marca V., și transporta produse cosmetice marca A.A., transport

efectuat prin intermediul societății transportatoare SC I.A.T. SRL care

răspundea juridic de marfă, pe timpul transportului.

După oprirea auto T.I.R.-ului, din autoturismul O.P. au coborât cei

patru inculpați, inculpatul R.A.M. și inculpatul S.V. în costum asemănător

jandarmilor, cu cagule pe față, iar inculpații B.M. și T.A. în costume civile.

Inculpatul B.M. i-a arătat părții vătămate o legitimație și i-a

solicitat să coboare din T.I.R., sub pretextul că a depășit viteza.

Pentru a o determina pe partea vătămată să acționeze conform cererilor

sale, inculpatul a deschis un portofel în care se afla fotografia sa, ca și cum

s-ar fi legitimat.

Față de împrejurarea că, partea vătămată a refuzat să coboare,

inculpatul R.A.M. a urcat în cabină, i-a pus cătușe la mâna stângă și a

încercat să îl tragă din cabină, însă întrucât nu a reușit, datorită opoziției

părții vătămate, inculpatul i-a aplicat acestuia o lovitură cu patul pistolului

în zona capului.

Lovitura aplicată cu patul pistolului și încătușarea mâinii sunt

probate cu raportul de expertiză medico-legală nr. Al/J/ 589/ 2004 întocmit de

S.M.L. Ilfov.

Astfel, s-a constatat în actul medico-legal menționat, o plagă de forma

literei „L” inversat situată în zona occipital median, deci prezentând

caracteristicile unui pat de pistol, precum și leziuni produse prin frecare la

nivelul articulațiilor radio-carpiene bilaterale, posibil de la cătușe, leziuni

ce pot data din noaptea de 12 octombrie 2004, și care au necesitat pentru

vindecare aproximativ 8 zile de îngrijiri medicale, de la data procedurii lor.

În aceste condiții, partea vătămată a fost coborâtă din cabină și dusă

la autoturismul cu care inculpații efectuaseră deplasarea, operațiune efectuată

tot de inculpatul R.A.M., unde l-au și introdus cu forța și unde i-au aplicat o

bandă de culoare galbenă pe ochi.

Modul în care au acționat inculpații, într-o succesiune neîntreruptă,

fără a se consulta între ei, în timpul efectuării actelor de executare,

constituie încă un argument în sensul că inculpații stabiliseră, atât că urmează

să sustragă mărfuri din T.I.R.-uri, cât și modalitatea în care vor acționa, în

realizarea rezoluției infracționale.

După ce partea vătămată a fost coborâtă din cabina auto T.I.R.-ului și

dusă la autoturismul inculpaților, inculpatul T.A. s-a urcat în auto T.I.R. și l-a

condus în zona Vitan.

Împrejurarea că, în absența oricărei discuții între inculpați, care să

fi avut loc la locul unde s-a comis fapta privind locul unde urma să fie dus

auto T.I.R.-ul și descărcată marfa, inculpatul T.A. a condus T.I.R.-ul spre un

loc adecvat unde au știut să vină și ceilalți inculpați, respectiv cei care au

rămas cu partea vătămată în autoturismul O.P., conduce la concluzia că și acest

aspect fusese prestabilit de către inculpați.

Inculpații R.A.M. și B.M. au plecat cu autoturismul O.P., în care se

afla si partea vătămată, imobilizată, deplasându-se în apropiere de zona

Cernica, unde au așteptat aproximativ zece minute, după care, urmare a trecerii

unui echipaj de politie, s-au deplasat in alta zona, unde au așteptat câteva

ore.

Spre dimineață, în jurul orei 7,00, partea vătămată a fost transportată

cu același autoturism și de către aceiași inculpați la locul unde se săvârșise

fapta, loc unde a și fost abandonată.

În același interval de timp, auto TIR-ul a fost descărcat de către

inculpații T.A., S.V. și de către alte persoane rămase neidentificate, marfa

fiind depozitată întru-un depozit din zona Ferentari.

După descărcare, inculpatul T.A. a condus TIR-ul la locul comiterii

faptei, și unde, între timp, ceilalți inculpați au transporta-o și pe partea

vătămată și unde auto TIR-ul a fost abandonat.

