ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7337/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7337/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor penale de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 857/ F din

24 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr.

3792/2004, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării

juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M.I. din

infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 26 C.

pen., raportat la art. 288 C. pen., cu art. 37 lit. a) C. pen., toate cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 7 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din aceeași

lege și art. 37 lit. a) C. pen., art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 16 din aceeași lege, art. 37 lit. a) C. pen. și art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 25 C. pen., raportat la art. 288 C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din aceeași lege și art. 37

lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.I. la pedeapsa de 8 ani

închisoare.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., a

dispus contopirea restului de 5 ani, 6 luni, 3 zile rămas de executat din

pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1249/2001 a

Judecătoriei Sectorului 3 București, cu pedeapsa de mai sus, inculpatul având

de executat pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 6 ani

după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, art. 37 lit. a) C. pen. și art.

41 alin. (2) C. pen., a condamnat același inculpat la 8 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., a

dispus contopirea restului de 5 ani, 6 luni și 3 zile rămas de executat din

pedeapsa de mai sus, astfel că inculpatul va executa 8 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 6 ani

după executarea pedepsei principale.

În baza art. 25 C. pen., raportat la

art. 288 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat același

inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen., a

dispus contopirea restului de 5 ani, 6 luni și 3 zile rămas de executat din

pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1249/2001 a

Judecătoriei Sectorului 3 București, cu pedeapsa de mai sus, astfel că

inculpatul va executa 5 ani, 6 luni și 3 zile închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de un an

după executarea pedepsei principale.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. și

art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani

închisoare, sporită cu 2 ani, astfel că în final inculpatul va executa 10 ani

închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 6 ani

după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 71 și 64 C.

pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus

prevenția de la 7 ianuarie 2004 la zi.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, coroborat cu art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea specială

de la inculpat a bijuteriilor și a celor 7 ceasuri, enumerate în anexa II la

procesul verbal de percheziție domiciliară și a următoarelor sume: 12.675 dolari

S.U.A., 100 euro, 14.310.000 lei, bunuri ridicate cu ocazia percheziției

domiciliare.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

dispus confiscarea specială de la inculpat a telefonului mobil Nokia 6310 și

cartelelor SIM depuse la poziția 1.

În baza art. 348 C. proc. pen., a

dispus anularea pașaportului turistic falsificat pe numele P.I. cu seria

00076025.

din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe inculpatul M.A. la pedeapsa de 14 ani

închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani

după executarea pedepsei principale.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a

aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat același inculpat la 14 ani

închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani

după executarea pedepsei principale.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a

aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit.

b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani

după executarea pedepsei principale precum și pedeapsa degradării militare.

A făcut aplicarea art. 71 și 64 C.

pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C.

pen., a dedus prevenția de la 7 ianuarie 2004 la zi.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, coroborat cu art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea specială de

la inculpat a telefonului mobil Nokia 7210 și a cartelei SIM depuse la camera

de corpuri delicte a I.G.P.R. cu dovada seria G nr. 0001973.

În baza art. 334 C. proc. pen., a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în

judecată inculpatul D.I., din infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3)

din Legea nr. 39/2003 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

41 alin. (2), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile

prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9

alin. (2) din aceeași lege și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 16 din aceeași lege și art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu

aplicarea art. 33 lit. a).

din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din aceeași lege, a

condamnat pe inculpatul D.I. la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și art. 41 alin. (2) C. pen., a

condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit.

b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 6 ani după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 71 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus

prevenția de la 7 ianuarie 2004 la zi.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, coroborat cu art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea specială

de la inculpat a sumelor de 3 milioane lei, 50 euro și 6 dolari S.U.A., găsite

cu ocazia percheziției domiciliare.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

dispus confiscarea specială de la inculpat a trei telefoane mobile depuse la

Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. cu dovada seria G nr. 0001974.

dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în

judecată inculpatul G.M., din infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3)

din Legea nr. 39/2003 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

41 alin. (2), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile

prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9

alin. (2) din aceeași lege și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 16 din aceeași lege și art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33

lit. a) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din aceeași lege, a condamnat

pe inculpatul G.M. la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000,cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și art. 41 alin. (2) C. pen., a

condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare,

sporită cu un an și 6 luni, în final inculpatul va executa 9 ani și 6 luni

închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și 64 C.

pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus

prevenția de la 7 ianuarie 2004 la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

dispus confiscarea specială de la inculpat a telefonului mobil marca Nokia 8310

și a cartelei Kamarad, precum și autoturismului proprietatea acestuia marca

Dacia 1310 indisponibilizat prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București din data de 29 martie 2004.

Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul E.M.Z. la pedeapsa de 10 ani

închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și 64 C.

pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus

prevenția de la 27 februarie 2004 la zi.

