ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2498/2004

Asupra recursului penal de față,

constată următoarele:

Prin încheierea din 27 aprilie 2004,

pronunțată în dosarul nr. 671/P/Ap/2004 a Curții de Apel Brașov, s-a luat în

discuție din oficiu temeinicia arestării preventive a inculpatului B.S.

S-a apreciat că, în conformitate cu

dispozițiile art. 300

2

C. proc. pen. și art. 160

b

C.

proc. pen., temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive

subzistă și în raport cu faza procesuală în care se află cauza, se impune

privarea de libertate în continuare a inculpatului, astfel că s-a dispus

menținerea stării de arest a inculpatului.

Inculpatul a declarat recurs

împotriva acestei încheieri, pe care nu l-a motivat în scris.

Apărătorul recurentului a lăsat la

aprecierea instanței soluționarea recursului.

Curtea verificând actele și

lucrările dosarului constată că prin sentința penală nr. 22 din 19 martie 2004

a Tribunalului Covasna, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani

închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor,

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de

tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174

și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 76 alin.

(2) C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel inculpatul, cauza aflându-se pe rolul Curții de Apel Brașov, cu termen la

data de 26 mai 2004.

Verificând recursul declarat, curtea

consideră că acesta nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., în cursul judecății instanța verifică periodic, dar nu

mai târziu de 60 zile legalitatea și temeinicia arestării preventive.

În conformitate cu dispozițiile art.

160

b

alin. (3) C. proc. pen., dacă instanța constată că temeiurile

care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de

libertate a inculpatului sau că există temeiuri noi, care justifică această

măsură dispune menținerea acesteia.

Cum în cauză temeiul arestării

preventive îl constituie dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., iar în

cursul judecății în fond a cauzei s-a stabilit vinovăția inculpatului, urmează

a se constata așa cum în mod corect a reținut și instanța de apel, că

menținerea arestării preventive se impune în continuare.

Urmează ca în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat ca fiind

nefondat.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.S., împotriva încheierii de ședință din 27 aprilie

2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. 671/P/Ap/2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

mai 2004.