ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2498/2004

Asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin încheierea din 27 aprilie 2004, pronunțată în dosarul nr. 671/P/Ap/2004 a Curții de Apel Brașov, s-a luat în discuție din oficiu temeinicia arestării preventive a inculpatului B.S. S-a apreciat că, în conformitate cu dispozițiile art. 300 2 C. proc. pen. și art. 160 b C. proc. pen., temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în raport cu faza procesuală în care se află cauza, se impune privarea de libertate în continuare a inculpatului, astfel că s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului. Inculpatul a declarat recurs împotriva acestei încheieri, pe care nu l-a motivat în scris. Apărătorul recurentului a lăsat la aprecierea instanței soluționarea recursului.

Curtea verificând actele și lucrările dosarului constată că prin sentința penală nr. 22 din 19 martie 2004 a Tribunalului Covasna, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, cauza aflându-se pe rolul Curții de Apel Brașov, cu termen la data de 26 mai 2004. Verificând recursul declarat, curtea consideră că acesta nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 160 b alin. (1) C. proc. pen., în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 zile legalitatea și temeinicia arestării preventive. În conformitate cu dispozițiile art. 160 b alin. (3) C. proc. pen., dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau că există temeiuri noi, care justifică această măsură dispune menținerea acesteia. Cum în cauză temeiul arestării preventive îl constituie dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., iar în cursul judecății în fond a cauzei s-a stabilit vinovăția inculpatului, urmează a se constata așa cum în mod corect a reținut și instanța de apel, că menținerea arestării preventive se impune în continuare.

Urmează ca în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat ca fiind nefondat. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.S., împotriva încheierii de ședință din 27 aprilie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. 671/P/Ap/2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2004.