Decizia nr. 7337/2006 — ÎCCJ, Secția penală · Dosar nr. 3792/2004 — recurs împotriva sentinței nr. 857 a Tribunalului București

În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din aceeași lege și art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.I. la pedeapsa de 8 ani închisoare. În baza art. 39 alin. (2) C. pen., a dispus contopirea restului de 5 ani, 6 luni, 3 zile rămas de executat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1249/2001 a Judecătoriei Sectorului 3 București, cu pedeapsa de mai sus, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, art. 37 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat același inculpat la 8 ani închisoare. În baza art. 39 alin. (2) C. pen., a dispus contopirea restului de 5 ani, 6 luni și 3 zile rămas de executat din pedeapsa de mai sus, astfel că inculpatul va executa 8 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 25 C. pen., raportat la art. 288 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat același inculpat la 2 ani închisoare. În baza art. 39 alin. (2) C. pen., a dispus contopirea restului de 5 ani, 6 luni și 3 zile rămas de executat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1249/2001 a Judecătoriei Sectorului 3 București, cu pedeapsa de mai sus, astfel că inculpatul va executa 5 ani, 6 luni și 3 zile închisoare. În baza art. 65 C. pen., a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de un an după executarea pedepsei principale. Conform art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită cu 2 ani, astfel că în final inculpatul va executa 10 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale. A făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 7 ianuarie 2004 la zi. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, coroborat cu art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpat a bijuteriilor și a celor 7 ceasuri, enumerate în anexa II la procesul verbal de percheziție domiciliară și a următoarelor sume: 12.675 dolari S.U.A., 100 euro, 14.310.000 lei, bunuri ridicate cu ocazia percheziției domiciliare. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpat a telefonului mobil Nokia 6310 și cartelelor SIM depuse la poziția 1. În baza art. 348 C. proc. pen., a dispus anularea pașaportului turistic falsificat pe numele P.I. cu seria 00076025.

În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe inculpatul M.A. la pedeapsa de 14 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat același inculpat la 14 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale precum și pedeapsa degradării militare. A făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 7 ianuarie 2004 la zi. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, coroborat cu art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpat a telefonului mobil Nokia 7210 și a cartelei SIM depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. cu dovada seria G nr. 0001973. În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D.I., din infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din aceeași lege și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a).

În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din aceeași lege, a condamnat pe inculpatul D.I. la pedeapsa de 8 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale. A făcut aplicarea art. 71 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 7 ianuarie 2004 la zi. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, coroborat cu art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumelor de 3 milioane lei, 50 euro și 6 dolari S.U.A., găsite cu ocazia percheziției domiciliare. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpat a trei telefoane mobile depuse la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. cu dovada seria G nr. 0001974.

În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul G.M., din infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din aceeași lege și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din aceeași lege, a condamnat pe inculpatul G.M. la pedeapsa de 8 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, sporită cu un an și 6 luni, în final inculpatul va executa 9 ani și 6 luni închisoare. A făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 7 ianuarie 2004 la zi. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpat a telefonului mobil marca Nokia 8310 și a cartelei Kamarad, precum și autoturismului proprietatea acestuia marca Dacia 1310 indisponibilizat prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București din data de 29 martie 2004.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul E.M.Z. la pedeapsa de 10 ani închisoare. A făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 27 februarie 2004 la zi. În baza art. 117 C. pen., a dispus expulzarea inculpatului în țara a cărei cetățean este, respectiv Turcia. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpat a cântarului cu urme de heroină, precum și a telefonului mobil marca Nokia 3410 și a cartelei Kamarad.

În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe inculpata I.T. la pedeapsa de 16 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., a interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat aceeași inculpată la pedeapsa de 16 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 10 din Legea nr. 143/2000 cu referire la art. 3 alin. (2) din aceeași lege, a condamnat aceeași inculpată la pedeapsa de 19 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpata va executa pedeapsa cea mai grea de 19 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale. A făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatei. În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 8 februarie 2004 la 13 februarie 2004.

În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe inculpatul D.T. la pedeapsa de 13 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 13 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a degradării militare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. A făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 24 martie 2004 la zi.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. a), art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul D.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C. pen., a condamnat pe același inculpat la un an închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. A făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen. Constată că drogurile ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului au fost consumate în procesul de analiză de laborator. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpat a telefonului mobil Motorola model SE 3975 AK cu cartela Kamarad.

