ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3850/2005

Asupra recursurilor penale de

față:

Din actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1055

din 3 septembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București s-a respins

cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpații M.D., M.C. și

C.C.I.

În baza art. 334 C. proc.

pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpații I.M.S.,

M.D., M.C. și C.C.I., după cum urmează:

Pentru inculpatul I.M.S. din

infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și alin. (2) lit. a) și c)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în trei infracțiuni prevăzute de

art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit.

b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b)

C. pen., a condamnat pe inculpatul I.M.S., la 3 pedepse de câte 8 ani

închisoare (3 infracțiuni).

S-au contopit pedepsele

stabilite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani

închisoare în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

Pentru inculpatul M.D., din

infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și alin. (2

1

) lit.

a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în trei infracțiuni

prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin.

(2

1

) lit. a) și c) C. pen., text în baza cărora inculpatul a fost

condamnat la 3 pedepse de câte 3 ani închisoare în condițiile art. 74 lit. a)

și art. 76 lit. a) C. pen., dispunându-se în urma contopirii, să execute

pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

S-a făcut și aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

Pentru inculpații M.C., și C.C.I.,

din art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. a) și c) C. pen., în câte 3 infracțiuni pentru fiecare inculpat, prevăzute

de art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.,

texte în baza cărora inculpații au fost condamnați la câte 3 pedepse fiecare de

câte 2 ani închisoare.

S-au contopit aceste pedepse

și s-a dispus ca inculpații să execute pedepsele rezultante de câte 2 ani

închisoare fiecare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

Inculpatul I.M.S. a fost

obligat să plătească părții civile SC C. SRL suma de 7.000.000 lei cu titlu de

despăgubiri civile.

S-a luat act că părțile

vătămate S.C.A., A.M. și U.N.I. nu s-au constituit părți civile în cauză.

Pentru a se pronunța

soluția, de mai sus, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La 10 decembrie 2003, cei

patru inculpați au deposedat prin acte de violență pe cele trei părți vătămate

de trei telefoane mobile, telefoane care au fost însușite ulterior de către

inculpatul I.M.S. care le-a vândut la diverse persoane.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel inculpații, apelanții M.D., C.C.I. și M.C. solicitând

schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de lovire și alte violențe,

susținând că nu au avut intenția de a sustrage bunuri de la părțile vătămate,

iar inculpatul I.M.S. a cerut achitarea fiind nevinovat.

Prin decizia penală nr. 6/ A

din 11 iunie 2005, Curtea de Apel București a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpați.

În motivarea soluției s-a

reținut că inculpații au contestat doar încadrarea juridică dată faptelor, care

însă, corespunde stării de fapt reținută de instanțe pe baza probelor

administrate.

În termen legal, împotriva

acestor hotărâri au declarat recurs inculpații care le-au criticat pentru

nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează:

- recurenții inculpați M.D.,

M.C. și C.C.I. au solicitat casarea cu trimitere a cauzei la instanța de fond

în vederea rejudecării și stabilirii unei corecte stări de fapt și încadrare

juridică;

- recurentul inculpat I.M.S.

a cerut în principal, casarea cu trimitere, iar în subsidiar, reducerea

pedepselor aplicate.

Criticile formulate vor fi

examinate în raport de dispozițiile art. 17, 17

1

și 14 C. proc. pen.,

constatându-se că, în cauză, s-a făcut o corectă aplicare a legii, iar

recursurile sunt nefondate.

Recurenții inculpați au

recunoscut faptele deduse judecății, susținerile lor coroborându-se cu

declarațiile părților vătămate și restul probatoriului administrat în cauză.

Deși, aceștia nu au

constatat starea de fapt, reținută în baza acestor probe, au reținut că nu au

intenționat sustragerea telefoanelor mobile ci doar aplicarea unor corecții

părților vătămate ceea ce atrăgea în speță o altă încadrare juridică a

faptelor.

Ori, așa cum au reținut

instanțele chiar dacă în prima fază a activității infracționale aceștia nu au

avut reprezentarea, lovind pe partea vătămată U.N.I., că sunt participanți la

comiterea unei infracțiuni de tâlhărie în momentul deposedării părții vătămate

de telefon, nici unul dintre inculpați nu a renunțat la activitatea

infracțională care a fost continuată prin deplasarea lor la un restaurant unde

au probat telefonul sustras, în condițiile de mai sus, și unde au hotărât

restul activităților infracționale de lovire a părților vătămate și de

sustragere a bunurilor acestora.

Este evident că, acționând

de această manieră, inculpații au acceptat cu intenție indirectă, rezultatul

faptelor lor, ceea ce în drept constituie infracțiunea de tâlhărie calificată

pentru care corect au fost condamnați inculpații.

În raport de faptele

reținute și de probele administrate nu se constată motive de casare a

hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare, așa cum nu se constată nici

motive de reducere a pedepselor aplicate.

Recurenților inculpați M.D.,

M.C. și C.C.I., prin reținerea circumstanțelor atenuante personale, li s-au stabilit

pedepse coborâte cu mult sub limita minimă legală.

În ce privește pe inculpatul

I.M.S. acesta fiind recidivist, avânt o condamnare pentru o faptă de aceiași

natură, nu s-au putut constata circumstanțe atenuante, dar pedeapsa a fost

stabilită în apropierea limitei minime legale.

În acest context, nu se mai

constată alte împrejurări care să justifice reduceri ale pedepselor stabilite

cu respectarea art. 72 C. pen.

Referitor la susținerea

procurorului privind admiterea recursului declarat de inculpatul M.D., casarea

hotărârilor și contopirea pedepselor aplicate acestuia, se constată următoarele:

Din examinarea minutei (sentința

penală nr. 1055 din 3 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București)

rezultă că pedepsele de câte 3 ani închisoare aplicate inculpatului M.D. au

fost contopite în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., instanța de

fond dispunând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

Împrejurarea că operațiunea

de contopire a pedepselor aplicate acestui inculpat nu se regăsește în

dispozitivul sentinței penale nr. 1055 din 3 septembrie 2004, nu poate conduce

la casare deoarece reprezintă o omisiune vădită de natura celor ce pot fi

înlăturate în conformitate cu art. 196 C. proc. pen.

În temeiul considerațiunilor

de fapt și de drept arătate în conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpați se vor respinge, ca

nefondate.

Potrivit art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se vor computa din

pedepsele aplicate inculpaților I.M.S. și M.D. durata reținerii și arestării

preventive la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații I.M.S., M.D., M.C. și C.C.I. împotriva

deciziei penale nr. 6 din 11 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului I.M.S., durata reținerii și arestării preventive de la 6 ianuarie

2004 la 22 iunie 2005, iar din pedeapsa aplicată inculpatului M.D. durata

reținerii și arestării preventive de la 11 decembrie 2003 la 22 iunie 2005.

Obligă recurentul inculpat I.M.S.

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe recurenții inculpați M.D., M.C.

și C.C.I. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte

1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 iunie 2005.