ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5303/2004

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 60 din 28 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Covasna, a fost condamnat, inculpatul P.I., în baza art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., la o pedeapsă de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, respectiv „dreptul de a alege și a fi ales în autoritățile publice”, respectiv „dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat”.

Pe durata de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, prevăzută de art. 71 C. pen., inculpatul își va pierde exercițiul tuturor drepturilor înscrise în art. 64 C. pen., ca pedeapsă accesorie.

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 12 aprilie 2003, până la 28 noiembrie 2003 și a fost prelungită arestarea preventivă cu încă 30 zile, începând cu 2 decembrie 2003, până la 31 decembrie 2003, inclusiv.

A fost menținută starea de arest a inculpatului.

S-a dispus confiscarea specială a briceagului, potrivit art. 118 lit. b) C. pen., corp – delict ce se află depus la camera de corpuri delicte a Tribunalului Covasna.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile C.S. suma de 52.100.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care 2.100.000 lei despăgubiri materiale și 50.000.000 lei daune morale.

A mai fost obligat inculpatul să plătească părții civile Casa de Asigurări de Sănătate Covasna suma de 8.530.639 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală aferentă acestei sume.

De asemenea a fost obligat inculpatul să plătească către stat suma de 4.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, iar către partea civilă 2.500.000 lei cu același titlu.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt următoarele:

La data de 11 aprilie 2003, inculpatul P.I., mecanic auto, după terminarea programului de lucru, în atelierul tatălui său, în jurul orelor 17,00, s-a dus la barul denumit O. din orașul Covasna, unde a consumat mai multe sticle de bere.

La un moment dat a luat hotărârea să meargă la domiciliul său, fiind divorțat.

În drum spre domiciliu a intrat în barul denumit N., care se află în apropierea locuinței sale, aflat în administrarea familiei T. din acea localitate, barman fiind T.B.C.

Inculpatul a comandat 100 ml. rachiu, cu care a ieșit în curtea localului unde sunt amplasate mese pentru consumatori. Fiind prezent și martorul B.S., a avut o altercație cu acesta pe care l-a agresat și lovit în zona gurii. Cei doi s-au îmbrâncit și au căzut sub mese, iar pentru a aplana conflictul a intervenit tatăl lui B.S. și martorii K.S. și T.B.C.

Inculpatul aflându-se în stare de ebrietate a fost obligat să părăsească incinta localului.

În jurul orelor 19,00, în local a intrat partea vătămată C.S., care locuiește în apropierea acestui bar însoțită de martorul K.G., care au început să consume băuturi alcoolice, rom, iar la masa acestora s-au așezat și alte persoane printre care și martorul K.S.

La acest local în jurul orelor 20,00, și-a făcut din nou apariția inculpatul, care a solicitat de la T.I.S., care îl înlocuia temporar pe fratele său T.B.C. să-l servească cu băuturi alcoolice.

Deoarece se afla în stare de ebrietate, inculpatul a fost refuzat să mai fie servit, astfel că auzind insistențele acestuia de a fi servit cu băuturi alcoolice, partea vătămată a intervenit și i-a spus să nu se mai milogească.

În acest context și avându-se în vedere starea conflictuală existentă între inculpat și familia părții vătămate, acesta a devenit agresiv, astfel că a fost nevoie de intervenția martorului T.I.S., pentru a-i desparte pe cei doi, iar martorul ca și fratele său, l-a obligat pe inculpat să părăsească localul.

În jurul orelor 22,00, s-a întors la bar martorul, T.B.C., iar fratele acestuia a plecat.

La puțin timp, inculpatul s-a întors din nou în local și între acesta și partea vătămată s-a reluat altercația, astfel că, a fost necesară intervenția martorului T.B.C., pentru a pune capăt incidentului prin îndepărtarea din local a inculpatului și pe urmă a părții vătămate.

La scurt timp, după ce au plecat din local, cei doi, pe o porțiune având același drum, s-au reîntâlnit, iar inculpatul având asupra sa un briceag cu o lamă de 9 cm., a lovit-o de mai multe ori cu acest instrument pe partea vătămată, după care a părăsit locul faptei, observând apropierea fratelui părții vătămate.