În ceea ce privește susținerile inculpatului I.P., potrivit cu care nu

a avut cunoștință de împrejurările în care s-a comis fapta, respectiv că

ceilalți inculpați ar fi exercitat violențe asupra părții vătămate sau că ar fi

lipsit-o de libertate pe durata descărcării auto-TIR-ului, ori că ar fi sustras

marfă din auto T.I.R., instanța le-a înlăturat având în vedere cele reliefate

în prima parte a considerentelor, privind modul în care au fost contactați

ceilalți inculpați de către inculpatul I.P., telefonic, împrejurarea că toate

discuțiile referitoare la modul de săvârșire a faptei au avut loc la studioul

de înregistrare aparținând inculpatului I.P., prezenți fiind toți inculpații,

faptul că inculpații au avut asupra lor toate obiectele ce au fost utilizate la

comiterea faptei încă din momentul în care s-au prezentat la studioul

inculpatului I.P., și care sugerau modalitatea în care va fi comisă fapta,

respectiv cagule, cătușe și pistol.

Totodată, în același sens este și împrejurarea reținută de instanță

privitoare la faptul că, dată fiind desfășurarea de forțe, numărul

inculpaților, pregătirile anterioare, inculpații nu puteau viza, prin comiterea

faptei, doar sume de bani, derizorii, ce puteau fi găsite asupra unui șofer de

T.I.R.

Concluzia instanței a avut la bază și faptul că, întrucât inculpații

stabiliseră că vor sustrage marfa din auto-TIR, aceasta nu se putea realiza

fără ca partea vătămată să se opună și, implicit, fără exercitarea de violențe

pentru înfrângerea rezistentei acesteia.

La înlăturarea apărărilor inculpatului I.P., în sensul că, după

comiterea faptei i s-ar fi adus la cunoștință că s-ar fi sustras de la partea vătămată

numai suma de 120 dolari S.U.A., instanța a avut în vedere, pe lângă cele

expuse, și faptul că, după comiterea faptei, între orele 00:01 :25 și 20:46:28,

în data de 13 octombrie 2004, inculpatul I.P. a efectuat 137 convorbiri

telefonice, din care 51 cu postul telefonic al cărui utilizator a fost

inculpatul T.A., 35 convorbiri telefonice cu postul telefonic al cărui

utilizator este inculpatul S.V., deci cei care s-au ocupat de conducerea și

descărcarea auto TIR-ului, și 43 convorbiri telefonice cu postul telefonic al

cărui utilizator este inculpatul R.A.M., cel din urmă fiind cel care, după

comiterea faptei, s-a ocupat împreună cu inculpatul B.M. de reținerea părții

vătămate.

Inculpatul I.P. nu a argumentat în nici un fel numărul extrem de mare

de convorbiri telefonice cu ceilalți trei inculpați, cu atât mai mult cu cât

inculpatul I.P. susține că, după comiterea faptei, ar fi discutat telefonic

numai cu inculpatul B.M., privind renunțarea la comiterea și a altor fapte și

acordul dat pentru ca inculpatul T.A. să folosească autoturismul O.P. pentru a-l

transporta pe inculpatul B.M. la domiciliul său, sub pretextul că acesta se

simțea rău.

Instanța a înlăturat și susținerea inculpatului I.P. potrivit cu care

telefonul său ar fi fost în autoturismul O.P., întrucât, inculpații T.A., R.M.A.

și S.V. au fost în același autoturism și, prin urmare, nu se justifică

convorbirile telefonice pe numerele lor.

Instanța a înlăturat și apărarea inculpatului I.P. potrivit cu care

telefonul său ar fi fost în autoturismul O.P., întrucât inculpatul R.A.M. a

fost tot timpul în acel autoturism, astfel încât nu se justifică apelarea sa

dintr-un autoturism în care el se afla.

De asemenea, inculpații T.A., R.A.M. și S.V. aveau propriile lor

telefoane mobile, astfel încât nu se justifică folosirea telefonului mobil al

inculpatului I.P., iar pe de altă parte, acesta din urmă nu a indicat vreun alt

număr de telefon de la care să fi efectuat convorbirea telefonică prin care a

adus la cunoștință celorlalți inculpați faptul apropierii autotirului condus de

partea vătămată.

Terminalul mobil cu numărul de apel, aparținând inculpatului I.P., a

efectuat apeluri, în noaptea de 13 octombrie 2004, între orele 0,49 și 7,28,

deci chiar în intervalul de timp în care au avut loc comiterea faptei,

sustragerea autotirului, descărcarea mărfii și reținerea părții vătămate, din

chiar zonele în care s-a comis fapta și s-a descărcat marfa.