În baza art. 117 C. pen., a dispus

expulzarea inculpatului în țara a cărei cetățean este, respectiv Turcia.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

dispus confiscarea specială de la inculpat a cântarului cu urme de heroină,

precum și a telefonului mobil marca Nokia 3410 și a cartelei Kamarad.

din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe inculpata I.T. la pedeapsa de 16 ani

închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 7 ani

după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat aceeași inculpată

la pedeapsa de 16 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 10 din Legea nr. 143/2000

cu referire la art. 3 alin. (2) din aceeași lege, a condamnat aceeași inculpată

la pedeapsa de 19 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 19 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 7 ani după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 71 și 64 C.

pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatei.

În baza art. 88 C. pen., a dedus

prevenția de la 8 februarie 2004 la 13 februarie 2004.

din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe inculpatul D.T. la pedeapsa de 13 ani

închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a

aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat același inculpat

la pedeapsa de 13 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a

aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 4 ani după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 71 și 64 C.

pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus

prevenția de la 24 martie 2004 la zi.

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art.

76 lit. a), art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul D.G. la pedeapsa de 5

ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat

pe același inculpat la un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată

de 2 ani după executarea pedepsei principale.

A făcut aplicarea art. 71 și 64 C.

pen.

Constată că drogurile ridicate cu

ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului au fost

consumate în procesul de analiză de laborator.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

dispus confiscarea specială de la inculpat a telefonului mobil Motorola model

SE 3975 AK cu cartela Kamarad.

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul O.E. a

fost trimis în judecată din art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., în art. 20 C.

pen., raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 20 C. pen., raportat la

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul O.E. la

pedeapsa de 9 ani închisoare.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 a condamnat același inculpat la pedeapsa de 13 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și 64 C.

pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus

prevenția de la 29 februarie 2004 la zi.

În baza art. 117 C. pen., a dispus

expulzarea inculpatului în țara al cărei cetățean este, respectiv Turcia.

Constată că o parte din droguri au

fost consumate în procesul de analiză de laborator și conform art. 17 din Legea

nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantității rămase, 1690 grame heroină și a

ambalajelor.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

dispus confiscarea specială de la inculpat a telefonului mobil marca Nokia 8310

cu cartela SIM.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

dispus confiscarea specială de la inculpații D.I., M.I. și G.M. a trei cântare

electronice, ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la adresa

din București, strada Stânjeneilor.

A constatat că o parte din drogurile

ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la aceeași adresă –

București, strada Stânjeneilor au fost consumate în procesul de analiză de

laborator, iar în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus

confiscarea specială de la inculpații D.I., M.I. și G.M. a restului drogurilor

respectiv: 193,59 grame heroină, 528,07 grame heroină și 151,27 grame heroină,

0,33 grame heroină, 45,71 grame heroină, 15 comprimate MDMD.

Conform art. 169 C. proc. pen., a

dispus restituirea următoarelor bunuri:

- telefon mobil Nokia 8210 și

cartela SIM, către V.I.;

- telefon mobil marca Nokia 8210 și

cartela SIM, către M.R.;

- telefon mobil Motorola model T 180

cu cartea SIM către Marin Liviu;

- telefon mobil Nokia 8250 cu

cartela SIM, către C.G.;

- telefon mobil Panasonic model EB

GD 55 și cartela SIM, către M.G.

Pentru a dispune astfel, instanța de

fond a reținut că, începând cu august 2003, inculpații M.I., zis L. sau L.A. și

D.I., au inițiat constituirea unui grup infracțional organizat în care a fost

inclus și inculpatul G.M., grup ce se ocupa cu activități privind traficul de

droguri de mare risc în scopul obținerii de foloase materiale. Inițial,

procurarea heroinei a fost finanțată de inculpatul M.I., inculpatul D.I.

asigurând piața de desfacere.

Dacă la început rolul inculpatului G.M.

a fost acela de a transporta drogurile și de a încasa banii de la clienți, pe

parcurs acesta și-a creat o rețea proprie de distribuitori de droguri. Trebuie

precizat că unele din sursele de aprovizionare cu heroină erau comune tuturor

inculpaților, altele au rămas exclusiv ale unuia sau altuia din inculpați.

Inculpații procurau cantități

importante de drog (zeci sau sute de grame) pe care o revindeau apoi în

cantități mari către alți traficanți și numai în mod excepțional către

consumatori. O parte din banii astfel obținuți erau folosiți la procurarea

altor droguri, iar restul era împărțit între membrii grupului, în funcție de

necesități, cu sublinierea că cea mai mare parte revenea inculpaților D.I. și M.I.,

ca lideri ai grupului.

Unul din cei mai importanți

furnizori de heroină ai grupării era inculpata I.T. Așa cum reiese din

conținutul convorbirilor telefonice purtate între inculpați, această inculpată

aproviziona grupul cu cantități de ordinul sutelor de grame de heroină, urmând

ca prețul drogurilor să fie achitat după valorificarea acestora.

În perioada august – octombrie 2003,

heroina a fost depozitată la locuința inculpatului M.A., fratele inculpatului M.I.,

care avea cunoștință despre activitatea infracțională desfășurată de membrii

grupului.