În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul O.E. a fost trimis în judecată din art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., în art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul O.E. la pedeapsa de 9 ani închisoare. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a condamnat același inculpat la pedeapsa de 13 ani închisoare. A făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția de la 29 februarie 2004 la zi. În baza art. 117 C. pen., a dispus expulzarea inculpatului în țara al cărei cetățean este, respectiv Turcia. Constată că o parte din droguri au fost consumate în procesul de analiză de laborator și conform art. 17 din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantității rămase, 1690 grame heroină și a ambalajelor. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpat a telefonului mobil marca Nokia 8310 cu cartela SIM. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpații D.I., M.I. și G.M. a trei cântare electronice, ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la adresa din București, strada Stânjeneilor. A constatat că o parte din drogurile ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la aceeași adresă – București, strada Stânjeneilor au fost consumate în procesul de analiză de laborator, iar în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea specială de la inculpații D.I., M.I. și G.M. a restului drogurilor respectiv: 193,59 grame heroină, 528,07 grame heroină și 151,27 grame heroină, 0,33 grame heroină, 45,71 grame heroină, 15 comprimate MDMD. Conform art. 169 C. proc. pen., a dispus restituirea următoarelor bunuri: - telefon mobil Nokia 8210 și cartela SIM, către V.I.; - telefon mobil marca Nokia 8210 și cartela SIM, către M.R.; - telefon mobil Motorola model T 180 cu cartea SIM către Marin Liviu; - telefon mobil Nokia 8250 cu cartela SIM, către C.G.; - telefon mobil Panasonic model EB GD 55 și cartela SIM, către M.G. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că, începând cu august 2003, inculpații M.I., zis L. sau L.A. și D.I., au inițiat constituirea unui grup infracțional organizat în care a fost inclus și inculpatul G.M., grup ce se ocupa cu activități privind traficul de droguri de mare risc în scopul obținerii de foloase materiale. Inițial, procurarea heroinei a fost finanțată de inculpatul M.I., inculpatul D.I. asigurând piața de desfacere. Dacă la început rolul inculpatului G.M. a fost acela de a transporta drogurile și de a încasa banii de la clienți, pe parcurs acesta și-a creat o rețea proprie de distribuitori de droguri. Trebuie precizat că unele din sursele de aprovizionare cu heroină erau comune tuturor inculpaților, altele au rămas exclusiv ale unuia sau altuia din inculpați. Inculpații procurau cantități importante de drog (zeci sau sute de grame) pe care o revindeau apoi în cantități mari către alți traficanți și numai în mod excepțional către consumatori. O parte din banii astfel obținuți erau folosiți la procurarea altor droguri, iar restul era împărțit între membrii grupului, în funcție de necesități, cu sublinierea că cea mai mare parte revenea inculpaților D.I. și M.I., ca lideri ai grupului. Unul din cei mai importanți furnizori de heroină ai grupării era inculpata I.T. Așa cum reiese din conținutul convorbirilor telefonice purtate între inculpați, această inculpată aproviziona grupul cu cantități de ordinul sutelor de grame de heroină, urmând ca prețul drogurilor să fie achitat după valorificarea acestora. În perioada august – octombrie 2003, heroina a fost depozitată la locuința inculpatului M.A., fratele inculpatului M.I., care avea cunoștință despre activitatea infracțională desfășurată de membrii grupului. La sfârșitul lunii octombrie 2003, inculpații au depozitat heroina în apartamentul din București str. Stânjeneilor, apartament pe care l-au folosit în acest scop până la data depistării de către organele de cercetare penală la 7 ianuarie 2004. De fiecare dată când aveau nevoie de droguri pentru vânzare, inculpații M.I., D.I. și G.M. veneau la apartament și se aprovizionau. În timp, rolul inculpatului M.A. a evoluat de la simplu depozitar, acesta creându-și propria rețea de mici distribuitori, cărora le livra heroină din cea aflată în apartamentul din strada Stânjeneilor. În această perioadă a aderat la grupul infracțional și inculpatul D.T., cumnatul inculpatului G.M. care i-a facilitat inculpatului M.A. contactul cu micii distribuitori și consumatori. Chiar dacă inculpatul D.T. avea relații directe mai mult cu inculpatul M.A., acesta îi cunoștea și avea contacte și cu ceilalți membrii ai grupului, cu