ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1189/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1189/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1269/ F din

13 octombrie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, în dosarul nr. 432/2005,

în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) cu art.

33 C. pen. (2 infracțiuni), cu art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat

inculpatul B.I. la 9 ani închisoare (2 pedepse), cu aplicarea art. 71 și 64 lit.

a) și b) C. pen. (art. 33 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute 9 ani,

cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen.).

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția de la 20 iunie 2005 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., și art.

160

b

C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

Prin aceeași sentință, în baza art. 211

alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) cu art. 33 C. pen., a

fost condamnat inculpatul I.A. la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 74 și 76 C.

pen. (2 pedepse), cu aplicarea art. 33 și 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul

să execute 5 ani.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția de la 29 iunie 2005 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. și art.

160

b

C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

Tot prin sentința menționată, în

baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) și b), cu art.

33 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.M.A. la 2 pedepse de câte 5 ani închisoare,

cu aplicarea art. 71 și 64, cu art. 74 și 76 C. pen.

În baza art. 33 și 34 C. pen., s-au

contopit cele 2 pedepse, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai mare, de 5 ani cu aplicarea art. 71 și 64 C. pen., art. 74 și 76 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția de la 29 iunie 2005 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. și art.

160

b

C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 116 C. pen., li s-au

interzis inculpaților șederea în municipiul București, pentru 3 ani după

executarea pedepsei.

S-a luat act că părțile vătămate nu

s-au constituit părți civile, bunurile fiind restituite.

A fost obligat fiecare inculpat, în

baza art. 191 C. proc. pen., la câte 2.000 RON, cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în fapt, că în ziua de 20 iunie 2005, ora 13,30, după

o prealabilă înțelegere cei trei inculpați au ales cele două părți vătămate,

le-au acostat, i-au împins în boscheți și în urma loviturilor de pumni cu

picioarele și cu un cuțit, au deposedat pe cele două părți vătămate, de

bunurile ce le aveau asupra lor, două telefoane, un lanț de aur, un aparat

foto, suma de 150.000 lei.

În urma țipetelor părților vătămate,

martorii din parcul IOR au alertat gardienii, au reușit să prindă pe unul din

cei trei, inculpatul B.I., la care au găsit o parte din bunuri ce au fost

restituite părților vătămate.

Sentința a fost apelată de către

inculpați, care au solicitat redozarea pedepselor aplicate de prima instanță

apreciate prea mari, în raport cu situația de fapt și cu circumstanțele lor

personale.

Prin decizia penală nr. 914/ A din

24 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 3661/M/2005 a fost admis

apelul declarat de inculpatul B.I. împotriva sentinței penale nr. 1269 din 13

octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr.

4324/2005, s-a desființat, în parte, sentința penală apelată și rejudecând, în

fond, a descontopit pedeapsa rezultantă de 9 ani în două pedepse de câte 9 ani

închisoare pentru faptele deduse judecății.

A fost redus cuantumul pedepselor la

câte 8 ani, pe care le-a contopit, inculpatul, urmând să execute pedeapsa

rezultantă de 8 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit.

a) și b) C. pen.

S-a înlăturat aplicarea art. 116 C.

pen.

A fost computată prevenția

inculpatului de la 20 iunie 2005 la zi și i s-a menținut starea de arest

preventiv.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței penale.

S-au respins, ca nefondate,

apelurile coinculpaților, fiind obligați la câte 200 lei RON, cheltuieli

judiciare către stat, din care câte 100 lei RON, onorariul avocatului din

oficiu.

S-a dedus prevenția coinculpaților

apelanți de la 29 iunie 2005 la zi, fiindu-le menținută arestarea preventivă.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a reținut în ceea cei privește pe apelanții inculpați I.A. și C.M.A., că

prima instanță a făcut în favoarea lor, aplicarea circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 C. pen., coborându-le astfel pedeapsa, conform

dispozițiilor art. 76 C. pen., sub minimul special prevăzut de lege pentru

fapta dedusă judecății și în consecință nu se impune modificarea pedepselor

dispus față de ei prin sentința apelată.

Referitor la apelantul inculpat B.I.,

curtea de apel a considerat, că, deși prima instanță a făcut o corectă

apreciere a criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.,

conchizând just că acesta nu poate beneficia de circumstanțele atenuante

prevăzute de art. 74 C. pen., săvârșind fapta în stare de recidivă

postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. și faptul că a fost cel

care a exercitat violențele asupra părților vătămate, pot fi reduse pedepsele

ce i-au fost aplicate, având în vedere atitudinea cooperantă a acestuia în

proces.

Totodată, instanța de apel a

constatat că aplicarea măsurii de siguranță prevăzută de art. 116 C. pen., nu

se justifică de vreme ce inculpatul B.I. are domiciliul în București.

Împotriva acestei decizii au

declarat, în termen legal, recursuri inculpații B.I., I.A. și C.M.A., fără,

însă a arăta, în scris motivele.

Apărătorul inculpaților, în

concluziile orale, în dezbateri a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursurilor și, în rejudecare,

reducerea pedepselor aplicate celor trei inculpați, urmând a se da o mai mare

eficiență circumstanțelor personale ale inculpaților, respectiv că inculpatul B.I.

a crescut într-un centru de copii, a recunoscut și regretat faptele comise, iar

ceilalți inculpați I.A. și C.M.A. sunt tineri.

