ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3623/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 68 din 19

decembrie 2003 a Tribunalului Covasna, au fost condamnați inculpații:

- M.Z. și

-

F.A.

la pedepse de câte 10 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de câte 5 ani pentru săvârșirea tentativei la

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și

art. 175 lit. i) C. pen., pentru inculpatul M.Z. și cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsa aplicată inculpatului M.Z. durata reținerii și arestării

preventive de la 23 iunie 2003, până la 19 decembrie 2003 și s-a dispus

menținerea stării de arest a acestuia, care a fost prelungită cu încă 30 zile,

respectiv până la 17 ianuarie 2004.

În temeiul art. 14 C. proc. pen., art.

998 și art. 1003 C. civ., art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002, art. 188 din Legea nr.

3/1978, inculpații au fost obligați să plătească în solidar părții civile Casa

de Asigurări de Sănătate Covasna suma de 12.970.662 lei, cu dobânda legală

aferentă calculată până la data achitării integrale a sumei, reprezentând

cheltuieli de spitalizare efectuate pentru partea vătămată V.I.

S-a luat act că partea vătămată V.I.

nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 191 și art. 189 C. proc.

pen., inculpații au fost obligați să plătească cheltuieli judiciare statului în

sumă de câte 2.400.000 lei fiecare, onorariile apărătorilor din oficiu de câte

400.000 lei fiecare fiind suportate din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În după-amiaza zilei de 22 iunie

2003, pe terasa unui bar, între inculpatul M.Z. și partea vătămată V.I. a

izbucnit o neînțelegere, primul lovindu-l pe cel de-al doilea cu pumnul în

față.

Cei doi s-au îmbrâncit și s-au

lovit, în conflict intervenind și inculpatul F.A. care i-a aplicat părții

vătămate o lovitură puternică în bărbie, după ce aceasta a căzut, cei doi

inculpați au lovit-o în mod repetat cu picioarele, peste tot corpul, agresiunea

lor încetând la intervenția martorei G.M.

Partea vătămată a suferit o ruptură

de vas arterial abdominal, ruptura mezenterului, hemiperitomeu masiv de

2.400-2.500 ml., sânge cu cheaguri, leziuni traumatice care au necesitat 25

zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața (Raport de

constatare medico-legală nr. 221/ E din 23 iunie 2003, întocmit de Serviciul de

Medicină Legală Sf. Gheorghe).

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, acte

medico-legale, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor M.S., R.E.,

G.M., P.I., U.R., S.C. și B.I., declarațiile inculpaților care au recunoscut

săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lor.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

penală nr. 119 din 8 aprilie 2004, a respins ca nefondate apelurile

inculpaților.

În baza art. 381 C. proc. pen., a

fost cuprins în durata arestării preventive a inculpatului M.Z. și intervalul

de la 19 decembrie 2003 la 8 aprilie 2004, iar în baza art. 160

b

C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a acestuia.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

constatat că inculpatul F.A. este arestat preventiv în altă cauză.

Inculpații au fost obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorilor din oficiu fiind

suportate din fondul Ministerului Justiției.

Instanța de control judiciar a

constatat că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și

vinovăția inculpaților, dând faptei săvârșite de aceștia încadrarea juridică

legală și temeinică, astfel că nu se impune nici schimbarea încadrării juridice

în infracțiunea, prevăzută de art. 182 C. pen., nici achitarea inculpatului F.A.,

astfel cum s-a solicitat prin motivele de recurs.

Curtea de Apel Brașov a respins și

critica formulată privind individualizarea pedepselor aplicate celor doi

inculpați, constatând că nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante,

prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpații M.Z. și F.A., solicitând admiterea acestora, casarea

hotărârilor atacate și reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul

reducerii cuantumului acestora.

Temeiul juridic al recursului în

constituie dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Recursurile sunt nefondate.

Potrivit dispozițiilor art. 72 C.

pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

părții generale a Codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială,

de gradul de pericol, social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și

de împrejurările, care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Curtea constată că instanțele de

judecată s-au conformat dispozițiilor textului de lege arătat și au dat

eficiența cuvenită criteriilor generale de individualizare, ținând seama de

pericolul social concret al faptei săvârșite, de modalitatea și împrejurările comiterii

ei (prin aplicarea de lovituri repetate, cu intensitate, asupra unei persoane căzute

la pământ, în loc public), de urmările acesteia (viața victimei fiind salvată

în urma unei intervenții chirurgicale).

Totodată, instanțele de judecată au

avut în vedere persoana inculpaților, amândoi având antecedente penale, M.Z.

fiind recidivist, iar după săvârșirea faptei F.A. s-a sustras urmăririi penale.

În aceste împrejurări, Curtea

constată că pedepsele aplicate sunt necesare și suficiente, pentru reeducarea

inculpaților și în scopul prevenirii săvârșirii de alte fapte penale.

Pentru aceste considerente și

constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să

respingă ca nefondate recursurile inculpaților.

Din pedeapsa aplicată inculpatului M.Z.

se va deduce perioada arestării preventive de la 23 iunie 2003 la 30 iunie

2004.

Curtea constată că inculpatul F.A.

este arestat în altă cauză.

Recurenții inculpați vot fi obligați

să plătească statului cheltuieli judiciare, onorariul pentru apărătorul

desemnat din oficiu, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., art.

88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații F.A. și M.Z., împotriva deciziei penale nr. 119 din 8

aprilie 2004 a Curții de Apel Brașov.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului M.Z., perioada arestării preventive de la 23 iunie 2003 la 30

iunie 2004.

Constată că inculpatul F.A. este

arestat în altă cauză.

Obligă pe recurenți să plătească

statului câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 iunie 2004.