ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 539/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 539/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursului de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr.109 din 10 februarie 2003, Tribunalul București, secția I
penală, a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice
din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen. în
infracțiunea prevăzută de art. 208-209 alin.(1) lit. g) C. pen. formulată de
inculpatul F.B.G.
În baza
art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul F.B.G. la 5 ani
închisoare, cu aplicarea art.71și 64 C. pen.
A
menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția de la 20.10.2002,
la zi.
A constatat
că prejudiciul cauzat părții vătămate M.N.I. a fost recuperat.
A
obligat pe inculpat la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru
a se pronunța astfel, instanța de fond, a reținut, în fapt, următoarele:
În
noaptea de 19/20 octombrie 2002, în jurul orelor 2
00
, inculpatul s-a
deplasat la magazinul SC „O.S.” SRL situat la parterul unui bloc, unde a
solicitat părții vătămate, vânzătoare, mai multe produse.
În
momentul în care urma să plătească contravaloarea produselor, inculpatul a
lovit-o cu pumnul în zona feței și s-a dus în depozitul aflat în aceeași
încăpere, de unde a luat telefonul mobil, aparținând părții vătămate, care a
încercat să-și recupereze telefonul, însă inculpatul a tras-o de păr și a
lovit-o cu capul de tejghea, după care a fugit.
Alertat
de strigătele de ajutor ale părții vătămate, numitul V.A., paznic de noapte la
un magazin din apropierea locului faptei, până să ajungă acolo, individul a
luat-o la fugă către un pasaj dintre blocuri.
Alertat
de partea vătămată, a alergat după acesta, l-a prins și imobilizat, ulterior
reținându-l până la sosirea organelor de poliție.
În urma
percheziției corporale, s-a găsit asupra inculpatului telefonul mobil.
Împotriva
acestei sentințe, inculpatul a declarat apel, declarând că elementul de
violență nu a fost dovedit, că partea vătămată nu a prezentat certificat
medico-legal, iar urmele de violență nu au fost consemnate în procesul-verbal.
În
subsidiar a solicitat reducerea pedepsei.
Prin
decizia penală nr. 308 din 5 iunie 2003, Curtea de Apel București, secția I
penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul F.B.G., apreciind
ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.
Împotriva
deciziei, în termen legal, inculpatul F.B.G. a declarat recurs, solicitând, în
principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211
C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 208-209 C. pen., iar în subsidiar,
reducerea pedepsei.
Curtea,
verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul este nefondat pentru
următoarele considerente:
Instanța
de fond a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând
la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comise către acesta.
Astfel,
din probatoriul administrat în cauză, rezultă cu certitudine că fapta săvârșită
de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de
art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen. , plângerea părții vătămate; declarația părții
vătămate; declarațiile martorului V.A., dovezi de ridicare-predare a bunului
sustras și găsit la percheziție; declarațiile inculpatului .
În ceea
ce privește motivul de recurs formulat de inculpat cu privire la schimbarea
încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat, se constată că acesta nu
poate fi primit, în cauză fiind dovedit că inculpatul a întrebuințat violența
pentru a-și însuși telefonul mobil aparținând părții vătămate.
Cu
privire la al doilea motiv de recurs, care vizează o nouă individualizare a
pedepsei, în sensul reducerii acesteia, se apreciază că pedeapsa aplicată
inculpatului, atât prin cuantum, cât și ca modalitate de executare, corespunde
scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
Astfel,
la stabilirea pedepsei au fost avute în vedere, criteriile generale de
individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., împrejurările săvârșirii faptei,
gradul ridicat de pericol social al acesteia, cât și datele personale ale
inculpatului (tânăr, fără antecedente penale), aspecte care au dus la
stabilirea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru
infracțiunea reținută în sarcina inculpatului și pentru care acesta a fost
condamnat.
În
consecință, în cauză nefiind motive care să justifice reducerea pedepsei urmează
să fie respins ca atare și acest motiv de recurs.
Față de
aceste considerente, urmează să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de
inculpat, conform dispozitivului.
În baza
art.192 C. proc. pen. inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către
stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat
de inculpatul F.B.G. împotriva deciziei penale nr.308 din 5 iunie 2003 a Curții
de Apel București, secția I penală.
Deduce
din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 20 octombrie 2002
până la 29 ianuarie 2004.
Obligă
recurentul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul
cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată,
în ședință publică, azi 29 ianuarie 2004.