atât mai mult cu cât era în relații de afinitate cu inculpatul G.M. Una dintre persoanele care se aproviziona cu heroină de la inculpații de care s-a făcut vorbire mai sus, era inculpatul D.G., văr cu inculpatul și le procura de la membrii grupului erau destinate consumului propriu, iar o mică parte revânzării. Trebuie totuși subliniat faptul că inculpatul D.G. nu vindea cantități mari de heroină, spre deosebire de ceilalți inculpați, el urmărind în principal asigurarea unei surse suplimentare de venit care să acopere nevoile financiare determinate de consumul de droguri. La percheziția domiciliară efectuată la locuința acestui inculpat din București, str. Marin Marin au fost descoperite un număr de 8 comprimate conținând methadonă și un număr de 5 comprimate conținând codeină. Trebuie arătat că toți inculpații de care s-a făcut vorbire mai sus aveau acces la apartamentul din strada Stânjeneilor, unde era depozitată și porționată heroina pentru a se aproviziona cu droguri. Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate, la data de 7 ianuarie 2004, la apartamentul din strada Stânjeneilor, într-o debara s-au găsit cantități importante de droguri (2 punguțe conținând 196,25 grame heroină în amestec cu cafeină, 11 punguțe conținând 533,8 grame heroină, 35 punguțe conținând 152,72 grame heroină, 2 punguțe conținând 0,39 grame heroină și 33 comprimate MDMA, precum și 3 cântare electronice folosite la porționarea acestora). La aceeași dată s-a efectuat o percheziție domiciliară la locuința inculpatului M.I., ridicându-se sumele de 12.675 dolari S.U.A., 100 euro, 14.310.000 lei, 7 ceasuri și mai multe bijuterii, aceste bunuri fiind indicate în anexa la procesul verbal de percheziție, un telefon mobil Nokia și 3 cartele SIM, precum și un pașaport pe numele P.I., ce avea însă aplicată fotografia inculpatului. În urma cercetărilor s-a stabilit că pașaportul a fost falsificat de o persoană rămasă neidentificată, la solicitarea inculpatului M.I., în schimbul sumei de 2-300 dolari S.U.A. Cu ocazia efectuării acestei percheziții domiciliare au fost ridicate și alte telefoane mobile, aparținând unor prieteni ori rude, ce nu au însă legătură cu cauza, motiv pentru care urmează a fi restituite persoanelor în cauză. De asemenea, organele de poliție au efectuat o percheziție domiciliară și la locuința inculpatului M.A., fiind ridicate sumele de 111 dolari S.U.A. și 100 euro, precum și un telefon mobil Nokia 7210 de culoare neagră aparținând inculpatului. La data de 27 februarie 2004, în baza denunțului numitului A.D.C., potrivit căruia în zona Drumul Găzarului locuiește un anume M. ce vinde heroină în cantități mari, organele de urmărire penală au organizat un flagrant. Astfel, denunțătorul s-a deplasat la adresa din București, strada Șoimuș unde au luat legătura cu inculpatul E.M.Z., cetățean turc. Martorul i-a solicitat inculpatului să meargă împreună în cartierul Bobocica, la o femeie ce dorea să cumpere heroină, inculpatul fiind de acord și urcându-se amândoi într-un taxi. La scurt timp taxiul a fost oprit de organele de poliție, cu ocazia unei percheziții corporale a inculpatului găsindu-se în buzunarul stâng al jachetei acestuia o pungă din celofan ce conținea 48,40 grame heroină în amestec cu glutetimid și griseofulvin, iar în buzunarul din stânga al pantalonilor un șervețel alb în care se afla o pungă ce conținea 3,0 grame heroină în amestec cu griseofulvin. Efectuându-se o percheziție domiciliară la locuința inculpatului din București, str. Șoimuș în camera locuită de inculpat și de concubina sa s-au găsit într-un ciorap ascuns în noptieră o pungă de celofan ce conținea 34,42 grame de heroină în amestec cu glutetimid și griseofulvin, precum și un cântar electronic pe care s-au pus în evidență urme de heroină. La data de 28 februarie 2004, inculpatul E.M.Z. în prezența apărătorului ales a declarat că își procură heroina pentru consum propriu de la inculpatul O.E. Inculpatul O.E. urma să sosească în România cel mai probabil în ziua de 29 februarie 2004, aducând o cantitate mare de heroină din care 0,5 kg sau 1 kg trebuia să fie dată inculpatei I.T., în contul unui avans de 9000 dolari S.U.A. Pe baza informației oferite de inculpatul E.M.Z., în noaptea de 28 februarie 2004, în jurul orelor 4,00, a fost depistat în Vama Giurgiu inculpatul O.E., la controlul vamal găsindu-se asupra lui înfășurat pe talie cu bandă adezivă, un pachet din hârtie ce conținea 1696 kg heroină și griseofulvin. Drogurile fuseseră procurate și erau aduse de inculpatul O.E. din Turcia la solicitarea inculpatei I.T. care plătise în avans pentru 0,500 kg heroină suma de dolari S.U.A., urmând ca la predarea drogurilor să-i mai achite inculpatului O.E. încă 1000 dolari S.U.A. Trebuie precizat faptul că la momentul încheierii tranzacției între cei doi inculpați a fost de față și inculpatul E.M.Z., așa explicându-se informațiile sale cu privire la transportul de heroină din Turcia, informații confirmate ulterior de reținerea inculpatului O.E. la Vama Giurgiu cu peste 1,5 kg heroină. Potrivit înțelegerii inițiale, inculpatul O.E. trebuia să introducă în țară drogurile până la sfârșitul anului 2003, întrucât acest termen nu a fost respectat, inculpata I.T. i-a spus inculpatului E.M.Z. că-i va cere în plus inculpatului O.E. 500 grame heroină. Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații M.I., D.I., G.M., D.T., M.A., E.M.Z., O.E., D.G. și I.T. Prin decizia penală nr. 1050 din 23 decembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. 2574/2005, s-a dispus admiterea apelurilor declarate de inculpații M.I., M.A., E.M.Z., D.T., D.I., G.M. și D.G. A desființat în parte sentința penală nr. 857 din 24 iunie 2005 și în fond; I. A descontopit pedepsele aplicate inculpatului M.I. în pedepse componente. A schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din aceeași lege, și art. 37 lit. a) C. pen., art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, art. 37 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen., și din infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 288 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în următoarele infracțiuni: - infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din aceeași lege; - infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și art. 41 alin. (2) C. pen.; - infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 288 C. pen. În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din aceeași lege, a condamnat pe inculpatul M.I. la 6 ani închisoare. Conform art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 6 ani închisoare. Conform art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 25 C. pen., raportat la art. 288 C. pen., a condamnat pe același inculpat la 2 ani închisoare. Conform art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei. Conform art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. Conform art. 35 alin. (3) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa complementară cea mai grea, de 4 ani după executarea pedepsei principale. II. A descontopit pedepsele aplicate inculpatului M.A. în pedepsele componente. În baza art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpat la 4 ani închisoare. Conform art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei. A înlăturat aplicarea art. 67 alin. (2) C. pen. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe același inculpat la 8 ani închisoare. A menținut aplicarea art. 65 C. pen. A înlăturat aplicarea art. 67 alin. (2) C. pen. Conform art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și conform art. 35 alin. (3) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei. A făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. III. A descontopit pedepsele aplicate inculpatului D.I. în pedepsele componente. A redus pedeapsa aplicată inculpatului de la art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din aceeași lege de la 8 ani închisoare la 7 ani închisoare. Conform art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei. A redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 și art. 41 alin. (2) C. pen., de la 8 ani închisoare la 7 ani închisoare. Conform art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei. Conform art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. și conform art. 35 alin. (3) C. pen., a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei. IV. A descontopit pedepsele aplicate inculpatului G.M. în pedepse componente. A redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din aceeași lege, de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare. Conform art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei. A redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și art. 41 alin. (2) C. pen., de la 8 ani închisoare la 6 ani închisoare. Conform art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei. Conform art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. și conform art. 35 alin. (3) C. pen., a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei. V. A schimbat încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul E.M.Z. din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și în baza acestui text de lege a condamnat pe inculpat la 6 ani