Acest telefon mobil nu putea să se afle în autoturismul O.P., întrucât

acest autovehicul a staționat între momentul în care s-a comis fapta

aproximativ 5 - 6 ore, până în jurul orelor 7,00.

În consecință, față de cele menționate, instanța a reținut participarea

inculpatului I.P. la comiterea faptei, acesta cunoscând și acceptând atât

sustragerea mărfurilor din autotren, exercitarea de violențe fizice asupra

părții vătămate, cât și sechestrarea acesteia.

Parte din produsele cosmetice au fost luate de inculpatul R.A.M. din

locul unde au fost depozitate, acesta încercând să le valorifice prin

intermediul martorului A.l., a cărui concubină deținea două standuri en-gros,

aceasta fiind asociat unic al SC F.I. SRL.

Prin intermediul acestei societăți s-au vândut 300 bucăți săpun, cu

precizarea că inculpatul R.A.M. a insistat să se comercializeze și alte

produse, fiind însă refuzat de martor.

Ulterior, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la domiciliul

inculpatului R.A.M., au fost identificate și alte produse din cele sustrase în

data de 13 octombrie 2004.

Audiați în cursul urmăririi penale, inculpații au prezentat mai multe

versiuni cu privire la implicarea lor în săvârșirea faptei din 13 octombrie 2006,

declarațiile acestora fiind modificate de la o audiere la alta, fără a

argumenta această poziție oscilantă.

Ulterior, în cursul cercetării judecătorești, inculpații au recunoscut,

în parte, săvârșirea infracțiunii, încercând prin declarațiile lor să

minimalizeze propria participare și să amplifice răspunderea celorlalți.

Astfel, inculpații R.A.M., B.M. și I.P. au recunoscut că, în data de 13

octombrie 2004 s-au întâlnit în studioul de înregistrări al inculpatului I.P.

unde, potrivit declarațiilor inculpaților I.P. și B.M., s-a luat hotărârea de a

se sustrage sume de bani de la persoane prin metoda cunoscută sub denumirea „maradona”.

Inculpatul R.A.M. a susținut că nu s-a precizat scopul convocării sale,

susținere ce a fost înlăturată de către instanță, întrucât inculpatul a venit îmbrăcat

în combinezon negru, dotat cu cătușe, cagule și pistol, fapt confirmat atât de

către acest inculpat, cât și de ceilalți doi, în declarațiile date în cursul

cercetării judecătorești.

Atât inculpatul B.M. cât și inculpatul I.P. au susținut că hotărârea

infracțională a constat în sustragerea unor sume de bani prin metoda cunoscută

sub denumirea „maradona” și că, în nici un caz, inculpatul I.P. nu a cunoscut

că inculpații vor sustrage marfa dintr-un T.I.R., și cu atât mai puțin că se va

proceda la exercitarea de violențe asupra părții vătămate, ori că aceasta va fi

sechestrată.

Instanța a înlăturat aceste apărări ale inculpaților, așa cum s-a

menționat cele expuse anterior.

Relevante sunt și declarațiile părții vătămate, care se coroborează cu

celelalte mijloace de probă și, parțial, și cu declarațiile inculpaților, date

în cursul cercetării judecătorești, care a susținut că, imediat ce a oprit

autotrenul, i s-a solicitat să coboare din cabină, a fost încătușat, i s-au

aplicat lovituri și a fost dus cu forța la autoturismul din care coborâseră

inculpații.

Or, părții vătămate nu i s-au solicitat actele sau sumele de bani pe

care le avea asupra sa, ceea ce înseamnă că inculpații au vizat, de la început,

marfa din T.I.R. și nu sumele de bani aparținând acesteia.

Imediat după coborârea părții vătămate din cabină, inculpatul T.A. s-a

și urcat la volan și a plecat cu TIR-ul, neexistând nici o discuție între

inculpați privind cunoștințele acestui inculpat de a conduce autocamionul, ori

de a sustrage marfa, și nici cu privire la locul unde va fi dus T.I.R.-ui și

unde va fi depozitată marfa, sau referitoare la modul în care vor acționa

ceilalți inculpați și măsurile ce se vor lua cu privire la sechestrarea părții

vătămate.

În consecință, reține instanța, rezultă fără echivoc că fiecare din cei

patru inculpați cunoșteau foarte bine sarcinile care le revin și modul în care

vor acționa. Inculpații I.P. și B.M. au negat participarea la comiterea faptei

a inculpatului S.V., implicarea acestuia fiind susținută numai de inculpatul R.A.M.

