ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5742/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 37 din 25 iunie 2003, Tribunalul Covasna a condamnat pe inculpatul O.B. la 8 ani închisoare, în baza art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive a inculpatului de la data de 16 octombrie 2002 până la 14 noiembrie 2002.

A mai dispus confiscarea specială a unui topor - corp delict folosit la comiterea infracțiunii aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Covasna.

Prin aceeași sentință, în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Tribunalul Covasna a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților O.B., cu datele personale de mai sus și O.L. la plângerile prealabile ale părților vătămate M.A. și M.K.,  prin împăcarea părților.

A mai obligat pe inculpatul O.B. să plătească părții civile C.A.S. Covasna – Sf. Gheorghe, suma de 1.876.710 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, plus dobânda legală aferentă până la data achitării integrale a sumei.

A constatat că părțile vătămate M.K. și M.A. nu s-au constituit părți civile în cauză și le-a obligat la câte 300.000 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat astfel: O.B. la plata sumei de 2.800.000 lei, iar O.L. la plata sumei de 1.500.000 lei.

Pe situația de fapt s-au reținut următoarele: inculpații O.B. în vârstă de 22 de ani și O.L. în vârstă de 19 ani sunt frați având domiciliul comun în comuna P., județul C.

Inculpatul O.B. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 541/ P din 19 decembrie 2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 181 C. pen., reținându-i-se în sarcină că la 20 iulie 2001 pe o stradă din comuna Poian i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele părții vătămate M.L. (martor în prezenta cauză) care a suferit printre altele și o fractură mandibulară dublă disloidă care a necesitat 55 zile de îngrijiri medicale.

Anterior datei intrării pe rolul Judecătoriei Tg. Secuiesc a cauzei de mai sus, respectiv dosar nr. 70 din 31 ianuarie 2002 în comuna de domiciliu al inculpaților, cu ocazia Crăciunului, la 26 decembrie 2001 s-a organizat în Căminul Cultural P. o seară festivă urmată de bal.

În aceeași localitate s-au deplasat persoane și din alte localități printre care și frații, părți vătămate M.K. de 24 ani și M.A. de 23 ani din orașul Tg. Secuiesc, originari după tată din această comună, cazându-se la bunica paternă.

Părțile vătămate, înainte să ajungă la Căminul Cultural, în jurul orelor 22,00, au intrat în barul J.E. din apropierea căminului cultural și au consumat vin alături de verișorul lor primar M.L. (martor în cauză).

Printre consumatorii din local se aflau și inculpații O.B. și O.L., care îi cunoșteau foarte bine pe cei doi frați, părți vătămate întrucât după ce inculpatul O.B. a comis agresiunea din 20 iulie 2001 asupra martorului M.L.; într-un restaurant din orașul Tg. Secuiesc a mai avut loc o altercație legată de acel conflict între acest inculpat și partea vătămată M.K.

Spre miezul nopții atât frații M., cât și frații O. au ajuns în căminul cultural unde balul era în curs de desfășurare, fără să mai aibă loc vreun incident în barul unde consumaseră băuturi alcoolice.

La un moment dat, partea vătămată M.K. a părăsit localul căminului cultural îndreptându-se spre un grup sanitar, împrejurare observată de inculpatul O.B. ce l-a urmărit și în urma îmbrâncelii reciproce, a fost trântit în șanț de partea vătămată M.K., prilej cu care l-a amenințat că îi va da socoteală după ce va aduce toporul de acasă. Imediat inculpatul s-a ridicat de jos și a plecat în direcția locuinței sale situată în apropierea căminului cultural, astfel că partea vătămată a luat la rândul său decizia să plece spre casa bunicii sale.

Cei aflați în cămin au aflat în foarte scurt timp de incidentul petrecut și, de îndată, au părăsit incinta atât inculpatul O.L., cât și partea vătămată M.A. care la rândul lor s-au îmbrâncit în același loc unde și frații lor avuseseră anterior conflictul descris mai sus. La fața locului a revenit însă inculpatul O.B. înarmat cu un topor și confundând-o pe partea vătămată M.A. cu fratele său, i-a aplicat o lovitură cu muchia toporului în zona feței.

Întrucât și-a dat seama de eroarea făcută inculpatul O.B. a pornit în fugă în urmărirea părții vătămate M.K. care la rândul său se deplasa în fugă spre casa bunicii sale. Fiind ajuns din urmă de inculpat, partea vătămată a fost lovită cu toporul în regiunea deltoidiană stângă și a căzut la pământ. În acest moment a ajuns la fața locului și învinuitul O.L. care văzând că partea vătămată s-a ridicat și a încercat să scape prin fugă, a pornit în urmărirea acestuia și ajungând-o din urmă i-a aplicat pe la spate două lovituri cu briceagul în regiunea lombară stângă.

După consumarea acestor fapte, frații O. s-au întors în direcția căminului cultural împreună cu martorul Z.G.L. ce a fost în preajma lor în perioada cât a avut loc acel conflict. Cum pe drumul de întoarcere frații O. s-au întâlnit cu partea vătămată M.A. și cu martorul D.E. (care nu știau că partea vătămată era în stare gravă abandonat în curtea bunicii sale), iar inculpatul O.B. și-a cerut iertare de la M.A. întrucât îl lovise din eroare, crezând că e de fapt M.K.

