ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 405/2005

Asupra contestației în anulare de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 60 din 28 noiembrie 2003 a Tribunalului Covasna, inculpatul P.I. a fost condamnat la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 12 aprilie 2003 la zi și a fost obligat la despăgubiri civile către părțile civile C.S. și C.A.S.C. S-a reținut în fapt că în seara zilei de 11 aprilie 2003, inculpatul, fiind în stare de ebrietate a lovit cu un cuțit pe partea vătămată C.S., cu care era în relații conflictuale pe o stradă din orașul Covasna, producându-i o plagă abdominală penetrantă în cavitatea peritoneală, cu interesarea intestinului subțire, pentru salvarea victimei fiind necesară intervenția chirurgicală.

Prin decizia penală nr. 225 din 28 iunie 2004 a Curții de Apel Brașov, s-a admis apelul declarat de inculpat și prin aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a redus pedeapsa la 5 ani închisoare. Prin decizia nr. 5303 din 18 octombrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-a casat decizia din apel și s-a menținut sentința penală a instanței de fond. Împotriva ultimei decizii condamnatul P.I. a formulat contestație în anulare, în baza art. 386 C. proc. pen., susținând că în cursul procesului nu a fost ascultat cu respectarea prevederilor Codului de procedură penală și că nu i s-au aprobat probele solicitate printre care o nouă expertiză medico – legală.

Contestația în anulare nu este fondată. Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în cazurile limitativ prevăzute la lit. a) și d) din același text și care vizează, neîndeplinirea procedurii de citare a părții pentru termenul de judecată la instanța de recurs, imposibilitatea de prezentare a părții la acest termen și înștiințare despre această împiedicare, nepronunțarea de către instanța de recurs asupra unei cauze de încetare a procesului penal și în sfârșit, când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă. Se constată că motivele invocate de contestator nu se încadrează în nici unul dintre cazurile sus arătate motiv pentru care se va respinge, ca nefondată contestația în anulare și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul P.I., împotriva deciziei penale nr. 5303 din 18 octombrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Obligă pe contestator să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2005.