Participarea la comiterea faptei a inculpatului S.V. este susținută sub

aspect probator prin declarațiile părții vătămate, care arată că din

autoturismul O.P. au coborât 4 persoane, două îmbrăcate în uniforme

asemănătoare jandarmilor, iar alte două, în costume civile, acestea din urmă

fiind identificate în persoana inculpaților T.A. și B.M., care se coroborează

cu cele reținute în procesul-verbal din 05 decembrie 2004 și adresa M. SA nr. 3343

din 18 noiembrie 2004, din care rezultă că, în data de 13 octombrie 2004,

inculpatul I.P. a efectuat 35 de convorbiri telefonice al cărui utilizator era

inculpatul S.V.

Nici unul dintre cei trei inculpați, și în special inculpații I.P. și S.V.,

nu au dat nici o explicație privind aceste convorbiri telefonice.

Participarea inculpatului S.V. la comiterea faptei este confirmată și

de către inculpatul R.A.M., prin declarația dată în cursul cercetării

judecătorești, urmând să se înlăture apărările inculpaților B.M., I.P. și S.V.

Încurajați de succesul faptei din noaptea de 12 octombrie 2004,

inculpații B.M., I.P., R.A.M., S.V. și T.A. au luat hotărârea de a săvârși, în

aceeași modalitate, o altă faptă.

În realizarea rezoluției infracționale, conform înțelegerii, inculpații

s-au deplasat în aceeași zonă, respectiv comuna 1 Decembrie, inculpatul I.P. cu

un taxi iar inculpații B.M., R.A.M., S.V. și T.A. cu autoturismul O.P.,

inculpatul I.P. urmând să-i anunțe de apropierea unui T.I.R.

Deși inculpatul I.P. avea obligația să restituie autoturismul O.P.

societății de la care l-a închiriat în data de 15 octombrie 2004, nu și-a

îndeplinit această obligație, deși a fost contactat telefonic de martorul A.L.S.,

reprezentantul SC A.C. SRL.

Pe data de 21 octombrie 2004, în jurul orelor 24,00, partea vătămată E.K.,

conducător auto la SC A.B.N.T., cu sediul în Turcia, a intrat în România prin

vama Giurgiu, acesta conducând autocamionul marca l., cu care transporta 160

televizoare marca O., marfă ce urma să fie transportată în București la SC O.

În vederea săvârșirii și a acestei fapte, inculpatul R.A.M. s-a

îmbrăcat în combinezon negru, având asupra sa atât o cagulă, cât și cătușe,

precum și un pistol.

Totodată, inculpatul B.M. avea asupra sa o paletă reflectorizantă,

asemănătoare cu cea din dotarea agenților din cadrul poliției rutiere, iar la

autoturism s-a montat un girofar.

Deși inculpatul B.M. a susținut că rezoluția infracțională viza luarea

unor sume de bani de la persoane prin metoda cunoscută sub denumirea de „maradona”,

instanța a înlăturat aceste susțineri, în baza acelorași considerente avute în

vedere la înlăturarea acelorași afirmații susținute de inculpat în raport de

partea vătămată K.M.

Conform rezoluției infracționale comune, inculpatul I.P. i-a anunțat

telefonic pe ceilalți inculpați că va trece un T.I.R., fapt pentru care, în

momentul în care acesta a trecut de autoturismul O.P. în care se aflau ceilalți

inculpați, inculpatul T.A. a pornit autovehiculul, s-a deplasat o anumită

distanță în paralel cu auto Tir-ul, timp în care, inculpatul B.M., din

autoturism, a executat cu paleta reflectorizantă semnal de oprire.

Fiind indus în eroare de girofarul de la autoturismul O.P. și de paleta

reflectorizantă, partea vătămată E.K. ce conducea auto T.I.R.-ul, a oprit

autovehiculul.

După oprirea auto T.I.R.-ului, din autoturismul O.P. au coborât

inculpații B.M. și R.A.M., primul îmbrăcat în costum civil iar cel de-al doilea

în combinezon negru, cu cagulă pe cap și având asupra sa o pereche de cătușe și

un pistol, și s-au îndreptat spre cabina autotrenului.

Inculpatul B.M. i-a arătat părții vătămate o legitimație, asemănătoare

celor utilizate de organele de poliție.

Aproape simultan, inculpatul R.A.M. a deschis portiera stângă de la

cabina autotrenului, a urcat pe scară și a pus pistolul în dreptul capului

părții vătămate, prezentându-se ca fiind de la poliție.