La sfârșitul lunii octombrie 2003,

inculpații au depozitat heroina în apartamentul din București str. Stânjeneilor,

apartament pe care l-au folosit în acest scop până la data depistării de către

organele de cercetare penală la 7 ianuarie 2004.

De fiecare dată când aveau nevoie de

droguri pentru vânzare, inculpații M.I., D.I. și G.M. veneau la apartament și

se aprovizionau.

În timp, rolul inculpatului M.A. a

evoluat de la simplu depozitar, acesta creându-și propria rețea de mici

distribuitori, cărora le livra heroină din cea aflată în apartamentul din

strada Stânjeneilor.

În această perioadă a aderat la

grupul infracțional și inculpatul D.T., cumnatul inculpatului G.M. care i-a

facilitat inculpatului M.A. contactul cu micii distribuitori și consumatori.

Chiar dacă inculpatul D.T. avea relații directe mai mult cu inculpatul M.A.,

acesta îi cunoștea și avea contacte și cu ceilalți membrii ai grupului, cu atât

mai mult cu cât era în relații de afinitate cu inculpatul G.M.

Una dintre persoanele care se

aproviziona cu heroină de la inculpații de care s-a făcut vorbire mai sus, era

inculpatul D.G., văr cu inculpatul și le procura de la membrii grupului erau

destinate consumului propriu, iar o mică parte revânzării. Trebuie totuși

subliniat faptul că inculpatul D.G. nu vindea cantități mari de heroină, spre

deosebire de ceilalți inculpați, el urmărind în principal asigurarea unei surse

suplimentare de venit care să acopere nevoile financiare determinate de

consumul de droguri.

La percheziția domiciliară efectuată

la locuința acestui inculpat din București, str. Marin Marin au fost

descoperite un număr de 8 comprimate conținând methadonă și un număr de 5

comprimate conținând codeină.

Trebuie arătat că toți inculpații de

care s-a făcut vorbire mai sus aveau acces la apartamentul din strada

Stânjeneilor, unde era depozitată și porționată heroina pentru a se aproviziona

cu droguri.

Cu ocazia percheziției domiciliare

efectuate, la data de 7 ianuarie 2004, la apartamentul din strada Stânjeneilor,

într-o debara s-au găsit cantități importante de droguri (2 punguțe conținând

196,25 grame heroină în amestec cu cafeină, 11 punguțe conținând 533,8 grame

heroină, 35 punguțe conținând 152,72 grame heroină, 2 punguțe conținând 0,39

grame heroină și 33 comprimate MDMA, precum și 3 cântare electronice folosite

la porționarea acestora).

La aceeași dată s-a efectuat o

percheziție domiciliară la locuința inculpatului M.I., ridicându-se sumele de

12.675 dolari S.U.A., 100 euro, 14.310.000 lei, 7 ceasuri și mai multe

bijuterii, aceste bunuri fiind indicate în anexa la procesul verbal de

percheziție, un telefon mobil Nokia și 3 cartele SIM, precum și un pașaport pe

numele P.I., ce avea însă aplicată fotografia inculpatului. În urma

cercetărilor s-a stabilit că pașaportul a fost falsificat de o persoană rămasă

neidentificată, la solicitarea inculpatului M.I., în schimbul sumei de 2-300 dolari

S.U.A.

Cu ocazia efectuării acestei

percheziții domiciliare au fost ridicate și alte telefoane mobile, aparținând

unor prieteni ori rude, ce nu au însă legătură cu cauza, motiv pentru care

urmează a fi restituite persoanelor în cauză.

De asemenea, organele de poliție au

efectuat o percheziție domiciliară și la locuința inculpatului M.A., fiind ridicate

sumele de 111 dolari S.U.A. și 100 euro, precum și un telefon mobil Nokia 7210

de culoare neagră aparținând inculpatului.

La data de 27 februarie 2004, în

baza denunțului numitului A.D.C., potrivit căruia în zona Drumul Găzarului

locuiește un anume M. ce vinde heroină în cantități mari, organele de urmărire

penală au organizat un flagrant. Astfel, denunțătorul s-a deplasat la adresa

din București, strada Șoimuș unde au luat legătura cu inculpatul E.M.Z.,

cetățean turc. Martorul i-a solicitat inculpatului să meargă împreună în

cartierul Bobocica, la o femeie ce dorea să cumpere heroină, inculpatul fiind

de acord și urcându-se amândoi într-un taxi. La scurt timp taxiul a fost oprit

de organele de poliție, cu ocazia unei percheziții corporale a inculpatului

găsindu-se în buzunarul stâng al jachetei acestuia o pungă din celofan ce

conținea 48,40 grame heroină în amestec cu glutetimid și griseofulvin, iar în

buzunarul din stânga al pantalonilor un șervețel alb în care se afla o pungă ce

conținea 3,0 grame heroină în amestec cu griseofulvin.

