ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 578/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 12 ianuarie 2005,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în soluționarea

apelului declarat de inculpatul S.R., împotriva sentinței penale nr. 1048 din 2

septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a

fost menținută starea de arest a inculpatului, reținându-se că în cauză

subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri.

S-a acordat termen în vederea

citării și audierii martorei B.L.G., la 2 februarie 2005.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs inculpatul, susținând că măsura arestării este nejustificată

atâta timp cât nu a săvârșit faptele imputate și a cerut să fie judecat în

stare de libertate.

Recursul este nefondat.

Inculpatul a fost condamnat prin

sentința penală nr. 1048 din 2 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală, la 7 ani închisoare pentru două infracțiuni de

tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit.

a) C. pen., săvârșite în condițiile prevăzute de art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) din același cod.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest.

Curtea de Apel București, având de

soluționat apelul declarat de inculpat împotriva sentinței a admis cererea

formulată de inculpat pentru administrarea de probe, casete video de la

Cazinoul A. și audierea martorei B.L.G.

Potrivit art. 160

b

C.

proc. pen., în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu

de 60 zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Instanța de apel, verificând

legalitatea și temeinicia arestării preventive luată la 18 aprilie 2003, în

baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., a constatat potrivit art. 160

b

alin.

(3) din același cod, că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuare privarea de libertate.

Prin recursul declarat inculpatul se

consideră nevinovat, făcând referire la modul defectuos de administrare a

probelor, unele din ele fiind lovite de nulitate.

Instanța de apel urmează să

examineze tocmai aspectele invocate de inculpat după audierea martorei B.L.G.

Așa fiind, având în vedere că

temeiurile care au determinat arestarea, respectiv că infracțiunea de tâlhărie

se pedepsește cu închisoare mai mare de 4 ani și fapta prezintă un pericol

concret pentru ordinea publică se mențin, urmează a respinge recursul.

Văzând și dispozițiile art. 192 C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul S.R., împotriva încheierii din 12 ianuarie 2005 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a II-a penală, în dosarul nr. 3301/2004.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 700.000 lei, din care onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25

ianuarie 2005.