Totodată, inculpatul B.M. a urcat în cabină pe portiera din dreapta, a

avut o discuție cu partea vătămată, privind deținerea și consumul de droguri,

i-a solicitat să îi arate ce sume de bani deține, solicitare căreia partea vătămată

i-a dat curs, înmânându-i suma de 385 dolari SUA și 1.000.000 lei.

Inculpatul B.M. a numărat banii, i-a înapoiat părții vătămate, după

care i-a solicitat acesteia să coboare, deplasându-se împreună cu inculpatul R.A.M.

în spatele autotrenului, unde a controlat sigiliul de la remorcă, întrebându-l

totodată pe partea vătămată despre natura mărfii.

Fără a exista vreo discuție între inculpații B.M. și R.A.M. referitoare

la sustragerea mărfii sau cu privire la exercitarea de acte de violență asupra

părții vătămate, inculpatul R.A.M., prin surprindere, l-a imobilizat pe partea

vătămată prin sucirea mâinilor la spate și încătușare, partea vătămată fiind

dusă la autoturismul O.P. de ambii inculpați, fiind urcat în automobil, pe

bancheta din spate, lângă el așezându-se inculpatul R.A.M.

Față de modul în care au procedat cei doi inculpați rezultă cu

certitudine că înțelegerea lor a constat în sustragerea mărfurilor din autotren

și nu sume de bani de la partea vătămată.

Inculpatul B.M. s-a urcat pe scaunul din dreapta șoferului,

autoturismul O.P. fiind condus de inculpatul T.A.

În intervalul de timp cât partea vătămată și inculpații B.M. și R.A.M.

se aflau în spatele autoturismului, inculpatul S.V. a coborât din autoturismul O.P.,

s-a urcat în cabina autotrenului și a plecat cu acesta.

Și această împrejurare denotă faptul că inculpații au luat hotărârea de

a sustrage mărfuri încă înainte de a sosi la locul faptei, fiecare acționând în

realizarea sarcinilor prestabilite.

Autotrenul a fost dus de către inculpatul S.V. într-un loc rămas

neidentificat, loc unde marfa a fost descărcată și depozitată.

Atât inculpatul I.P., cât și inculpatul S.V. au negat participarea la

săvârșirea acestei fapte, primul susținând că la data la care s-a comis

infracțiunea era internat în spital.

În susținerea apărării sale, inculpatul I.P. a depus la dosar o

scrisoare medicală, emisă în data de 25 octombrie 2004, care atestă că în

perioada 18 octombrie 2004 - 25 octombrie 2004 inculpatul ar fi fost internat

în Spital Clinic Caritas Clinica Medicală.

Instanța nu a luat în considerare acest înscris întrucât nu poartă

ștampila unității spitalicești menționate și nu este însoțită de biletul

internare și de externare, precum și de fișa medicală ce se completează în

spital pentru fiecare pacient.

Apărarea inculpatului I.P. a fost înlăturată și în baza procesului verbal

din 05 decembrie 2004, încheiat de I.P.J. Ilfov, S.I.C., încheiat în baza

adresei M. SA nr. 3343 din 18 noiembrie 2004, din care rezultă că în data de 22

octombrie 2004, inculpatul I.P. a efectuat între orele 00:00:36 - 23:08:03, un

număr de 123 convorbiri telefonice, din care, 64 convorbiri telefonice cu

postul telefonic al cărui utilizator s-a stabilit că este inculpatul T.A., 21

convorbiri telefonice cu postul telefonic al cărui utilizator este inculpatul S.V.

și 4 convorbiri telefonice cu postul telefonic al cărei utilizator s-a stabilit

că este inculpatul R.A.M.

Aceste convorbiri s-au efectuat din chiar momentul în care partea

vătămată a precizat că a ajuns în zona în care a fost oprit de către inculpații

R.A.M. și B.M., or, în acel moment, după cum susțin chiar ei, inculpații T.A.,

R.A.M. și B.M. erau împreună și, prin urmare, nu se justifică să se apeleze

telefonic, între ei, dintr-un loc unde se aflau ei înșiși.

Implicarea inculpatului I.P. în săvârșirea infracțiunii din noaptea din

21 octombrie 2004 este probată și cu convorbirile telefonice efectuate ulterior

comiterii faptei, între inculpatul I.P. și inculpații R.A.M. și T.A.