Urmare a acestui conflict partea vătămată M.K. având două plăgi tăiate de 5 și 6 cm, leziuni ce au necesitat cca. 12 zile de îngrijiri medicale, a fost internată în Spitalul Municipal Tg. Secuiesc, constatări medicale înregistrate în Raportul de constatare medico-legală, dosar urmărire penală, iar partea vătămată M.A. a necesitat 12-14 zile îngrijiri medicale pentru leziunile suferite, conform certificatului medico-legal nr. 623 din 28 decembrie 2001 emis de S.M.L. Sf. Gheorghe. Ulterior s-au efectuat în octombrie 2002 suplimente de expertize medico-legale de către S.M.L. Sf. Gheorghe atașate la dosar urmărire penală și ce au confirmat atât mecanismul de producere al leziunilor, cât și numărul de zile de îngrijiri medicale pentru ambele părți vătămate. Astfel s-a confirmat că lovirea din spate cu tăișul unui topor de sus în jos asupra persoanei părții vătămate M.K. (aflată în ortostatism și în fugă) echivalează cu acceptul producerii oricărui rezultat vătămător chiar și cel letal, ceea ce în cauză putea să se producă, dacă partea vătămată în momentul aplicării loviturii s-ar fi găsit într-o poziție mai puțin favorabilă. Deci inculpatul O.B. folosind tăișul unui topor cu care a lovit din spate în direcția capului părții vătămate M.K., atingând doar regiunea scapulară stângă întrucât acesta se deplasa în fugă, a săvârșit infracțiunea de tentativă de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. Faptul că același inculpat a cauzat celei de-a doua părți vătămate M.A. leziuni cu muchia aceluiași instrument, ce au necesitat 12-14 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., în concurs real, prevăzută de art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., cu prima infracțiune.

În ce-l privește pe inculpatul O.L. care a cauzat părții vătămate leziuni traumatice corporale ce au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale, fapta sa întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 180 alin. (2) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, cât și inculpatul O.B. criticând-o pentru greșita individualizare a tratamentului penal (Ministerul Public) și respectiv de inculpat pentru greșita condamnare întrucât acesta nu este vinovat de săvârșirea faptei de tentativă de omor calificat și în cel mai rău caz se poate reține în sarcina sa doar infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 367 din 18 decembrie 2003, a respins apelurile declarate și a menținut pe fond sentința penală nr. 37 din 25 iunie 2003 a Tribunalului Covasna.

La 5 ianuarie 2004, ambii inculpați O.B. și O.L., prin apărătorul lor ales au declarat, în termen legal, recurs împotriva deciziei penale sus-menționate.

Așa cum a susținut și în propriul apel, inculpatul O.B. a solicitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat întrucât nu el este vinovat de această faptă, vina asumându-și-o în totalitate fratele său O.L. și drept urmare casarea deciziei atacate în baza art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Recursul său nu este fondat.

Faptul că inculpatul O.B. a susținut că nu el este cel ce a lovit partea vătămată cu toporul, ci fratele său O.L., singura sa vină fiind aceea că după incident s-ar fi întâlnit cu fratele său când se îndrepta în drum spre casă, nu a putut fi dovedit cu nici o probă în dosarul cauzei.

Instanța de fond a reținut în mod corect întreaga situație de fapt întrucât din tot probatoriul administrat în cauză a reieșit fără putință de tăgadă că inculpatul O.B. a aplicat părții vătămate M.K. o lovitură în zona spatelui, respectiv în regiunea deltoidiană stângă, cu tăișul unui topor, producându-i o plagă tăiată de 8 cm a mușchiului trapez, rană ce a necesitat 12 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Martorii prezenți la locul faptei: M.L. și D.E. au confirmat faptul că în fața căminului cultural se afla inculpatul O.B. cu un topor în mână cu care l-a lovit mai întâi pe M.A. și mai apoi pe M.K.. De altfel martorul M.L. arată că și el a fost lovit în spate cu toporul de către același O.B., care apoi a pornit în urmărirea lui M.K. ce fugea zgâriat și lovit la față.

Analizând întreg mecanismul producerii leziunilor traumatice capului părții vătămate chiar dacă inculpatul nu a avut intenția de a ucide este fără îndoială evident faptul că folosind muchia toporului pe care l-a ridicat în direcția capului părții vătămate a acceptat, chiar dacă nu a urmărit producerea unui rezultat nefast, moartea părții vătămate, lovitura fiind puternică și aplicată într-o zonă vitală. Numai împrejurarea că partea vătămată încerca să-și asigure scăparea de urmăritori prin fugă, a fost practic soluția salvatoare, în sensul că loviturile primite au fost în zona deltoidiană stângă spate și nu în cap, caz în care probabil că loviturile i-ar fi cauzat moartea.

De aceea, în mod corect, instanța de fond și apoi și cea de apel au reținut că inculpatul O.B. a acționat cu intenție indirectă, iar faptul că rezultatul mai grav și specific infracțiunii de omor nu s-a produs și detonează altor factori străini, independenți de persoana inculpatului, situație pe care o apreciază ca atare și Înalta Curte de Casație și Justiție.

Analizând și susținerile inculpatului O.B. în sensul că de fapt a negat constant săvârșirea faptei, Curtea apreciază că nu-și găsesc nici un suport probator apărările sale, motiv pentru care le va înlătura ca nefondate, obligându-l pe acesta, în baza art. 192 C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Cât privește recursul inculpatului O.L., Curtea, constatând că acesta nu a avut promovat apel împotriva deciziei penale nr. 367 din 18 decembrie 2003 a Curții de Apel Brașov, iar în apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna motivele de apel l-au vizat exclusiv pe celălalt coinculpat O.B., îl va respinge, ca inadmisibil, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a doua urmând să-l oblige pe acesta, în temeiul art. 192 C. proc. pen. și la cheltuieli judiciare către stat.

Nemaifiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpatul O.B. să fie respins, ca nefondat, iar cel declarat de inculpatul O.L. să fie respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul inculpatului O.L. și ca nefondat, recursul inculpatului O.B., ambele declarate împotriva deciziei penale nr. 367 din 18 decembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Brașov.

Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie 2004.