ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 578/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 12 ianuarie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în soluționarea apelului declarat de inculpatul S.R., împotriva sentinței penale nr. 1048 din 2 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a fost menținută starea de arest a inculpatului, reținându-se că în cauză subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri. S-a acordat termen în vederea citării și audierii martorei B.L.G., la 2 februarie 2005. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, susținând că măsura arestării este nejustificată atâta timp cât nu a săvârșit faptele imputate și a cerut să fie judecat în stare de libertate.

Recursul este nefondat. Inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1048 din 2 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, la 7 ani închisoare pentru două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., săvârșite în condițiile prevăzute de art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) din același cod. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest. Curtea de Apel București, având de soluționat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței a admis cererea formulată de inculpat pentru administrarea de probe, casete video de la Cazinoul A. și audierea martorei B.L.G. Potrivit art. 160 b C. proc. pen., în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive luată la 18 aprilie 2003, în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., a constatat potrivit art. 160 b alin. (3) din același cod, că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate. Prin recursul declarat inculpatul se consideră nevinovat, făcând referire la modul defectuos de administrare a probelor, unele din ele fiind lovite de nulitate. Instanța de apel urmează să examineze tocmai aspectele invocate de inculpat după audierea martorei B.L.G. Așa fiind, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea, respectiv că infracțiunea de tâlhărie se pedepsește cu închisoare mai mare de 4 ani și fapta prezintă un pericol concret pentru ordinea publică se mențin, urmează a respinge recursul.

Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.R., împotriva încheierii din 12 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 3301/2004. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 700.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2005.