Inculpatul B.M. a susținut, în declarația dată în cursul cercetării

judecătorești, că nu i-a adus la cunoștință inculpatului I.P. despre fapta

comisă în noaptea de 21 octombrie 2004 și că, în vederea acoperirii unei

datorii mai vechi, în sumă de 5000 dolari S.U.A., i-ar fi dat inculpatului I.P.

40 de televizoare, pe care să le valorifice și să oprească suma de bani până la

concurența sumei datorate, aceleași aspecte fiind susținute și de inculpatul I.P.

Această apărare este înlăturată și ca urmare a unor convorbiri

telefonice ce au avut loc între inculpatul I.P. și inculpatul R.A.M., în

aceeași zi în care a avut loc și reținerea inculpatului B.M., respectiv 03

noiembrie 2004, convorbiri în cursul cărora îi solicită acestuia să stea ascuns

spunându-i că nu-i este teamă că B.M. și O. care erau reținuți la poliție, o să

recunoască ceva, dar, dacă este cazul, vor fugi in Italia și îi comunică că una

din părțile vătămate l-a recunoscut pe inculpatul B.M., dar nu și pe O., în

speță inculpatul S.V.

Totodată, în sensul înlăturării apărării inculpatului I.P. este și o

altă convorbire telefonică din data de 03 noiembrie 2004, efectuată între

inculpații I.P. și inculpatul T.A., în care i-a spus acestuia din urmă că a

urmărit cu autoturismul său echipajul de poliție care îl escorta pe inculpatul

B.M., pe tot traseul, până la sediul poliției și i-a cerut să mai ia alte

persoane, să meargă repede într-un anume loc, să ia toate cutiile și să le

aducă pe cheiul gârlei, să le dea foc, deoarece nu s-a înțeles cu „Gaborii”.

De asemenea, într-o altă convorbire telefonică, efectuată în data de

1.2004, inculpatul I.P. îi solicită unei persoane pe nume F. să le aducă la

cunoștință celorlalți că, în măsura în care vor fi întrebați de proveniența

televizoarelor, să răspundă că le are de la un „moldovean”.

Relevantă privind implicarea inculpatului I.P. în săvârșirea faptei și

nerealitatea susținerilor sale că ar fi primit de la inculpatul B.M. 40 de

televizoare pentru a le vinde în scopul recuperării datoriei este convorbirea

telefonică din 02 noiembrie 2004 ce a avut loc între inculpații I.P. și T.A.,

în care acesta din urmă îi aduce la cunoștință că inculpatul B.M. este supărat

pe inculpatul I.P. întrucât acesta a vândut televizoarele, cel din urmă

refuzând chiar să vorbească cu inculpatul I.P.

Într-o altă convorbire telefonică, efectuată în data de 03 noiembrie 2004,

inculpatul I.P., discutând cu o persoană necunoscută, este indignat de prețul

derizoriu ce i se oferă pe televizoare și de împrejurarea că i se solicită,

fără motiv, să îi dea acelei persoane 2 milioane de lei, îi reproșează acelei

persoane că nu și-a riscat starea de libertate mergând cu el să fure.

De asemenea, discutând telefonic cu o persoană pe nume S., căreia îi

solicită să-i acorde asistență juridică inculpatului S.V., inculpatul I.P.

recunoaște că și el este implicat în faptele pentru care sunt reținuți

inculpații B.M. și S.V., spunându-i „eu sunt băgat” și „eu sunt combinat cu ei

în afacere”.

În aceeași convorbire telefonică, inculpatul îi solicită acestei

persoane să le comunice celor 2 inculpați ce să declare cu privire la anumite

împrejurări legate de comiterea faptei.

Implicarea inculpatului I.P. în comiterea faptei din noaptea de 21

octombrie 2004 este probată și cu procesul-verbal din 04 februarie 2005,

încheiat în baza adresei nr. 78/359 306/2004 a Ministerului Administrației și

Internelor – I.G.P.R., din care rezultă că (utilizator I.P.) a efectuat apeluri

în noaptea de 22 octombrie 2004 din chiar zonele în care s-a comis fapta,

convorbirile telefonice fiind efectuate până în jurul orelor 6,47.

Referitor la apărarea inculpatului S.V., susținută de inculpatul B.M. în

declarația dată în cursul cercetării judecătorești, potrivit cu care nu ar fi

participat la comiterea faptei, instanța a înlăturat-o în baza declarației

părții vătămate E.K., care a susținut că, în autoturism s-au urcat atât

inculpatul R.A.M., cât și inculpatul B.M., primul pe bancheta din spate iar al

doilea pe scaunul din dreapta șoferului, observând cabina autotrenului o a

patra persoană care a condus TIR-ul.