Efectuându-se o percheziție

domiciliară la locuința inculpatului din București, str. Șoimuș în camera

locuită de inculpat și de concubina sa s-au găsit într-un ciorap ascuns în

noptieră o pungă de celofan ce conținea 34,42 grame de heroină în amestec cu

glutetimid și griseofulvin, precum și un cântar electronic pe care s-au pus în

evidență urme de heroină.

La data de 28 februarie 2004,

inculpatul E.M.Z. în prezența apărătorului ales a declarat că își procură

heroina pentru consum propriu de la inculpatul O.E. Inculpatul O.E. urma să

sosească în România cel mai probabil în ziua de 29 februarie 2004, aducând o

cantitate mare de heroină din care 0,5 kg sau 1 kg trebuia să fie dată

inculpatei I.T., în contul unui avans de 9000 dolari S.U.A.

Pe baza informației oferite de

inculpatul E.M.Z., în noaptea de 28 februarie 2004, în jurul orelor 4,00, a

fost depistat în Vama Giurgiu inculpatul O.E., la controlul vamal găsindu-se

asupra lui înfășurat pe talie cu bandă adezivă, un pachet din hârtie ce

conținea 1696 kg heroină și griseofulvin.

Drogurile fuseseră procurate și erau

aduse de inculpatul O.E. din Turcia la solicitarea inculpatei I.T. care plătise

în avans pentru 0,500 kg heroină suma de dolari S.U.A., urmând ca la predarea

drogurilor să-i mai achite inculpatului O.E. încă 1000 dolari S.U.A. Trebuie

precizat faptul că la momentul încheierii tranzacției între cei doi inculpați a

fost de față și inculpatul E.M.Z., așa explicându-se informațiile sale cu

privire la transportul de heroină din Turcia, informații confirmate ulterior de

reținerea inculpatului O.E. la Vama Giurgiu cu peste 1,5 kg heroină.

Potrivit înțelegerii inițiale,

inculpatul O.E. trebuia să introducă în țară drogurile până la sfârșitul anului

2003, întrucât acest termen nu a fost respectat, inculpata I.T. i-a spus

inculpatului E.M.Z. că-i va cere în plus inculpatului O.E. 500 grame heroină.

Împotriva sentinței instanței de

fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații M.I.,

D.I., G.M., D.T., M.A., E.M.Z., O.E., D.G. și I.T.

Prin decizia penală nr. 1050 din 23

decembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. 2574/2005,

s-a dispus admiterea apelurilor declarate de inculpații M.I., M.A., E.M.Z., D.T.,

D.I., G.M. și D.G.

A desființat în parte sentința

penală nr. 857 din 24 iunie 2005 și în fond;

I. A descontopit pedepsele aplicate

inculpatului M.I. în pedepse componente.

A schimbat încadrarea juridică a

faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003,

cu aplicarea art. 9 alin. (2) din aceeași lege, și art. 37 lit. a) C. pen., art.

2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, art.

37 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., și din infracțiunea prevăzută de

art. 25 C. pen., raportat la art. 288 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., în următoarele infracțiuni:

- infracțiunea prevăzută de art. 7 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din aceeași

lege;

- infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și art. 41 alin.

(2) C. pen.;

- infracțiunea prevăzută de art. 25 C.

pen., raportat la art. 288 C. pen. În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr.

39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din aceeași lege, a condamnat pe

inculpatul M.I. la 6 ani închisoare.

Conform art. 65 C. pen., a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și art. 41 alin. (2) C. pen., a

condamnat pe același inculpat la 6 ani închisoare.

Conform art. 65 C. pen., a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 25 C. pen., raportat la

art. 288 C. pen., a condamnat pe același inculpat la 2 ani închisoare.

Conform art. 65 C. pen., a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. și

art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 6 ani

închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 35 alin. (3) C. pen.,

inculpatul va executa pedeapsa complementară cea mai grea, de 4 ani după

executarea pedepsei principale.

II. A descontopit pedepsele aplicate

inculpatului M.A. în pedepsele componente.

În baza art. 7 alin. (1) și (3) din

Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe

inculpat la 4 ani închisoare.

Conform art. 65 C. pen., a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

A înlăturat aplicarea art. 67 alin.

(2) C. pen.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.,

a condamnat pe același inculpat la 8 ani închisoare.

A menținut aplicarea art. 65 C. pen.

A înlăturat aplicarea art. 67 alin.

(2) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. și art.

34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani

închisoare și conform art. 35 alin. (3) C. pen., a interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei.

A făcut aplicarea art. 71 și 64 lit.

a) și b) C. pen.

III. A descontopit pedepsele

aplicate inculpatului D.I. în pedepsele componente.

A redus pedeapsa aplicată

inculpatului de la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art.

9 alin. (2) din aceeași lege de la 8 ani închisoare la 7 ani închisoare.

Conform art. 65 C. pen., a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei.

