ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4709/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 213 din 8 mai 2003, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul N.M. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 76 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestului preventiv începând cu data de 10 ianuarie 2003 la zi. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a unui cuțit.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situația de fapt: La data de 10 ianuarie 2003, în timp ce se afla în propria locuință, împreună cu fiul său, partea vătămată N.D., pe fondul unor certuri, inculpatul a aplicat acesteia o lovitură cu un cuțit în zona de jos a abdomenului, care a avut drept consecință punerea în primejdie a vieții părții vătămate. S-a mai reținut că inculpatul a comis infracțiunea în stare de provocare, deoarece anterior loviturii cu cuțitul pe care inculpatul a aplicat-o părții vătămate, aceasta din urmă l-a lovit pe inculpat cu pumnul în față.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul N.M. În apelul său, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a solicitat desființarea hotărârii atacate, aplicarea inculpatului unei pedepse în limitele legale prevăzute de textul de lege incriminator și a pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi. În apelul său, inculpatul N.M. a solicitat achitarea sa pentru fapta ce i-a fost reținută în sarcină, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., cu aplicarea art. 44 C. pen. În motivarea cererii sale, inculpatul a arătat că a comis fapta în stare de legitimă apărare, deoarece partea vătămată a fost cea care a provocat incidentul și l-a lovit cu pumnul în față, provocându-i o stare puternică de frică, iar faptul că acesta a folosit mijloace mai periculoase decât cele întrebuințate de victimă pentru a se apăra, nu poate duce la concluzia că în speță nu există legitimă apărare.

În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 151 din 5 august 2003, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj. A desființat hotărârea atacată, cu privire la încadrarea juridică a faptei, cuantumul pedepsei și aplicarea pedepsei complimentare și rejudecând în aceste limite a dispus condamnarea inculpatului N.M. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și a art. 76 lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, care a fost prelungită cu 30 de zile. În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și a arestului preventiv începând cu data de 10 ianuarie 2003 la zi. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii. A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N.M., împotriva aceleiași hotărâri. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul N.M. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor și reducerea pedepsei aplicate. Recursul declarat este nefondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut o corectă situație de fapt și au încadrat fapta comisă în textul de lege corespunzător.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de apel a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și anume, de dispozițiile Părții generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul ridicat de pericol social al faptei, de modalitatea și împrejurările comiterii ei, dar și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care se află la prima confruntare cu exigențele legii penale, astfel că pedeapsa de 4 ani închisoare este de natură să realizeze funcțiile și scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen. În consecință, secția penală a Curții Supreme de Justiție, constatând neîndeplinite cerințele cazului de recurs invocat și care este prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 teza I C. proc.

pen., referitor la aplicarea unei pedepse greșit individualizate în raport de art. 72 C. pen., în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului N.M., ca nefondat, va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive de la 10 ianuarie 2003, la 23 octombrie 2003. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei penale nr. 151 din 5 august 2003 a Curții de Apel Cluj. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 10 ianuarie 2003, la 23 octombrie 2003. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 23 octombrie 2003.