închisoare. VI. A descontopit pedepsele aplicate inculpatului D.T. în pedepse componente. A redus pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 și pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) de la câte 13 ani închisoare la câte 10 ani închisoare. Conform art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. și conform art. 35 alin. (3) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale, precum și pedeapsa complementară a degradării militare. VII. A descontopit pedepsele aplicate inculpatului D.G. în pedepse componente. A redus pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen., de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare. Conform art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. Conform art. 35 alin. (3) C. pen., inculpatul va executa și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A respins ca nefondate apelurile declarate de parchet și de inculpații I.T. și O.E. A dedus prevenția inculpatei I.T. de la 8 februarie 2004 la 13 februarie 2004 și de la 27 aprilie 2005 la 23 decembrie 2005. A menținut starea de arest a inculpatei. A computat prevenția inculpatului O.E. de la 29 februarie 2004 la 23 decembrie 2005 și a menținut starea de arest a cestuia. A computat prevenția inculpaților M.I., M.A., G.M. și D.I. de la 7 ianuarie 2004 la 23 decembrie 2005 și a menținut starea de arest a acestora. A computat prevenția inculpatului E.M.Z. de la 27 februarie 2004 la 23 decembrie 2005 și a menținut starea de arest a acestuia. A computat prevenția inculpatului D.T. de la 24 martie 2004 la 23 decembrie 2005 și a menținut starea de arest a acestuia. În esență, instanța de apel a reținut că vinovăția inculpaților a fost dovedită prin transcrierea convorbirilor purtate care se coroborează cu declarațiile martorilor, procesele verbale de percheziții domiciliare, concluziile rapoartelor tehnico-științifice, declarațiile inculpaților. Deși situația de fapt a fost corect reținută, încadrarea juridică a faptelor și reindividualizarea judiciară a pedepselor sunt criticabile. Instanța de apel reține, astfel ca fiind întemeiate criticile aduse de inculpatul M.I. cu privire la greșita reținere a stării de recidivă postcondamnatorie. Prin sentința apelată s-a reținut că faptele deduse judecății în prezenta cauză au fost săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie după condamnarea sa la pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1249/2001 definitivă prin decizia penală nr. 2466 din 11 decembrie 2002 a Curții de Apel București. Instanța a apreciat că atâta vreme cât nu a fost desființată în calea extraordinară de atac a revizuirii, starea de recidivă persistă. În apel, însă, conform certificatului depus, la data de 13 decembrie 2005, la dosar, se constată că Judecătoria Sectorului 3 București a admis în principiu cererea de revizuire formulată împotriva hotărârii care atrage starea de recidivă, respectiv sentința penală nr. 1249/2001 a Judecătoriei Sectorului 3 București, dispunându-se rejudecarea pricinii. Rezultă, astfel, că la acest moment este incert că hotărârea ce constituie primul termen al recidivei va fi menținută, fiind în defavoarea inculpatului să fie avută în vedere în această stare a procesului. De altfel, indiferent de soluția ce va fi adoptată, vor fi incidente în cauză fie prevederile art. 37 lit. a) C. pen., fie prevederile art. 33 lit. a) C. pen., aspecte ce pot fi soluționate și ulterior pe calea unei contestații la executare sau a unei cereri de contopire. Împrejurarea că hotărârea ce constituie primul termen al recidivei rămâne executorie în condițiile prevăzute de art. 404 C. proc. pen., nu impune luarea acesteia în considerare la acest moment, având în vedere și posibilitatea examinării separate a incidenței textelor de lege arătate. Pe cale de consecință, în raport de nereținerea acestei circumstanțe legale de agravare, de reținerea prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, Curtea urmează să reindividualizeze pedepsele aplicate inculpatului M.I., așa încât acestea să fie apte să asigure finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen. Astfel, în raport de contribuția sa esențială la identificarea și tragerea la răspundere penală a inculpatei I.T., se apreciază că o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri este menită să asigure scopul pedepsei. Nu este întemeiată critica inculpatului referitoare la greșita confiscare a unei sume de bani și a bijuteriilor, instanța reținând corect că martora C.A. nu a produs nici un act din care să dovedească faptul că suma de 5700 dolari S.U.A. îi aparțin, iar împrejurarea că