A redus pedeapsa aplicată inculpatului

pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 16 și art. 41 alin. (2) C. pen., de la 8 ani închisoare la 7 ani

închisoare.

Conform art. 65 C. pen., a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. și art.

34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani

închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. și conform art. 35 alin.

(3) C. pen., a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei.

IV. A descontopit pedepsele aplicate

inculpatului G.M. în pedepse componente. A redus pedeapsa aplicată inculpatului

pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003,

cu aplicarea art. 9 alin. (2) din aceeași lege, de la 8 ani închisoare la 6 ani

închisoare.

Conform art. 65 C. pen., a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei.

A redus pedeapsa aplicată

inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și art. 41 alin. (2) C. pen., de la 8 ani

închisoare la 6 ani închisoare.

Conform art. 65 C. pen., a aplicat

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. și art.

34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani

închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. și conform art. 35 alin.

(3) C. pen., a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei.

V. A schimbat încadrarea juridică a

faptei comise de inculpatul E.M.Z. din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și în baza acestui

text de lege a condamnat pe inculpat la 6 ani închisoare.

VI. A descontopit pedepsele aplicate

inculpatului D.T. în pedepse componente.

A redus pedepsele aplicate

inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea

nr. 39/2003 și pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) de la câte 13 ani închisoare la câte 10 ani

închisoare.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. și art.

34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare

cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. și conform art. 35 alin. (3) C.

pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale,

precum și pedeapsa complementară a degradării militare.

VII. A descontopit pedepsele aplicate

inculpatului D.G. în pedepse componente.

A redus pedeapsa aplicată

inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) și art.

80 C. pen., de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) C. pen. și art.

34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani

închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 35 alin. (3) C. pen.,

inculpatul va executa și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după

executarea pedepsei principale.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

A respins ca nefondate apelurile

declarate de parchet și de inculpații I.T. și O.E.

A dedus prevenția inculpatei I.T. de

la 8 februarie 2004 la 13 februarie 2004 și de la 27 aprilie 2005 la 23

decembrie 2005.

A menținut starea de arest a

inculpatei.

A computat prevenția inculpatului O.E.

de la 29 februarie 2004 la 23 decembrie 2005 și a menținut starea de arest a

cestuia.

A computat prevenția inculpaților M.I.,

M.A., G.M. și D.I. de la 7 ianuarie 2004 la 23 decembrie 2005 și a menținut

starea de arest a acestora.

A computat prevenția inculpatului E.M.Z.

de la 27 februarie 2004 la 23 decembrie 2005 și a menținut starea de arest a

acestuia.

A computat prevenția inculpatului D.T.

de la 24 martie 2004 la 23 decembrie 2005 și a menținut starea de arest a

acestuia.

În esență, instanța de apel a

reținut că vinovăția inculpaților a fost dovedită prin transcrierea

convorbirilor purtate care se coroborează cu declarațiile martorilor, procesele

verbale de percheziții domiciliare, concluziile rapoartelor

tehnico-științifice, declarațiile inculpaților.

Deși situația de fapt a fost corect

reținută, încadrarea juridică a faptelor și reindividualizarea judiciară a

pedepselor sunt criticabile.

Instanța de apel reține, astfel ca

fiind întemeiate criticile aduse de inculpatul M.I. cu privire la greșita

reținere a stării de recidivă postcondamnatorie.

Prin sentința apelată s-a reținut că

faptele deduse judecății în prezenta cauză au fost săvârșite în stare de

recidivă postcondamnatorie după condamnarea sa la pedeapsa de 6 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 1249/2001 definitivă prin decizia penală nr. 2466

din 11 decembrie 2002 a Curții de Apel București.

Instanța a apreciat că atâta vreme

cât nu a fost desființată în calea extraordinară de atac a revizuirii, starea

de recidivă persistă.

În apel, însă, conform

certificatului depus, la data de 13 decembrie 2005, la dosar, se constată că

Judecătoria Sectorului 3 București a admis în principiu cererea de revizuire

formulată împotriva hotărârii care atrage starea de recidivă, respectiv

sentința penală nr. 1249/2001 a Judecătoriei Sectorului 3 București,

dispunându-se rejudecarea pricinii.

Rezultă, astfel, că la acest moment

este incert că hotărârea ce constituie primul termen al recidivei va fi

menținută, fiind în defavoarea inculpatului să fie avută în vedere în această

stare a procesului.

De altfel, indiferent de soluția ce

va fi adoptată, vor fi incidente în cauză fie prevederile art. 37 lit. a) C.

pen., fie prevederile art. 33 lit. a) C. pen., aspecte ce pot fi soluționate și

ulterior pe calea unei contestații la executare sau a unei cereri de contopire.

Împrejurarea că hotărârea ce

constituie primul termen al recidivei rămâne executorie în condițiile prevăzute

de art. 404 C. proc. pen., nu impune luarea acesteia în considerare la acest

moment, având în vedere și posibilitatea examinării separate a incidenței

textelor de lege arătate.

