ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 339/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 849 din 25

septembrie 2003, Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul

I.G.

, prin schimbarea încadrării juridice din art. 174, art.

175 lit. i) și art. 176 lit. d) C. pen., în art. 174 și art. 175 lit. i) C.

pen.

- în baza art. 174 și art. 175 lit.

i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (2) C.

pen., la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen.;

- în baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. b) C.

pen., la 4 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite, inculpatul urmând să execute

10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.

A fost computată prevenția de la 30

aprilie 2002 la zi și prelungită durata arestării preventive a inculpatului cu

30 zile, de la 5 octombrie 2003 la 3 noiembrie 2003.

S-a luat act că nu există

constituire de parte civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., a

fost confiscată de la inculpat încălțămintea.

Inculpatul a fost obligat să

plătească 6.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariu apărător oficiu, va fi avansată din fondul

Ministerului Justiției.

Instanța a reținut, în fapt, că în

seara de 28 aprilie 2002 inculpatul I.G. a consumat băuturi alcoolice împreună

cu martorul G.F. și victima B.C. într-un local din orașul Buftea. După ce au

părăsit localul, în timp ce se deplasau pe un teren viran din localitate, amplasat

în apropierea studiourilor M.P., între inculpat și victimă s-a iscat un

conflict, pe fondul stării provocate de consumul de alcool.

În cursul acestui incident martorul

G.F. și-a continuat drumul.

Inculpatul I.G. i-a aplicat victimei

mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, inclusiv după ce acesta a căzut la

sol, sustrăgându-i apoi încălțămintea sport și lăsând-o pe victimă în stare de

inconștiență.

Ajungându-l pe martorul G.F.,

inculpatul i-a relatat despre conflict, spunându-i „i-am dat-o !, l-am pus

jos!”.

A doua zi a fost descoperit cadavrul

numitului B.C.

Din raportul de expertiză

medico-legală rezultă că moartea susnumitului a fost violentă și s-a datorat insuficienței

cardio-respiratorii acute consecutive asfixiei mecanice prin aspirat sanguin

traheo-branhic, urmare unui traumatism cranio-facial cu fracturi multiple

nazale, mandibulă, oase zigomatice, orbite, survenit în cadrul unui

politraumatism cu fracturi costale.

Sângele recoltat de la victimă

conține 3,25 gr %o alcool.

Inculpatul, ajuns la domiciliu după

comiterea faptei, a ascuns adidașii sustrași de la victimă, în spatele unui

butoi pentru ape fluviale, din curte, de unde au fost ridicați de organul de

urmărire penală.

În motivarea înlăturării agravantei

legale speciale a omorului deosebit de grav, prevăzută de art. 176 lit. d) C.

pen., instanța a reținut că rezoluția sustragerii adidașilor este ulterioară

celei de lovire.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, care a criticat-o

pentru greșita schimbare a încadrării juridice, prin înlăturarea agravantei

prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen. și nejustificata reținere a circumstanțelor

atenuante cu efectul coborârii pedepsei sub minimul legal special, precum și de

către inculpat, care a solicitat să mențină și circumstanța atenuantă a

provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., urmând ca pedeapsa să fie

redusă.

Prin decizia penală nr. 660 din 3

noiembrie 2003, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de către

parchet, a desființat în parte hotărârea atacată și, prin aplicarea art. 334 C.

proc. pen., în baza art. 174, art. 175 lit. i) și art. 176 lit. d) C. pen.,

prin înlăturarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 C. pen., l-a condamnat pe

inculpat la 15 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen. și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și c) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 6 ani închisoare.

Conform art. 33 și art. 34 C. pen.,

inculpatul va executa pedeapsa de 15 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 și

art. 71 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

Instanța de control judiciar a

reținut că, prin succesiunea imediată a faptelor de ucidere și deposedare,

aceasta din urmă nu se putea realiza fără punerea victimei în imposibilitate de

a se opune actului de sustragere.

Asemenea, s-a constatat că este nejustificată

reținerea circumstanțelor atenuante.

Decizia penală susmenționată a fost

atacată cu recurs de către inculpat, criticând-o prin motivele scrise și

susținute oral, personal și prin apărător, pentru greșita încadrare juridică

prin reținerea agravantei, prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen. și solicitând

casarea acesteia și menținerea hotărârii instanței de fond.

Verificând hotărârea atacată pe baza

materialului de la dosar, Curtea constată că motivul de recurs se întemeiază pe

cazul de casare, prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc.

pen., însă nu este fondat.

Existența faptelor, identitatea

autorului și vinovăția acestuia sunt temeinic stabilite.

În raport de împrejurările concrete

de săvârșire a faptelor, așa cum acestea rezultă din mijloacele de probă,

încadrarea juridică reținută de instanța de apel este cea legală.

În general, intenția, ca formă a

vinovăției, care prevede și însoțește săvârșirea unei fapte, rezultă din datele

exterioare de comitere, respectiv din felul și împrejurările de săvârșire,

mijloacele folosite, mobilul ș.a.

Infracțiunea de omor deosebit de

grav, prevăzută de art. 176 lit. d) C. pen., implică, în plan subiectiv,

vinovăția în forma intenției.

În cauza de față rezultă, din

mijloacele de probă administrate, îndeosebi din Raportul de autopsie

medico-legală, că inculpatul a aplicat numeroase lovituri cu corp dur (pumni)

în zona facială a victimei, producându-i multiple fracturi ale oaselor feței și

a călcat cu picioarele pe toracele acesteia, ceea ce explică fracturile costale.

Imediat însă după exercitarea

acestor violențe, inculpatul, așa cum rezultă din declarația sa, dată la 30

aprilie 2002, a târât victima sub o tufă de măceș, i-a luat pantofii și a

controlat-o în buzunarele de la pantalon și haină, sperând să găsească bani,

după care a plecat acasă, punând pantofii după un butoi din curtea locuinței.

Coroborând aceste elemente de fapt

cu constatarea inexistenței în precedent, a unor stări conflictuale între

inculpat și victimă, se impune concluzia că actele de violență nu aveau alt

scop decât acela de a o deposeda pe victimă de bunurile sale, între care

încălțămintea acesteia, tip sport, i-a atras în mod special atenția.

Faptul că inculpatul a suprimat

viața unui om, pentru a-l deposeda de o pereche de adidași este explorabil prin

personalitatea acestuia, de tip instabil impulsiv, pe fond de intelect liminar,

așa cum concluzionează raportul de expertiză medico-legală psihiatrică.

În sfârșit, întemeiat au fost

înlăturate de instanța de apel, circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit.

a) și c) C. pen., reținute de instanța de fond, întrucât în raport de

gravitatea infracțiunilor săvârșite, aceste împrejurări sunt valorificabile la

individualizarea pedepsei între limitele legale, ceea ce s-a și avut în vedere

prin stabilirea pedepsei celei mai grele de executat, la limita minimă

prevăzută de măsura de incriminare.

Față de cele ce preced și întrucât

nici din examinarea hotărârii, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., nu s-a constatat existența vreunuia dintre cazurile de casare care se iau

în considerare din oficiu, recursul inculpatului I.G. urmează să fie respins,

ca nefondat.

În baza art. 385

17

alin.

(4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa

aplicată timpul arestării preventive a inculpatului de la 30 aprilie 2002 la 21

ianuarie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.G. împotriva deciziei penale nr. 660/ A din 3

noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 30 aprilie 2002 la 21 ianuarie 2004.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 ianuarie 2004.