potrivit fotografiilor depuse la dosar, membrii familiei inculpatului purtau diferite bijuterii nu demonstrează faptul că bijuteriile ridicate la percheziția judiciară provin din alte surse decât săvârșirea de infracțiuni, cu atât mai mult cu cât majoritatea fotografiilor nu sunt datate. De asemenea, criticile aduse sentinței de inculpatul M.A. sunt întemeiate în parte, numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei. Astfel, lipsa antecedentelor penale, precum și împrejurarea că inculpatul a formulat totuși un denunț prin care a facilitat tragerea la răspundere penală a numitului C.R. zis R., pentru infracțiuni la Legea nr. 143/2000, sunt elemente care impun aplicarea de circumstanțe atenuante în favoarea acestui inculpat, aceasta cu atât mai mult cu cât în cauză nu pot fi reținute prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000 și nici prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002. Corect s-a reținut neincidența art. 16 din Legea nr. 143/2000, deoarece denunțul este ulterior datei de 2 februarie 2004 dată la care s-a terminat urmărirea penală. De asemenea, dacă s-ar aprecia că pot fi aplicate în cauză prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002, curtea constată că s-ar ajunge la o extindere a primului text de lege și ar fi lipsit astfel de eficacitate și scopul pentru care s-a urmărit introducerea lui în Legea nr. 143/2000. Dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 au caracterul unei legi speciale în raport cu prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002, ce constituie Legea cadru, iar prevederile speciale se aplică prioritar. Totuși, față de atitudinea procesuală a inculpatului care în final a colaborat cu organele de anchetă, ar fi injust ca această atitudine să nu fie avută în vedere, motiv pentru care se impune aplicarea unor circumstanțe cu consecința aplicării unor pedepse sub minimul legal special. Sunt întemeiate și criticile aduse de inculpații D.I. și G.M. sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor. Astfel, s-a apreciat că în raport de atitudinea procesuală sinceră a inculpaților cât și de reținerea prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 în favoarea lor, precum și în raport de contribuția acestora la activitatea infracțională, se impune redozarea pedepselor în sensul reducerii acestora. Totuși, între cei doi inculpați, pedepsele vor fi diferențiate, având în vedere împrejurarea că inculpatul D.I. este cunoscut cu antecedente penale, însă pedepsele acestora vor fi raportate și la pedeapsa aplicată inculpatului M.I., deoarece ambii inculpați au avut o contribuție infracțională alături de acest inculpat la comiterea faptelor. În privința inculpatului E.M.Z. instanța a făcut o interpretare greșită a prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000. Astfel, este de netăgăduit că inculpatul anterior finalizării urmăririi penale, a denunțat activitatea infracțională a inculpatului O.E., pe baza denunțului sau fiind arestat și acest inculpat. Împrejurarea că, ulterior, inculpatul E.M.Z. a revenit asupra acestor declarații în încercarea de a-l disculpa pe inculpatul O.E. nu impune înlăturarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 al căror condiții au fost îndeplinite în cauză, legea neimpunând o asemenea sancțiune. Cel mult, atitudinea procesuală a inculpatului este un element care poate fi luat în considerare la individualizarea judiciară a pedepsei. Apreciem că denunțul inculpatului soldat cu arestarea celui denunțat a determinat automat incidența în cauză a prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, lege cu caracter special sub aspectul circumstanțelor legale de atenuare a răspunderii penale, textul arătat consumându-și efectele. Atitudinea procesuală ulterioară a inculpatului reprezintă o circumstanță legală de agravare a răspunderii penale, din cele prevăzute la art. 72 C. pen., iar nu o sancțiune, cel mult instanța urmând să facă un concurs al cauzelor de agravare și atenuare în operațiunea judiciară de individualizare judiciară a pedepsei. Așa fiind, având în vedere reținerea acestei circumstanțe legale, respectiv a prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, instanța de apel va proceda la schimbarea încadrării juridice. La individualizarea judiciară a pedepsei ce se va aplica inculpatului instanța va avea în vedere alături de lipsa antecedentelor penale și contribuția inculpatului la activitatea infracțională, în sarcina acestuia fiind reținută o singură infracțiune. În ceea ce privește pe inculpatul D.T., se apreciază că numai criticile vizând redozarea pedepsei sunt