Pe cale de consecință, în raport de

nereținerea acestei circumstanțe legale de agravare, de reținerea prevederilor art.

16 din Legea nr. 143/2000, Curtea urmează să reindividualizeze pedepsele

aplicate inculpatului M.I., așa încât acestea să fie apte să asigure

finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen.

Astfel, în raport de contribuția sa

esențială la identificarea și tragerea la răspundere penală a inculpatei I.T.,

se apreciază că o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de

droguri este menită să asigure scopul pedepsei.

Nu este întemeiată critica

inculpatului referitoare la greșita confiscare a unei sume de bani și a

bijuteriilor, instanța reținând corect că martora C.A. nu a produs nici un act

din care să dovedească faptul că suma de 5700 dolari S.U.A. îi aparțin, iar

împrejurarea că potrivit fotografiilor depuse la dosar, membrii familiei

inculpatului purtau diferite bijuterii nu demonstrează faptul că bijuteriile ridicate

la percheziția judiciară provin din alte surse decât săvârșirea de infracțiuni,

cu atât mai mult cu cât majoritatea fotografiilor nu sunt datate.

De asemenea, criticile aduse

sentinței de inculpatul M.A. sunt întemeiate în parte, numai sub aspectul

individualizării judiciare a pedepsei.

Astfel, lipsa antecedentelor penale,

precum și împrejurarea că inculpatul a formulat totuși un denunț prin care a

facilitat tragerea la răspundere penală a numitului C.R. zis R., pentru

infracțiuni la Legea nr. 143/2000, sunt elemente care impun aplicarea de

circumstanțe atenuante în favoarea acestui inculpat, aceasta cu atât mai mult

cu cât în cauză nu pot fi reținute prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000

și nici prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Corect s-a reținut neincidența art. 16

din Legea nr. 143/2000, deoarece denunțul este ulterior datei de 2 februarie

2004 dată la care s-a terminat urmărirea penală.

De asemenea, dacă s-ar aprecia că

pot fi aplicate în cauză prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002, curtea

constată că s-ar ajunge la o extindere a primului text de lege și ar fi lipsit

astfel de eficacitate și scopul pentru care s-a urmărit introducerea lui în Legea

nr. 143/2000.

Dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000

au caracterul unei legi speciale în raport cu prevederile art. 19 din Legea nr.

682/2002, ce constituie Legea cadru, iar prevederile speciale se aplică

prioritar.

Totuși, față de atitudinea

procesuală a inculpatului care în final a colaborat cu organele de anchetă, ar

fi injust ca această atitudine să nu fie avută în vedere, motiv pentru care se

impune aplicarea unor circumstanțe cu consecința aplicării unor pedepse sub

minimul legal special.

Sunt întemeiate și criticile aduse

de inculpații D.I. și G.M. sub aspectul individualizării judiciare a

pedepselor.

Astfel, s-a apreciat că în raport de

atitudinea procesuală sinceră a inculpaților cât și de reținerea prevederilor art.

16 din Legea nr. 143/2000 în favoarea lor, precum și în raport de contribuția

acestora la activitatea infracțională, se impune redozarea pedepselor în sensul

reducerii acestora.

Totuși, între cei doi inculpați,

pedepsele vor fi diferențiate, având în vedere împrejurarea că inculpatul D.I.

este cunoscut cu antecedente penale, însă pedepsele acestora vor fi raportate

și la pedeapsa aplicată inculpatului M.I., deoarece ambii inculpați au avut o

contribuție infracțională alături de acest inculpat la comiterea faptelor.

În privința inculpatului E.M.Z.

instanța a făcut o interpretare greșită a prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Astfel, este de netăgăduit că

inculpatul anterior finalizării urmăririi penale, a denunțat activitatea

infracțională a inculpatului O.E., pe baza denunțului sau fiind arestat și

acest inculpat.

Împrejurarea că, ulterior,

inculpatul E.M.Z. a revenit asupra acestor declarații în încercarea de a-l

disculpa pe inculpatul O.E. nu impune înlăturarea dispozițiilor art. 16 din

Legea nr. 143/2000 al căror condiții au fost îndeplinite în cauză, legea

neimpunând o asemenea sancțiune. Cel mult, atitudinea procesuală a inculpatului

este un element care poate fi luat în considerare la individualizarea judiciară

a pedepsei.

Apreciem că denunțul inculpatului

soldat cu arestarea celui denunțat a determinat automat incidența în cauză a

prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, lege cu caracter special sub

aspectul circumstanțelor legale de atenuare a răspunderii penale, textul arătat

consumându-și efectele.

Atitudinea procesuală ulterioară a

inculpatului reprezintă o circumstanță legală de agravare a răspunderii penale,

din cele prevăzute la art. 72 C. pen., iar nu o sancțiune, cel mult instanța

urmând să facă un concurs al cauzelor de agravare și atenuare în operațiunea

judiciară de individualizare judiciară a pedepsei.