În contextul situației de fapt expusă și reținută, s-a dat activității materiale desfășurată de inculpat, constând în aceea, că fapta inculpatului P.I., care într-un loc public, stradă, a aplicat părții vătămate C.S., mai multe lovituri cu un briceag, având o lamă de 9 cm., instrument apt de a ucide, într-o zonă abdominală, cauzându-i leziuni de natură a-i pune viața în primejdie, fiind necesară intervenție chirurgicală de urgență, viața fiindu-i salvată, s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.

Prin urmare inculpatul în baza acestor texte de lege respectiv art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

La individualizarea pedepsei ca durată și modalitate de executare s-a menționat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 52 C. pen., astfel că pedeapsa aplicată este de natură să ducă la reeducarea inculpatului.

Latura civilă a cauzei s-a arătat, că a fost soluționată în raport de prevederile art. 14 și art. 346 C. proc. pen., cum și de art. 998 și art. 999 C. civ., fiind obligat inculpatul la despăgubiri civile, despăgubiri materiale și daune morale, în cuantumul menționat în prima parte a considerentelor prezentei decizii și dovedite cu actele și dovezile de la dosar.

Potrivit art. 362 lit. b) C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, care atât personal cât și prin apărător au invocat aspecte de nelegalitate și netemeinicie, vizând greșita condamnare pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, în condițiile în care fapta a fost comisă, în stare de legitimă apărare, iar în subsidiar, în stare de provocare.

S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și achitarea sa, iar în subsidiar reținerea circumstanței legale a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) și art. 76 C. pen. și pe cale de consecință reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.

Curtea de Apel Brașov, a examinat apelul declarat de inculpat sub cele două motive arătate de actele și dovezile existente la dosar, de sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen. și prin decizia penală nr. 225/ Ap din 28 iunie 2004, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința și reținând circumstanța legală a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 10 ani închisoare la 5 ani închisoare.

Au fost menținute în rest celelalte dispoziții ale sentinței.

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv în continuare din 28 noiembrie 2003 la zi și s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În considerentele deciziei s-a menționat că starea de provocare a inculpatului se impun a fi reținute, în condițiile concrete în care a fost comisă fapta, în sensul că, după ce a plecat inculpatul din barul N. în drum spre locuința sa a fost surprins de către partea vătămată, care i-a sărit în spate și a început să-l lovească în diferite zone ale corpului.

Față de agresiunea părții vătămate, de starea conflictuală existentă între inculpat și familia părții vătămate, iar în momentul în care a fost lovit de partea vătămată i s-a produs o puternică tulburare, astfel încât nu s-a mai controlat și a acționat lovind-o cu briceagul.

Ca atare, s-a reținut circumstanța legală a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) și art. 76 C. pen. și pe cale de consecință, i s-a redus pedeapsa la 5 ani închisoare.

Reținând că nu au încetat cauzele și condițiile care au dus la arestarea inculpatului, că acestea subzistă în continuare, a fost menținută starea de arest preventiv.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, cum și inculpatul în termen legal au declarat recurs, împotriva deciziei penale nr. 225/ Ap a Curții de Apel Brașov.

S-a invocat de către parchet un singur motiv de recurs și acesta se referă la nelegalitatea deciziei, constând în reținerea greșită a circumstanței legale a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., ca urmare a unei deficitare interpretări a mijloacelor de probă de la dosar.

Inculpatul a invocat o singură critică și care vizează greșita individualizare a pedepsei constând în aceea că, deși i s-a reținut circumstanța legală a scuzei provocării, pedeapsa de 5 ani este însă exagerată, nedându-i-se eficiența cuvenită acestor circumstanțe.

Motivele de recurs invocate constituie cazuri de casare înscrise la pct. 14 și 17 de la art. 385

9

C. proc. pen.

Examinând recursurile declarate se constată că numai cel declarat de parchet este fondat și se va admite pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos, iar cel al inculpatul se va respinge.

Potrivit lucrărilor de la dosar, rezultă că instanța de apel a făcut o interpretare eronată a mijloacelor de probă, corect a reținut în favoarea inculpatului circumstanța legală a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

Din declarațiile martorilor R.G., B.S., K.S., T.I., T.B., rezultă în mod cert și ireversibil starea de fapt reținută de către instanța de fond și corectă în că în după amiaza zilei de 11 aprilie 2003, inculpatul în mod nejustificat în timp ce se afla în barul N. de pe str. Frăției din orașul Covasna a lovit pe numitul B.S., fiind nevoit să părăsească localul la intervenția martorilor K.S. și T.B.

