ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3850/2005

Asupra recursurilor penale de față: Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1055 din 3 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpații M.D., M.C. și C.C.I. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpații I.M.S., M.D., M.C. și C.C.I., după cum urmează: Pentru inculpatul I.M.S. din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și alin. (2) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în trei infracțiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.M.S., la 3 pedepse de câte 8 ani închisoare (3 infracțiuni). S-au contopit pedepsele stabilite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. Pentru inculpatul M.D., din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în trei infracțiuni prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., text în baza cărora inculpatul a fost condamnat la 3 pedepse de câte 3 ani închisoare în condițiile art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., dispunându-se în urma contopirii, să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

S-a făcut și aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Pentru inculpații M.C., și C.C.I., din art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., în câte 3 infracțiuni pentru fiecare inculpat, prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., texte în baza cărora inculpații au fost condamnați la câte 3 pedepse fiecare de câte 2 ani închisoare. S-au contopit aceste pedepse și s-a dispus ca inculpații să execute pedepsele rezultante de câte 2 ani închisoare fiecare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. Inculpatul I.M.S. a fost obligat să plătească părții civile SC C. SRL suma de 7.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

S-a luat act că părțile vătămate S.C.A., A.M. și U.N.I. nu s-au constituit părți civile în cauză. Pentru a se pronunța soluția, de mai sus, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: La 10 decembrie 2003, cei patru inculpați au deposedat prin acte de violență pe cele trei părți vătămate de trei telefoane mobile, telefoane care au fost însușite ulterior de către inculpatul I.M.S. care le-a vândut la diverse persoane. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații, apelanții M.D., C.C.I. și M.C. solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de lovire și alte violențe, susținând că nu au avut intenția de a sustrage bunuri de la părțile vătămate, iar inculpatul I.M.S.

a cerut achitarea fiind nevinovat. Prin decizia penală nr. 6/ A din 11 iunie 2005, Curtea de Apel București a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați. În motivarea soluției s-a reținut că inculpații au contestat doar încadrarea juridică dată faptelor, care însă, corespunde stării de fapt reținută de instanțe pe baza probelor administrate. În termen legal, împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpații care le-au criticat pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează: - recurenții inculpați M.D., M.C. și C.C.I. au solicitat casarea cu trimitere a cauzei la instanța de fond în vederea rejudecării și stabilirii unei corecte stări de fapt și încadrare juridică; - recurentul inculpat I.M.S.

a cerut în principal, casarea cu trimitere, iar în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate. Criticile formulate vor fi examinate în raport de dispozițiile art. 17, 17 1 și 14 C. proc. pen., constatându-se că, în cauză, s-a făcut o corectă aplicare a legii, iar recursurile sunt nefondate. Recurenții inculpați au recunoscut faptele deduse judecății, susținerile lor coroborându-se cu declarațiile părților vătămate și restul probatoriului administrat în cauză. Deși, aceștia nu au constatat starea de fapt, reținută în baza acestor probe, au reținut că nu au intenționat sustragerea telefoanelor mobile ci doar aplicarea unor corecții părților vătămate ceea ce atrăgea în speță o altă încadrare juridică a faptelor.

Ori, așa cum au reținut instanțele chiar dacă în prima fază a activității infracționale aceștia nu au avut reprezentarea, lovind pe partea vătămată U.N.I., că sunt participanți la comiterea unei infracțiuni de tâlhărie în momentul deposedării părții vătămate de telefon, nici unul dintre inculpați nu a renunțat la activitatea infracțională care a fost continuată prin deplasarea lor la un restaurant unde au probat telefonul sustras, în condițiile de mai sus, și unde au hotărât restul activităților infracționale de lovire a părților vătămate și de sustragere a bunurilor acestora. Este evident că, acționând de această manieră, inculpații au acceptat cu intenție indirectă, rezultatul faptelor lor, ceea ce în drept constituie infracțiunea de tâlhărie calificată pentru care corect au fost condamnați inculpații.

În raport de faptele reținute și de probele administrate nu se constată motive de casare a hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare, așa cum nu se constată nici motive de reducere a pedepselor aplicate. Recurenților inculpați M.D., M.C. și C.C.I., prin reținerea circumstanțelor atenuante personale, li s-au stabilit pedepse coborâte cu mult sub limita minimă legală. În ce privește pe inculpatul I.M.S. acesta fiind recidivist, avânt o condamnare pentru o faptă de aceiași natură, nu s-au putut constata circumstanțe atenuante, dar pedeapsa a fost stabilită în apropierea limitei minime legale. În acest context, nu se mai constată alte împrejurări care să justifice reduceri ale pedepselor stabilite cu respectarea art. 72 C. pen.

Referitor la susținerea procurorului privind admiterea recursului declarat de inculpatul M.D., casarea hotărârilor și contopirea pedepselor aplicate acestuia, se constată următoarele: Din examinarea minutei (sentința penală nr. 1055 din 3 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București) rezultă că pedepsele de câte 3 ani închisoare aplicate inculpatului M.D. au fost contopite în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., instanța de fond dispunând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare. Împrejurarea că operațiunea de contopire a pedepselor aplicate acestui inculpat nu se regăsește în dispozitivul sentinței penale nr. 1055 din 3 septembrie 2004, nu poate conduce la casare deoarece reprezintă o omisiune vădită de natura celor ce pot fi înlăturate în conformitate cu art. 196 C. proc.

pen. În temeiul considerațiunilor de fapt și de drept arătate în conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpați se vor respinge, ca nefondate. Potrivit art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se vor computa din pedepsele aplicate inculpaților I.M.S. și M.D. durata reținerii și arestării preventive la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.M.S., M.D., M.C. și C.C.I. împotriva deciziei penale nr. 6 din 11 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I.M.S., durata reținerii și arestării preventive de la 6 ianuarie 2004 la 22 iunie 2005, iar din pedeapsa aplicată inculpatului M.D. durata reținerii și arestării preventive de la 11 decembrie 2003 la 22 iunie 2005. Obligă recurentul inculpat I.M.S. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe recurenții inculpați M.D., M.C.

și C.C.I. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.200.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2005.