ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 539/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.109 din 10 februarie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a respins ca neîntemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 208-209 alin.(1) lit. g) C. pen. formulată de inculpatul F.B.G. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul F.B.G. la 5 ani închisoare, cu aplicarea art.71și 64 C. pen. A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus prevenția de la 20.10.2002, la zi. A constatat că prejudiciul cauzat părții vătămate M.N.I. a fost recuperat. A obligat pe inculpat la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, a reținut, în fapt, următoarele: În noaptea de 19/20 octombrie 2002, în jurul orelor 2 00 , inculpatul s-a deplasat la magazinul SC „O.S.” SRL situat la parterul unui bloc, unde a solicitat părții vătămate, vânzătoare, mai multe produse. În momentul în care urma să plătească contravaloarea produselor, inculpatul a lovit-o cu pumnul în zona feței și s-a dus în depozitul aflat în aceeași încăpere, de unde a luat telefonul mobil, aparținând părții vătămate, care a încercat să-și recupereze telefonul, însă inculpatul a tras-o de păr și a lovit-o cu capul de tejghea, după care a fugit. Alertat de strigătele de ajutor ale părții vătămate, numitul V.A., paznic de noapte la un magazin din apropierea locului faptei, până să ajungă acolo, individul a luat-o la fugă către un pasaj dintre blocuri.

Alertat de partea vătămată, a alergat după acesta, l-a prins și imobilizat, ulterior reținându-l până la sosirea organelor de poliție. În urma percheziției corporale, s-a găsit asupra inculpatului telefonul mobil. Împotriva acestei sentințe, inculpatul a declarat apel, declarând că elementul de violență nu a fost dovedit, că partea vătămată nu a prezentat certificat medico-legal, iar urmele de violență nu au fost consemnate în procesul-verbal. În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 308 din 5 iunie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul F.B.G., apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.

Împotriva deciziei, în termen legal, inculpatul F.B.G. a declarat recurs, solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 208-209 C. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei. Curtea, verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comise către acesta. Astfel, din probatoriul administrat în cauză, rezultă cu certitudine că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen.

, plângerea părții vătămate; declarația părții vătămate; declarațiile martorului V.A., dovezi de ridicare-predare a bunului sustras și găsit la percheziție; declarațiile inculpatului . În ceea ce privește motivul de recurs formulat de inculpat cu privire la schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat, se constată că acesta nu poate fi primit, în cauză fiind dovedit că inculpatul a întrebuințat violența pentru a-și însuși telefonul mobil aparținând părții vătămate. Cu privire la al doilea motiv de recurs, care vizează o nouă individualizare a pedepsei, în sensul reducerii acesteia, se apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului, atât prin cuantum, cât și ca modalitate de executare, corespunde scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

Astfel, la stabilirea pedepsei au fost avute în vedere, criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., împrejurările săvârșirii faptei, gradul ridicat de pericol social al acesteia, cât și datele personale ale inculpatului (tânăr, fără antecedente penale), aspecte care au dus la stabilirea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului și pentru care acesta a fost condamnat. În consecință, în cauză nefiind motive care să justifice reducerea pedepsei urmează să fie respins ca atare și acest motiv de recurs. Față de aceste considerente, urmează să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, conform dispozitivului.

În baza art.192 C. proc. pen. inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.B.G. împotriva deciziei penale nr.308 din 5 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 20 octombrie 2002 până la 29 ianuarie 2004. Obligă recurentul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 29 ianuarie 2004.