ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 405/2005

Asupra contestației în

anulare de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 60

din 28 noiembrie 2003 a Tribunalului Covasna, inculpatul P.I. a fost condamnat

la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi pentru tentativă la

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și

art. 175 lit. i) C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, s-a

dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 12 aprilie 2003 la zi și a

fost obligat la despăgubiri civile către părțile civile C.S. și C.A.S.C.

S-a reținut în fapt că în

seara zilei de 11 aprilie 2003, inculpatul, fiind în stare de ebrietate a lovit

cu un cuțit pe partea vătămată C.S., cu care era în relații conflictuale pe o

stradă din orașul Covasna, producându-i o plagă abdominală penetrantă în

cavitatea peritoneală, cu interesarea intestinului subțire, pentru salvarea

victimei fiind necesară intervenția chirurgicală.

Prin decizia penală nr. 225

din 28 iunie 2004 a Curții de Apel Brașov, s-a admis apelul declarat de

inculpat și prin aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a redus pedeapsa la 5 ani

închisoare.

Prin decizia nr. 5303 din 18

octombrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a admis

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-a casat

decizia din apel și s-a menținut sentința penală a instanței de fond.

Împotriva ultimei decizii

condamnatul P.I. a formulat contestație în anulare, în baza art. 386 C. proc.

pen., susținând că în cursul procesului nu a fost ascultat cu respectarea

prevederilor Codului de procedură penală și că nu i s-au aprobat probele

solicitate printre care o nouă expertiză medico – legală.

Contestația în anulare nu

este fondată.

Potrivit art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în

anulare în cazurile limitativ prevăzute la lit. a) și d) din același text și

care vizează, neîndeplinirea procedurii de citare a părții pentru termenul de

judecată la instanța de recurs, imposibilitatea de prezentare a părții la acest

termen și înștiințare despre această împiedicare, nepronunțarea de către

instanța de recurs asupra unei cauze de încetare a procesului penal și în

sfârșit, când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive

pentru aceeași faptă.

Se constată că motivele

invocate de contestator nu se încadrează în nici unul dintre cazurile sus arătate

motiv pentru care se va respinge, ca nefondată contestația în anulare și

obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată,

contestația în anulare formulată de contestatorul P.I., împotriva deciziei

penale nr. 5303 din 18 octombrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Obligă pe contestator să

plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției. Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 ianuarie 2005.