ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 157/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 179 din 30

septembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Teleorman, inculpatul D.I. a fost

condamnat după cum urmează:

- 2 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c)

și alin. (2

1

) lit. b), cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76

lit. b) C. pen.

- 5 ani închisoare pentru

infracțiunea, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen. și s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 3

septembrie 2003, la zi.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că inculpatul D.I., în noaptea de 2 septembrie 2003, în

jurul orei 2,00, a intrat în magazinul N.A., solicitându-i vânzătoarei o sticlă

cu bere. În momentul în care aceasta s-a deplasat spre frigider, pentru a-l

servi pe inculpat, acesta a prins-o de umăr și a amenințat-o cu un cuțit cu

lama rabatabilă, poziționat în zona gâtului. Datorită țipetelor și

solicitărilor de ajutor ale părții vătămate, inculpatul și-a întrerupt

activitatea infracțională, părăsind locul faptei. Scopul în care a acționat

inculpatul, a fost să deposedeze victima de bani, situație confirmată de acesta

în declarația dată în fața instanței.

La scurt timp inculpatul a pătruns

în magazinul A., cu program non-stop. Profitând de împrejurarea că vânzătoarea

era singură, inculpatul a imobilizat-o, astupându-i gura cu palma, a

amenințat-o cu cuțitul și a avertizat-o că dacă țipă, o omoară. Dintr-o cutie

de carton, inculpatul a sustras suma de 3.670.000 lei, iar de pe un raft a luat

9 pachete de țigări LM.

Fiind sesizate organele de poliție,

acestea l-au identificat pe autorul faptelor în persoana inculpatului D.I.,

asupra acestuia găsindu-se bunurile sustrase, care au fost restituite părții

vătămate.

Faptele așa cum au fost reținute au

fost recunoscute de inculpat.

În sarcina inculpatului instanța de

fond a reținut săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de tentativă la

tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și

alin. (2

1

) lit. b) C. pen. și tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepselor

instanța a avut în vedere pericolul social al faptelor, împrejurările și

modalitățile în care au fost comise dar și datele ce caracterizează favorabil

persoana inculpatului.

În legătură au acest ultim aspect

s-a reținut că inculpatul nu posedă antecedente penale, are în întreținere un

copil minor și asigură întreținerea membrilor familiei sale.

Având în vedere și poziția

procesuală a inculpatului în faza de urmărire penală și instanță, de

recunoaștere și regret a faptelor, s-a apreciat că se justifică reținerea de

circumstanțe atenuante în favoarea acestuia, urmând a-i aplica pedepse sub

limita minimă a textelor de lege incriminatoare, dar într-un cuantum care să

asigure constrângerea și reeducarea inculpatului.

Apelul declarat de inculpat

împotriva acestei sentințe, prin care a solicitat reducerea pedepselor

aplicate, a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 638 din 28

octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

A motivat instanța de apel că în

raport de criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen.

și în condițiile în care în favoarea inculpatului s-au reținut circumstanțe

atenuante, nu se justifică o mai mare reducere a pedepselor, aplicate de

instanța de fond.

Împotriva acestei decizii penale

inculpatul a declarat recurs, reiterând motivul de apel, care vizează reducerea

pedepselor.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Instanțele au administrat toate

probele necesare aflării adevărului, care au fost complet și just apreciate,

încadrările juridice reținute faptelor fiind legale.

În legătură cu individualizarea

pedepselor, în raport de pericolul social a faptelor evidențiat și de

împrejurările în care au fost comise, victimele fiind amenințate cu moartea,

folosind și un cuțit în acest sens, pedepsele aplicate de 2 ani și respectiv 5

ani închisoare și ca efect și al reținerii de circumstanțe atenuante, apar ca

just individualizate și nu se impune reducerea acestora.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat

de inculpat.

Se va deduce din pedeapsa rezultantă

reținerea și arestarea preventivă de la 3 septembrie 2003, la zi.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul D.I., împotriva deciziei penale nr. 638 din 28 octombrie

2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă durata reținerii

și arestării preventive de la 3 septembrie 2003, până la 13 ianuarie 2004.

Obligă inculpatul la 1.500.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 ianuarie 2004.