ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1139/2003

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 103 din 16 mai 2001, Tribunalul Caraș Severin a condamnat pe inculpatul

C.C. la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru

săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 raportat

la art. 174, art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 73 lit. b)

C. pen.

S-a menținut starea de

arest și s-a dedus arestarea preventivă de la 10 septembrie 2001, la zi.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen., instanța de fond a dispus confiscarea cuțitului corp delict.

Prin aceeași hotărâre,

inculpatul a fost obligat să plătească 3.422.260 lei despăgubiri civile

reprezentând cheltuieli de spitalizare părții civile Spitalul Județean Reșița.

Totodată, instanța de

fond a luat act că partea vătămată C.M. nu s-a constituit parte civilă în

cauză.

S-a reținut că, în

seara zilei de 3 decembrie 2000, în jurul orelor 20-21 , inculpatul C.C. se

afla la barul S.C. T. S.R.L. Ramna, consumând bere. La masa acestuia a venit

victima C.M., care i-a reproșat faptul vă ar fi sustras scânduri din cadrul

S.C. I. S.R.L., răsturnându-i berea pe haine și împingându-l.

Inculpatul s-a retras

la o altă masă, însă a fost urmărit de victima C.M., care l-a lovit cu pumnii

în zona capului.

Au intervenit organele

de poliție, inculpatul fiind trimis acasă, însă acesta s-a reîntors la bar,

întrucât își uitase țigările.

Inculpatul a fost

lovit din nou de către victimă, în zona feței.

Acesta a ieșit, în

cele din urmă, din bar pentru a pleca acasă, însă a fost urmărit de victimă.

La 10-20 m de bar, pe

trotuarul de pe stradă, văzând că victima s-a apropiat de el, inculpatul a scos

un cuțit din geacă, s-a întors către victimă și a lovit-o cu cuțitul în

abdomen.

Inculpatul a aruncat

cuțitul în partea cealaltă a străzii și a fugit, iar victima a căzut pe

trotuar.

Din certificatul

medico-legal, rezultă că plaga înjunghiată abdominală a pus în primejdie viața

victimei, salvarea datorându-se intervenției chirurgicale.

Împotriva hotărârii

primei instanțe, inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei,

dându-se o mai mare eficiență scuzei provocării, în condițiile în care, agresat

de mai multe ori de partea vătămată, a acționat mai violent decât ar fi dorit,

aflându-se astfel la limita legitimei apărări.

Curtea de Apel

Timișoara, secția penală, prin decizia penală nr. 286/ A din 14 august 2002, a

respins apelul declarat de către inculpat, ca nefondat.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de control judiciar a apreciat că în mod corect prima instanță

a reținut scuza provocării în favoarea inculpatului, în condițiile în care

acesta a fost lovit anterior, de către partea vătămată, provocându-i leziuni

corporale pentru a căror îngrijire au fost necesare 9 zile de îngrijiri

medicale și a redus pedeapsa sub limita minimă prevăzută de lege.

Inculpatul a lovit

victima cu cuțitul în abdomen, fără să fi fost atacat în acel moment de către

aceasta, ci doar auzindu-i pașii în spatele lui, astfel că nu sunt incidente

dispozițiile art. 44 C. pen.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri, inculpatul a declarat recurs solicitând achitarea în temeiul

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. e) C. proc.

pen., coroborat cu art. 44 C. pen. În subsidiar, inculpatul a solicitat

reducerea pedepsei, prin acordarea unei eficiențe sporite scuzei provocării.

Recursul declarat este nefondat.

Existența stării de tulburare

caracteristică circumstanței atenuante a provocării, în raport cu săvârșirea

ripostei la actele provocatoare ale părții vătămate, este dovedită de ansamblul

materialului probator administrat în cauză și corect reținută, instanțele dând

eficiența legală scuzei provocării prin reducerea cuantumului pedepsei aplicate

inculpatului, potrivit art. 76 C. pen.

Instanțele au reținut că inculpatul

a lovit-o pe partea vătămată atunci când aceasta s-a apropiat, fără să fi fost

atacat.

Așa fiind, în mod corect s-a reținut

că lovirea victimei de către inculpat, cu cuțitul în zona abdominală, nu a avut

caracterul de reacție necesară contra unui atac material direct, imediat și

injust, aflat într-un raport de proporționalitate aproximativă cu pericolul

creat de agresiunea atacatorului.

Examinând cauza și în raport de

dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată nici

motive de casare susceptibile a fi luate în considerare din oficiu, de

instanță.

În consecință, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de către

inculpat, ca nefondat.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv, iar în baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat, potrivit

dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat din care, onorariul

avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei penale nr. 286/A din 14 august

2002 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedeapsă perioada

executată în arest preventiv de la 10 septembrie 2001 la zi.

Obligă pe recurent la plata sumei de

câte 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma

de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

martie 2003.