ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 157/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 179 din 30 septembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Teleorman, inculpatul D.I. a fost condamnat după cum urmează: - 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. b), cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen. - 5 ani închisoare pentru infracțiunea, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 3 septembrie 2003, la zi. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că inculpatul D.I., în noaptea de 2 septembrie 2003, în jurul orei 2,00, a intrat în magazinul N.A., solicitându-i vânzătoarei o sticlă cu bere. În momentul în care aceasta s-a deplasat spre frigider, pentru a-l servi pe inculpat, acesta a prins-o de umăr și a amenințat-o cu un cuțit cu lama rabatabilă, poziționat în zona gâtului. Datorită țipetelor și solicitărilor de ajutor ale părții vătămate, inculpatul și-a întrerupt activitatea infracțională, părăsind locul faptei. Scopul în care a acționat inculpatul, a fost să deposedeze victima de bani, situație confirmată de acesta în declarația dată în fața instanței.

La scurt timp inculpatul a pătruns în magazinul A., cu program non-stop. Profitând de împrejurarea că vânzătoarea era singură, inculpatul a imobilizat-o, astupându-i gura cu palma, a amenințat-o cu cuțitul și a avertizat-o că dacă țipă, o omoară. Dintr-o cutie de carton, inculpatul a sustras suma de 3.670.000 lei, iar de pe un raft a luat 9 pachete de țigări LM. Fiind sesizate organele de poliție, acestea l-au identificat pe autorul faptelor în persoana inculpatului D.I., asupra acestuia găsindu-se bunurile sustrase, care au fost restituite părții vătămate. Faptele așa cum au fost reținute au fost recunoscute de inculpat. În sarcina inculpatului instanța de fond a reținut săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de tentativă la tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen.

și tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen. La individualizarea pedepselor instanța a avut în vedere pericolul social al faptelor, împrejurările și modalitățile în care au fost comise dar și datele ce caracterizează favorabil persoana inculpatului. În legătură au acest ultim aspect s-a reținut că inculpatul nu posedă antecedente penale, are în întreținere un copil minor și asigură întreținerea membrilor familiei sale. Având în vedere și poziția procesuală a inculpatului în faza de urmărire penală și instanță, de recunoaștere și regret a faptelor, s-a apreciat că se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestuia, urmând a-i aplica pedepse sub limita minimă a textelor de lege incriminatoare, dar într-un cuantum care să asigure constrângerea și reeducarea inculpatului.

Apelul declarat de inculpat împotriva acestei sentințe, prin care a solicitat reducerea pedepselor aplicate, a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 638 din 28 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. A motivat instanța de apel că în raport de criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. și în condițiile în care în favoarea inculpatului s-au reținut circumstanțe atenuante, nu se justifică o mai mare reducere a pedepselor, aplicate de instanța de fond. Împotriva acestei decizii penale inculpatul a declarat recurs, reiterând motivul de apel, care vizează reducerea pedepselor. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Instanțele au administrat toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet și just apreciate, încadrările juridice reținute faptelor fiind legale.

În legătură cu individualizarea pedepselor, în raport de pericolul social a faptelor evidențiat și de împrejurările în care au fost comise, victimele fiind amenințate cu moartea, folosind și un cuțit în acest sens, pedepsele aplicate de 2 ani și respectiv 5 ani închisoare și ca efect și al reținerii de circumstanțe atenuante, apar ca just individualizate și nu se impune reducerea acestora. În conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat. Se va deduce din pedeapsa rezultantă reținerea și arestarea preventivă de la 3 septembrie 2003, la zi. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I., împotriva deciziei penale nr. 638 din 28 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 3 septembrie 2003, până la 13 ianuarie 2004. Obligă inculpatul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2004.