În jurul orelor 20,00, inculpatul din nou a revenit în local și pe fondul unei stări conflictuale cu partea vătămată care venise însoțită de K.G.J. și stăteau la o masă consumând băuturi alcoolice, a încercat să o lovească în mod nejustificat, fără ca să i se atribuie din partea acesteia vreo expresie similară și la intervenția martorului T.I.S. a fost obligat să părăsească localul.

Din nou în jurul orelor 22,00, inculpatul a revenit la bar și a căutat să provoace conflict cu partea vătămată, încercând să o lovească, însă și de această dată s-a intervenit de către T.B.C., care cunoștea firea agresivă a acestuia, cum și faptul că între inculpat și familia acestuia există o stare conflictuală, cerându-i să părăsească localul.

În acest context martorul l-a îndepărtat pe inculpat și numai în momentul în care s-a asigurat că a ajuns acasă, i-a cerut și părții vătămate să părăsească localul, urmând să urmeze un alt drum pentru a ajunge acasă, în vederea evitării unui conflict cu inculpatul.

Partea vătămată, părăsind localul a fost așteptată de inculpat și așa cum rezultă din raportul de constatare medico – legal a fost înjunghiată, dinainte – înapoi iar poziția victimei față de agresor a fost față în față, iar leziunile suferite au fost de natură să-i pună viața în primejdie, necesitând 25 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, iar viața i-a fost salvată numai prin intervenția urgentă a medicilor de specialitate, care au intervenit chirurgical.

Prin urmare, starea de fapt reținută de către instanța de apel referitoare la faptul că la ieșirea din local partea vătămată l-a lovit prin surprindere pe inculpat, în drumul său spre casă, acte infirmate de către actul medico – legal, cum și de faptul că inculpatul nu a prezentat vreo leziune sau escoriație.

În consecință și în raport de modul cum s-au derulat faptele, se constată că în mod greșit instanța de apel a reținut în sarcina inculpatului circumstanța legală a scuzei provocării.

Concluzionând deci, că în cauză a fost pronunțată o decizie vădit nelegală, prin reținerea art. 73 lit. b) C. pen., Curtea constată, că motivul de recurs invocat de parchet este fondat și în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se va admite și se va casa decizia atacată.

Se va menține sentința instanței de fond ca legală și temeinică, care a reținut corect starea de fapt și a dat activității materiale desfășurate de inculpat încadrarea juridică legală în infracțiunea de tentativă la omor calificat, constând, în aceea că, în seara zilei de 11 aprilie 2003, inculpatul în mod nejustificat pe fondul unei stări conflictuale cu familia acestuia, i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit, punându-i viața în primejdie și numai intervenția organelor de specialitate care au intervenit de urgență chirurgical, a făcut ca viața să-i fie salvată, iar tragerea la răspundere penală s-a făcut cu interpretarea întocmai a prevederilor art. 72 C. pen., ținându-se seama atât de gradul de pericol social concret al faptei comise, de limite de pedeapsă prevăzute de lege dar și de datele personale ale inculpatului, care în 1995 a fost condamnat la două pedepse de câte un an și 4 luni închisoare, cu aplicarea art. 81 C. pen., pentru comiterea infracțiunilor de ultraj.

Pedeapsa de 10 ani închisoare nu este o pedeapsă însă exagerată ea reflectă o evaluare justă a gravității faptei la vinovăția inculpatului și periculozitatea sa socială, fiind deci de natură să ducă la reducerea acesteia și să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.

Pentru motivele arătate în recursul parchetului se constată că recursul declarat de inculpat este nefondat și în consecință potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge.

Din oficiu, nu se constată alte cazuri de casare înscrise la art. 385

9

C. proc. pen., în afară de cel invocat de către parchet și prevăzute de pct. 17.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 12 aprilie 2003 la 18 octombrie 2004 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, împotriva deciziei penale nr. 225 din 28 iunie 2004 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul P.I.

Casează decizia atacată.

Menține sentința penală nr. 60, pronunțată de Tribunalul Covasna la 28 noiembrie 2003.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva aceleiași decizii penale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 12 aprilie 2003 la 18 octombrie 2004.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 octombrie 2004.