Așa fiind, având în vedere reținerea

acestei circumstanțe legale, respectiv a prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000,

instanța de apel va proceda la schimbarea încadrării juridice.

La individualizarea judiciară a

pedepsei ce se va aplica inculpatului instanța va avea în vedere alături de

lipsa antecedentelor penale și contribuția inculpatului la activitatea

infracțională, în sarcina acestuia fiind reținută o singură infracțiune.

În ceea ce privește pe inculpatul D.T.,

se apreciază că numai criticile vizând redozarea pedepsei sunt întemeiate,

impunându-se o nouă individualizare a acesteia, cu atât mai mult cu cât

pedepsele celorlalți inculpați au fost reduse în apel.

Astfel, în raport de contribuția sa

infracțională, de atitudinea sa procesuală și având în vedere faptul că în

favoarea sa nu pot fi reținute prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000 sau art.

19 din Legea nr. 682/2002, Curtea apreciază că o pedeapsă de 10 ani închisoare

este aptă să asigure finalitatea prevăzută de lege.

În cauză nu poate fi reținută ca

participație penală complicitatea la infracțiunea de trafic de droguri,

deoarece inculpatul D.T. era acela care îi punea în legătură cu inculpatul M.A.

pe clienții pe care îi transporta cu taxiul, care doreau să cumpere droguri și

el, însuși a desfășurat în mod repetat activități legate de traficul de droguri

de mare risc.

În ceea ce privește aplicarea

prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, din actele dosarului se constată

că pentru persoanele împotriva cărora inculpatul a formulat denunțul s-a dispus

neînceperea urmăririi penale, iar în ceea ce privește pe P.C. care a fost

trimis în judecată conform rechizitoriului depus la dosar, denunțul a fost

formulat de altă persoană.

Inculpatul D.G. a desfășurat în mod

repetat activități privind traficul de droguri (deținere și comercializare de

heroină) iar la data de 7 ianuarie 2004 a fost depistat în timp ce deținea 8

comprimate de methadonă și 5 comprimate de codeină destinate consumului

propriu.

Din probele administrate rezultă că

acesta comanda cantități importante de droguri în vederea vânzării (în acest

sens, convorbirile telefonice), situație confirmată, de altfel, chiar de

propria declarație din care rezultă că acele substanțe erau puse la comun cu

unul dintre martori.

În raport cu ceilalți inculpați,

precum și cu atitudinea sa sinceră, dar și având în vedere că activitatea sa

infracțională nu a fost de amploare, fiind determinată de consumul de heroină

al acestuia, se impune o nouă reindividualizare a pedepsei.

Instanța a pronunțat o soluție

legală și temeinică în privința inculpaților O.E. și I.T.

Astfel, inculpatul O.E. a fost

surprins în timp ce încerca să introducă în țară droguri de mare risc, fiind

depistat de lucrătorii vamali și organele de poliție, drogurile fiind procurate

de inculpat din Turcia în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpata I.T.,

fiind plătit și un avans în acest sens.

Declarațiile inculpatului E.M.Z. se

coroborează cu interceptările telefonice dintre inculpatul O.E. și inculpata I.T.,

precum și cu conținutul mesajelor telefonice.

În acest context probațional, este

dovedită cu certitudine vinovăția inculpatului.

Susținerea inculpatului O.E. că

drogurile erau destinate consumului propriu este lipsită de suport real,

datorită și cantității mari de heroină găsită asupra acestuia.

În raport de gravitatea faptei, cât

și de contribuția sa infracțională, inculpatul fiind unul din furnizorii de

droguri, instanța a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei.

De asemenea, s-a apreciat corect că

în raport de gravitatea deosebită a faptei săvârșite se impune expulzarea,

nefiind aplicabile dispozițiile art. 117 alin. (4) C. pen., întrucât nu există

nici o dovadă că inculpatul ar putea fi supus torturii în țara sa de origine.

Probele administrate au demonstrat

cu certitudine și vinovăția inculpatei I.T.

Astfel, declarațiile coinculpaților G.M.,

M.I. și D.I., E.M.Z. se coroborează cu conținutul convorbirilor telefonice,

instanța examinând judicios întregul material probator administrat.

Rolul important în cadrul grupului

infracțional organizat, inculpata fiind principalul furnizor de droguri,

poziția sa de negare a faptei, împrejurarea că s-a sustras cercetărilor

justifică pedeapsa aplicată.

În ceea ce privește apelul

parchetului în raport de cele reținute sub aspectul pedepselor, criticile

formulate se privesc ca neîntemeiate.

De asemenea, critica referitoare la

încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul O.E. este neîntemeiată.

Astfel, corect a apreciat instanța

de fond că activitatea infracțională a inculpatului nu a putut să se consume

datorită unui fapt străin de voința acestuia, respectiv intervenția

lucrătorilor de poliție, astfel că fapta a rămas în faza de tentativă sub

aspectul consumării acesteia, deoarece deși inculpatul s-a aflat pe teritoriul

țării, biroul vamal fiind situat pe teritoriul României, totuși punerea în

executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea a fost întreruptă prin acțiunea

organelor vamale și de urmărire penală.