întemeiate, impunându-se o nouă individualizare a acesteia, cu atât mai mult cu cât pedepsele celorlalți inculpați au fost reduse în apel. Astfel, în raport de contribuția sa infracțională, de atitudinea sa procesuală și având în vedere faptul că în favoarea sa nu pot fi reținute prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000 sau art. 19 din Legea nr. 682/2002, Curtea apreciază că o pedeapsă de 10 ani închisoare este aptă să asigure finalitatea prevăzută de lege. În cauză nu poate fi reținută ca participație penală complicitatea la infracțiunea de trafic de droguri, deoarece inculpatul D.T. era acela care îi punea în legătură cu inculpatul M.A. pe clienții pe care îi transporta cu taxiul, care doreau să cumpere droguri și el, însuși a desfășurat în mod repetat activități legate de traficul de droguri de mare risc. În ceea ce privește aplicarea prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, din actele dosarului se constată că pentru persoanele împotriva cărora inculpatul a formulat denunțul s-a dispus neînceperea urmăririi penale, iar în ceea ce privește pe P.C. care a fost trimis în judecată conform rechizitoriului depus la dosar, denunțul a fost formulat de altă persoană. Inculpatul D.G. a desfășurat în mod repetat activități privind traficul de droguri (deținere și comercializare de heroină) iar la data de 7 ianuarie 2004 a fost depistat în timp ce deținea 8 comprimate de methadonă și 5 comprimate de codeină destinate consumului propriu. Din probele administrate rezultă că acesta comanda cantități importante de droguri în vederea vânzării (în acest sens, convorbirile telefonice), situație confirmată, de altfel, chiar de propria declarație din care rezultă că acele substanțe erau puse la comun cu unul dintre martori. În raport cu ceilalți inculpați, precum și cu atitudinea sa sinceră, dar și având în vedere că activitatea sa infracțională nu a fost de amploare, fiind determinată de consumul de heroină al acestuia, se impune o nouă reindividualizare a pedepsei. Instanța a pronunțat o soluție legală și temeinică în privința inculpaților O.E. și I.T. Astfel, inculpatul O.E. a fost surprins în timp ce încerca să introducă în țară droguri de mare risc, fiind depistat de lucrătorii vamali și organele de poliție, drogurile fiind procurate de inculpat din Turcia în baza unei înțelegeri prealabile cu inculpata I.T., fiind plătit și un avans în acest sens. Declarațiile inculpatului E.M.Z. se coroborează cu interceptările telefonice dintre inculpatul O.E. și inculpata I.T., precum și cu conținutul mesajelor telefonice. În acest context probațional, este dovedită cu certitudine vinovăția inculpatului. Susținerea inculpatului O.E. că drogurile erau destinate consumului propriu este lipsită de suport real, datorită și cantității mari de heroină găsită asupra acestuia. În raport de gravitatea faptei, cât și de contribuția sa infracțională, inculpatul fiind unul din furnizorii de droguri, instanța a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei. De asemenea, s-a apreciat corect că în raport de gravitatea deosebită a faptei săvârșite se impune expulzarea, nefiind aplicabile dispozițiile art. 117 alin. (4) C. pen., întrucât nu există nici o dovadă că inculpatul ar putea fi supus torturii în țara sa de origine. Probele administrate au demonstrat cu certitudine și vinovăția inculpatei I.T. Astfel, declarațiile coinculpaților G.M., M.I. și D.I., E.M.Z. se coroborează cu conținutul convorbirilor telefonice, instanța examinând judicios întregul material probator administrat. Rolul important în cadrul grupului infracțional organizat, inculpata fiind principalul furnizor de droguri, poziția sa de negare a faptei, împrejurarea că s-a sustras cercetărilor justifică pedeapsa aplicată. În ceea ce privește apelul parchetului în raport de cele reținute sub aspectul pedepselor, criticile formulate se privesc ca neîntemeiate. De asemenea, critica referitoare la încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul O.E. este neîntemeiată. Astfel, corect a apreciat instanța de fond că activitatea infracțională a inculpatului nu a putut să se consume datorită unui fapt străin de voința acestuia, respectiv intervenția lucrătorilor de poliție, astfel că fapta a rămas în faza de tentativă sub aspectul consumării acesteia, deoarece deși inculpatul s-a aflat pe teritoriul țării, biroul vamal fiind situat pe teritoriul României, totuși punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea a fost întreruptă prin acțiunea organelor vamale și de urmărire penală. Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații D.G., I.T., D.T., D.I., G.M., E.M.Z., O.E., M.A. și M.I. invocând atât motive de nelegalitate cât și de netemeinicie. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a criticat hotărârea pentru greșita schimbare a încadrării juridice dată faptei săvârșite de inculpatul O.E., greșita schimbare a încadrării juridice dată faptelor săvârșite de inculpatul M.I., prin înlăturarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., respectiv greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților M.I., M.A., E.M.Z., D.T., D.I., G.M. și O.E., fiind invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen. În motivele scrise parchetul a apreciat că fapta inculpatului O.E. de a introduce droguri pe teritoriul României, fără să aibă relevanță durata de timp scursă din momentul intrării și nici distanța parcursă de făptuitor în raport de punctul de frontieră, realizează elementele constitutive ale infracțiunii consumate prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și nu tentativă la această infracțiune. Inculpatul O.E. a tranzitat granița Bulgariei, intrând pe teritoriul României prin Vama Giurgiu, la data de 28 februarie 2004, orele 4,00, având asupra sa 1696 grame heroină. Infracțiunea s-a consumat în momentul în care inculpatul a tranzitat frontiera și a intrat pe teritoriul României, în accepțiunea prevăzută de art. 142 C. pen., biroul vamal aflându-se pe acest teritoriu. În ceea ce-l privește pe inculpatul M.I. parchetul a apreciat că în mod greșit au fost înlăturate dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., faptele fiind comise în stare de recidivă postcondamnatorie. Împrejurarea că Judecătoria Sectorului 3 București a admis în principiu cererea de revizuire formulată de condamnatul M.I. împotriva sentinței penale nr. 1249/2001 a Judecătoriei Sectorului 3 București, nu justifică înlăturarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., atâta timp cât nu a fost admisă pe fond o astfel de cerere. Sub acest aspect au fost invocate și dispozițiile art. 406 C. proc. pen., potrivit cu care instanța, rejudecând cauza după admiterea în principiu a cererii, poate dispune, în cazul în care constată că cererea este întemeiată, anularea hotărârii și pronunțarea unei noi hotărâri, sau respingerea cererii ca neîntemeiată. În fine, s-a apreciat că pedepsele aplicate inculpaților M.I., M.A., E.M.Z., D.T., D.I., G.M., O.E. nu reflectă gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor săvârșite impunându-se majorarea acestora. Inculpata I.T., prin apărător ales a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 6, 9 și 10 C. proc. pen., solicitând casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel întrucât i-a fost încălcat dreptul la apărare. Susține recurenta inculpată împrejurarea că nu a fost audiată cu privire la fondul cauzei ci doar cu privire la măsura arestării preventive, măsură pusă în executare în timpul judecării cauzei în apel. De asemenea, a criticat hotărârea și pentru greșita încadrare juridică a faptei considerând că în mod nelegal instanțele au reținut în sarcina acesteia infracțiunea consumată prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000, întrucât fapta a rămas în forma tentativei. În fine, hotărârile pronunțate de instanțele de fond și apel nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluția de condamnare. Recurenții inculpați G.M., D.G. și D.I. au invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând casarea ambelor hotărâri și reducerea pedepselor sub limita stabilită de instanța de apel. Recurentul inculpat E.M.Z. a criticat hotărârile pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, motive circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și 18 C. proc. pen. Astfel, s-a reținut că măsura de siguranță a expulzării nu se justifică, fiind încălcate dispozițiile art. 3 din C.E.D.O., aducându-se grave prejudicii inculpatului E.M.Z. și familiei acestuia. Au fost depuse înscrisuri din care rezultă că inculpatul este căsătorit în România, are o fetiță în vârstă de 2 ani, apreciind că punerea în executare a măsurii expulzării ar determina destrămarea familiei sale. De asemenea, a solicitat reținerea în favoarea recurentului inculpat a circumstanțelor judiciare atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și b) C. pen. și reducerea pedepselor aplicate acestui inculpat. Inculpatul O.E. a solicitat respingerea recursului declarat de parchet ca inadmisibil întrucât din declarația de apel formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București din 5 iunie 2004 rezultă că acesta l-a vizat doar pe inculpatul E.M.Z. fără a fi nominalizați și