În consecință, susținerea inculpatului B.M. potrivit cu care la

comiterea faptei ar fi participat numai el cu inculpații R.A.M. și T.A. nu

poate fi primită, întrucât, inculpatul T.A. nu putea conduce în același timp și

TIR-ul și autoturismul O.P.

Nu s-a precizat de către inculpatul B.M. cine a condus autoturismul O.P.

în absența inculpatului T.A. care, după afirmațiile primului inculpat, ar fi

plecat cu autoturismul.

Participarea inculpatului S.V. este dovedită și de faptul că, în

noaptea de 21 octombrie 2004, a fost apelat în intervalul 00:00:36 - 23:08:03,

de 21 de ori de către inculpatul I.P., nici unul dintre cei doi inculpați

neoferind vreo explicație cu privire la numărul exagerat de convorbiri

telefonice efectuate în chiar intervalul orar în care s-a comis fapta, s-a

efectuat deplasarea TIR-ului în zona unde a fost descărcat și a fost readus la

locul de unde a fost sustras.

Totodată, implicarea inculpatului S.V. este probată și cu convorbirile

telefonice efectuate de către inculpatul I.P., începând cu data de 02 noiembrie

2004, cu inculpații R.A.M. și T.A. și alte persoane, inclusiv cu avocatul

angajat de către acesta pentru inculpatul S.V.

Nu în ultimul rând, instanța a avut în vedere la reținerea vinovăției

inculpatului S.V. și a faptului că acesta a fost depistat de către organele de

poliție în dubita cu care inculpatul B.M. transporta, în data de 03 noiembrie 2004,

cele 11 televizoare luate de la inculpatul I.P.

Deși ambii inculpați au susținut că în data respectivă s-au întâlnit

întâmplător, instanța a înlăturat această apărare în baza declarației

martorului S.S., care, fiind angajat să efectueze transportul, a arătat că a

condus autovehiculul într-o zonă unde inculpatul era așteptat de o altă

persoană, și cu care inculpatul B.M. a intrat într-un bloc de unde au revenit

cu mai multe televizoare pe care le-au încărcat în dubită.

Ulterior, conform declarației aceluiași martor, s-au deplasat cu dubita

la studioul de înregistrări al inculpatului I.P. unde au lăsat un televizor, în

dubită urcându-se după aceasta atât inculpatul B.M., cât și inculpatul S.V.,

pornind înspre strada Râmnicu Vâlcea, loc unde au fost depistați de organele de

poliție.

Inculpatul S.V. nu a putut da nici o explicație cu privire la prezența sa

în apropierea studioului de înregistrări aparținând inculpatului I.P. și nici motivul

pentru care a plecat cu dubita în care se aflau televizoarele.

Toate aceste mijloace de probă evidențiate se coroborează și cu

afirmațiile inculpatului R.A.M. privind participarea inculpaților S.V. și I.P.

la comiterea faptei.

Împrejurarea că partea vătămată E.K. nu l-a recunoscut pe inculpatul S.V.

este explicabilă având în vedere că partea vătămată l-a văzut un interval

foarte scurt de timp, dintr-un autoturism aflat în mișcare și în condițiile în

care chiar inculpatul S.V. se afla în cabina autotrenului.

La scurt timp după ce partea vătămată a fost urcată în autoturismul O.P.

și după ce acesta a pornit, fiind condus de inculpatul T.A., i s-a aplicat o

bandă adezivă pe ochi și gură după care inculpatul R.A.M. i-a luat suma de 385

dolari S.U.A., telefonul mobil și 50 milioane lire turcești, precum și suma de

1.100.000 lei.

Inculpatul T.A. a condus autoturismul O.P., în care se aflau și

inculpații B.M. și R.A.M., precum și partea vătămată, în mai multe locuri, unde

au și staționat, iar spre dimineață au revenit la intrarea pe autostrada A2,

loc unde au abandonat-o pe partea vătămată.

Instanța a înlăturat susținerile inculpatului R.A.M. potrivit cu care,

înainte de a o abandona pe partea vătămată s-au întâlnit cu inculpatul I.P. ce

conducea un taximetru pentru ca acesta să se deplaseze înaintea lor și să le

comunice dacă o pot abandona, în condiții de siguranță, pe partea vătămată,

întrucât aceste afirmații nu se coroborează cu nici un lat mijloc de probă.