Examinând recursurile declarate de

inculpații B.I., I.A. și C.M.A. împotriva deciziei instanței de apel, în raport

cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază

recursurile inculpaților ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor

arăta.

Din analiza coroborată a ansamblului

materialului probator administrat rezultă că în mod judicios instanța de apel,

și-a însușit argumentele primei instanțe, cu privire la vinovăția celor trei

inculpați în săvârșirea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată, în

raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte apreciază că în cauză

s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la

aprecierea probelor, stabilindu-se că faptele inculpaților B.I., I.A. și C.M.A.,

care, după o înțelegere prealabilă, în ziua de 20 iunie 2005 au ales și acostat

părțile vătămate F.A. și A.L.G., de a le deposeda de mai multe bunuri, într-un

loc public, prin amenințarea cu un cuțit și exercitarea de violențe, lovirea cu

pumnii și picioarele, întrunesc atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul

incriminator al infracțiunilor de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit.

c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b)

și art. 33 lit. a) C. pen., în sarcina inculpatului B.I., art. 211 alin. (2) lit.

c) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen., în sarcina inculpaților I.A. și C.M.A.

De asemenea, sub aspectul

individualizării pedepselor aplicate, instanța de apel a făcut un examen

propriu asupra adecvării cauzale, în mod concret, a criteriilor generale

prevăzute de art. 72 C. pen., pe care le-a evaluat diferențiat, în raport cu

fiecare inculpat, considerând că în cazul inculpatului B.I. se impunea o mai

largă relevanță a circumstanțelor personale ale inculpatului, în stabilirea

cuantumului pedepselor, respectiv a atitudinii cooperante a inculpatului în

proces, ceea ce a condus la diminuarea celui inițial, de la 9 ani închisoare la

8 ani închisoare, urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare,

iar referitor la ceilalți coinculpați I.A. și C.M.A., pedepsele rezultante

dispuse, de câte 5 ani închisoare au reflectat nu numai criteriile impuse în art.

72 C. pen., dar și circumstanțele atenuante judiciare stipulate de art. 74 C.

pen.

Înalta Curte nu poate avea în vedere

criticile recurenților inculpați B.I., I.A. și C.M.A. cu privire la

individualizarea pedepselor aplicate, având drept consecință reducerea

acestora, prin acordarea unei mai largi eficiențe a circumstanțelor personale,

deoarece în cauză, instanța de apel a făcut o analiză plurală a tuturor

criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor, care s-a

concretizat, în funcție de persoana inculpaților, în stabilirea cuantumurilor

diferențiate ale pedepselor aplicate.

Astfel, s-a ținut cont de proporționalitatea,

pe de-o parte, între gravitatea faptelor săvârșite, conferită prin gradul de

pericol social, circumstanțele reale efective, numărul de participanți,

înțelegerea prealabilă în comiterea de infracțiuni, deposedarea de bunuri,

având loc asupra a două părți vătămate, prin amenințarea și exercitarea de

violențe și, pe de altă parte de, persoana fiecărui inculpat, reținându-se

recunoașterea și regretul faptelor comise, atitudinea cooperantă a inculpatului

B.I., pe parcursul procesului penal, dar și starea de recidivă postexecutorie a

acestuia, ce a dovedit perseverență infracțională din partea inculpatului,

lipsa antecedentelor penale ale celorlalți inculpați I.A. și C.M.A.

Înalta Curte consideră că aspectelor

personale, invocate, în recurs respectiv că inculpatul B.I. a crescut într-un

centru de copii, iar coinculpații I.A. și C.M.A. sunt tineri nu li se poate da

o mai mare relevanță, acestea fiind evaluate în ansamblul circumstanțelor

personale ale inculpaților.

Așadar, în raport cu cele menționate,

instanța de apel a apreciat corect că pedepsele aplicate inculpaților,

respectiv cele rezultante de 8 ani închisoare pentru B.I. și de câte 5 ani

închisoare, pentru coinculpații I.A. Și C.M.A., cu executare în regim de

detenție, sunt singurele în măsură să asigure realizarea scopurilor, de

exemplaritate și educative, în resocializarea pozitivă viitoare a inculpaților,

prin îndreptarea atitudinii lor față de comiterea de infracțiuni, astfel că

decizia pronunțată este legală și temeinică sub toate aspectele, nefiind

incident cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, verificând hotărârea

pronunțată în apel, nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi

putut invoca din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.I., I.A. și C.M.A.

împotriva deciziei penale nr. 914/ A din 24 noiembrie 2005 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Se va deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, perioada arestării preventive de la 20 iunie 2005 la 23 februarie

2006 pentru inculpatul B.I. și de la 29 iunie 2005 la 23 februarie 2006 pentru

inculpații I.A. și C.M.A.

În conformitate cu art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., se vor obliga recurenții inculpați la plata cheltuielilor

judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON (câte 1.000.000 lei),

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.I., I.A. și C.M.A. împotriva deciziei penale nr. 914/

A din 24 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedepsele aplicate

inculpaților, perioada arestării preventive de la 20 iunie 2005 la 23 februarie

2006 pentru inculpatul B.I. și de la 29 iunie 2005 la 23 februarie 2006 pentru

inculpații I.A. și C.M.A.

Obligă recurenții inculpați la plata

sumelor de câte 220 RON (câte 2.200.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care sumele de câte 100 RON (câte 1.000.000 lei), reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23

februarie 2006.