Împotriva ambelor hotărâri au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații D.G.,

I.T., D.T., D.I., G.M., E.M.Z., O.E., M.A. și M.I. invocând atât motive de

nelegalitate cât și de netemeinicie.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București a criticat hotărârea pentru greșita schimbare a încadrării juridice

dată faptei săvârșite de inculpatul O.E., greșita schimbare a încadrării

juridice dată faptelor săvârșite de inculpatul M.I., prin înlăturarea

dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., respectiv greșita individualizare a

pedepselor aplicate inculpaților M.I., M.A., E.M.Z., D.T., D.I., G.M. și O.E.,

fiind invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și

14 C. proc. pen.

În motivele scrise parchetul a

apreciat că fapta inculpatului O.E. de a introduce droguri pe teritoriul

României, fără să aibă relevanță durata de timp scursă din momentul intrării și

nici distanța parcursă de făptuitor în raport de punctul de frontieră,

realizează elementele constitutive ale infracțiunii consumate prevăzută de art.

3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și nu tentativă la această infracțiune.

Inculpatul O.E. a tranzitat granița

Bulgariei, intrând pe teritoriul României prin Vama Giurgiu, la data de 28

februarie 2004, orele 4,00, având asupra sa 1696 grame heroină.

Infracțiunea s-a consumat în

momentul în care inculpatul a tranzitat frontiera și a intrat pe teritoriul

României, în accepțiunea prevăzută de art. 142 C. pen., biroul vamal aflându-se

pe acest teritoriu.

În ceea ce-l privește pe inculpatul M.I.

parchetul a apreciat că în mod greșit au fost înlăturate dispozițiile art. 37 lit.

a) C. pen., faptele fiind comise în stare de recidivă postcondamnatorie.

Împrejurarea că Judecătoria

Sectorului 3 București a admis în principiu cererea de revizuire formulată de

condamnatul M.I. împotriva sentinței penale nr. 1249/2001 a Judecătoriei

Sectorului 3 București, nu justifică înlăturarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C.

pen., atâta timp cât nu a fost admisă pe fond o astfel de cerere.

Sub acest aspect au fost invocate și

dispozițiile art. 406 C. proc. pen., potrivit cu care instanța, rejudecând

cauza după admiterea în principiu a cererii, poate dispune, în cazul în care

constată că cererea este întemeiată, anularea hotărârii și pronunțarea unei noi

hotărâri, sau respingerea cererii ca neîntemeiată.

În fine, s-a apreciat că pedepsele

aplicate inculpaților M.I., M.A., E.M.Z., D.T., D.I., G.M., O.E. nu reflectă

gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor săvârșite impunându-se majorarea

acestora.

Inculpata I.T., prin apărător ales a

invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 6, 9 și 10 C.

proc. pen., solicitând casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre

rejudecare la instanța de apel întrucât i-a fost încălcat dreptul la apărare.

Susține recurenta inculpată

împrejurarea că nu a fost audiată cu privire la fondul cauzei ci doar cu privire

la măsura arestării preventive, măsură pusă în executare în timpul judecării

cauzei în apel.

De asemenea, a criticat hotărârea și

pentru greșita încadrare juridică a faptei considerând că în mod nelegal

instanțele au reținut în sarcina acesteia infracțiunea consumată prevăzută de art.

3 din Legea nr. 143/2000, întrucât fapta a rămas în forma tentativei.

În fine, hotărârile pronunțate de

instanțele de fond și apel nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluția de

condamnare.

Recurenții inculpați G.M., D.G. și D.I.

au invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., solicitând casarea ambelor hotărâri și reducerea pedepselor sub limita stabilită

de instanța de apel.

Recurentul inculpat E.M.Z. a

criticat hotărârile pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, motive

circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și

18 C. proc. pen.

Astfel, s-a reținut că măsura de

siguranță a expulzării nu se justifică, fiind încălcate dispozițiile art. 3 din

C.E.D.O., aducându-se grave prejudicii inculpatului E.M.Z. și familiei

acestuia.

Au fost depuse înscrisuri din care

rezultă că inculpatul este căsătorit în România, are o fetiță în vârstă de 2

ani, apreciind că punerea în executare a măsurii expulzării ar determina

destrămarea familiei sale.

De asemenea, a solicitat reținerea

în favoarea recurentului inculpat a circumstanțelor judiciare atenuante

prevăzute de art. 74 lit. a) și b) C. pen. și reducerea pedepselor aplicate

acestui inculpat.

Inculpatul O.E. a solicitat

respingerea recursului declarat de parchet ca inadmisibil întrucât din

declarația de apel formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București din

5 iunie 2004 rezultă că acesta l-a vizat doar pe inculpatul E.M.Z. fără a fi

nominalizați și