Astfel, în data de 22 octombrie 2004, între orele 5,00 - 7,00, când se

reține că a fost abandonată partea vătămată, inculpatul I.P. a efectuat

convorbiri telefonice la intervale scurte de timp, din alte zone decât cea unde

a fost abandonată partea vătămată.

40 din cele 160 de televizoare au fost depozitate de inculpatul I.P.

într-un spațiu situat în București, spațiu ce era situat lângă un apartament în

care funcționa sediul SC G.E. SRL, aparținând inculpatei B.I.A., societate la

care desfășura diferite activități și inculpata B.A.

Inculpatul I.P. le cunoaște pe cele două inculpate încă din anul 1990,

urmare a unor relații de afaceri ce au existat între inculpata B.I.A și

inculpatul I.P.

La adresa mai sus-menționată, inculpata B.I.A. a deținut două spații,

unul dintre acestea fiind închiriat inculpatului I.P. în perioada 1997 - 2000

și utilizat de acesta ca studio de înregistrări, ocazie cu care inculpatul I.P.

a primit și o cheie.

În anul 2000, la expirarea relațiilor contractuale cu P.M.B., spațiul

menționat a reintrat în folosința acestei instituții, fără ca să fie repartizat

spre folosință unei alte persoane.

Deși sub aspect juridic inculpata B.I.A. nu mai avea nici un drept de

folosință asupra acelui spațiu, a păstrat cheile ce asigurau accesul în spațiu,

însă aceasta până în luna septembrie 2004 când aceste chei au fost predate administratorului

blocului, aspect confirmat de martorii N.F. și R.E.Ș.

Spre sfârșitul lunii octombrie 2004, inculpatul I.P. a contactat-o

telefonic pe inculpata B.I.A. care în acel moment efectua o deplasare spre

municipiul Constanța, interesându-se despre spațiul pe care acesta îl

închiriase până în anul 2000.

În cursul convorbirii telefonice, inculpatul I.P. i-a comunicat că

deține niște televizoare pe care vrea să le depoziteze în acel spațiu,

interesându-se dacă acesta este liber, inculpata B.I.A. confirmându-i că

spațiul este liber, însă nu mai are nici un drept asupra acestuia.

Reține instanța că, deși au cunoscut faptul că în acel spațiu s-au

depozitat televizoare, având în vedere că nu s-a putut stabili dacă cele două

inculpate au cunoscut și proveniența ilicită a bunurilor, și întrucât nu s-au

făcut nici promisiuni privitoare la ascunderea depozitării în acel spațiu a

bunurilor, nu se poate reține în sarcina acestora infracțiunile pentru care au

fost trimise în judecată. În absența altor probe, simplul fapt că inculpata B.I.A.

a primit un televizor de la inculpatul I.P. nu realizează elementele

constitutive ale infracțiunii.

Împotriva sentinței penale au declarat apel Parchetul de pe lângă

Tribunalul București și inculpații B.M., I.P., R.A.M., T.A. și S.V.

Prin decizia penală nr. 660/ A din 13 septembrie 2006 Curtea de Apel

București, secția I penală, au fost admise apelurile procurorului și

inculpatului B.M. și a fost desființată în parte sentința.

Rejudecând, instanța de apel a descontopit pedeapsa rezultantă pentru

fiecare inculpat în parte, în pedepsele componente, înlăturând dispozițiile art.

34 lit. b) C. pen., și:

1) în baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 19 din

Legea nr. 682/2002, a condamnat pe inculpatul B.M. la 7 ani (șapte ani) închisoare

(fapta 12 octombrie 2004), cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 189 alin. (l) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b)

C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, a condamnat pe același inculpat la 4

(patru) ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

(fapta 12 octombrie 2004) pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va

executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64

lit. a) și b) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (2

1

) lit.

a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 19 din Legea nr.

682/2002, a condamnat pe inculpatul B.M. la 7 (șapte) ani închisoare (fapta 20 octombrie

2004 parte vătămată E.K.), cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului pe o durată de 2 ani

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 189 alin. (l) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b)

C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, a condamnat pe același inculpat la 4

(patru) ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va

executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64

lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 din C.

pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului B.M., în final, va executa

pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani închisoare, sporită cu 2 ani, în total 9

(nouă) ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului B.M. drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 381 C. proc. pen., cu referire la art. 383 C. proc. pen.,

a computat prevenția inculpatului B.M. de la 03 noiembrie 2004 la 13 septembrie

2006 și a menț