ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5965/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 57 din 12

martie 2003 a Tribunalului Mehedinți, inculpatul P.A.P. a fost condamnat pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20,

raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., la pedeapsa de 7 ani și 6 luni

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe timp de 2 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din durata pedepsei aplicate perioada arestului preventiv de la 19 noiembrie

2002, la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata

despăgubirilor civile către partea civilă G.I. în sumă de 50 milioane lei, din

care 20 milioane lei reprezintă daune materiale și 30 milioane lei, daune

morale.

În baza art. 191 și art. 193 C.

proc. pen., s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare

către stat în sumă de 2.500.000 lei, din care 300.000 lei reprezintă onorariul

apărătorului din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției, precum și la

plata cheltuielilor judiciare către partea vătămată în sumă de 1 milion lei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În seara zilei de 9 februarie 2001,

între inculpatul P.A.P. și partea vătămată G.I. a izbucnit un incident

determinat de faptul că victima a refuzat să-i ofere băutură făptuitorului,

aflat deja în stare de ebrietate. Inculpatul i-a adus injurii părții vătămate

și i-a rupt hainele cu care era îmbrăcată, motiv pentru care aceasta s-a

deplasat la locuința părinților inculpatului cărora  le-a relatat cele

întâmplate.

În timp ce mergea spre casă, pe

bicicletă, partea vătămată a trecut prin dreptul locuinței martorului I.B.M.,

în fața căreia se afla partea vătămată care continuase să consume băuturi

alcoolice.

Inculpatul a lovit victima din

spate, lateral stânga, cu un arac lung de un m. Loviturile au vizat capul

victimei, prima fiind evitată de aceasta, dar cea de-a doua și-a atins

obiectivul, determinând dezechilibrarea și căderea părții vătămate de pe

bicicletă; au urmat alte lovituri la cap și peste corp, una dintre ele cauzând

fracturarea claviculei drepte.

La strigătele martorilor T.G., B.S.

și B.G., inculpatul a încetat agresiunea și s-a refugiat în curtea casei lui

I.B.M.

Din certificatul medico-legal nr.

145 din 15 februarie 2001 și completarea la acesta ale Serviciului de medicină

legală Mehedinți rezultă că victima a suferit leziuni traumatice care au

necesitat 35-40 zile de îngrijiri medicale, viața nefiindu-i pusă în primejdie.

Mecanismul de producere al

leziunilor este prin lovire cu și de corp dur, iar cele de la nivelul mâinii

stângi, cauzate prin lovire din spate lateral-stânga sau din față, pot fi

considerate leziuni de autoapărare (adresa nr. 1012 din 9 decembrie 2002 a

Serviciului de medicină legală Mehedinți).

Inculpatul a recunoscut săvârșirea

infracțiunii reținute în sarcina sa.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului P.A.P. au fost stabilite pe baza materialului probator administrat

în cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, proces-verbal de cercetare

la fața locului și reconstituire, schița locului faptei și planșe fotografice,

acte medico-legale, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 391 din 18 septembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului.

Măsura arestării preventive a fost

prelungită, iar detenția a fost dedusă la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare în sumă de 500.000 lei.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul P.A.P., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor

pronunțate și, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute

în sarcina inculpatului în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art.

181 C. pen. și aplicarea unei pedepse la limita minimă prevăzută de lege, a

cărei grațiere să se constate în conformitate cu prevederile articolului 1 din

Legea nr. 543/2002.

În subsidiar, s-a solicitat

reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și a despăgubirilor civile

la care acesta a fost obligat.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta este fondat pentru motivele ce se vor

arăta în continuare.

Din materialul de urmărire penală

administrat în cauză rezultă că instanțele de judecată au reținut în mod corect

și complet situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând faptei comise de

acesta încadrarea juridică temeinică și legală.

Modalitatea de comitere a faptei,

obiectul vulnerant folosit, numărul și intensitatea loviturilor aplicate

constituie elemente obiective ce transpun intenția inculpatului de a-și ucide

victima, rezultat care, chiar dacă nu a fost urmărit, a fost prevăzut și

acceptat de acesta.

Astfel, inculpatul a lovit-o pe

partea vătămată în cap, în timp ce aceasta se deplasa pe bicicletă, putând

anticipa că, datorită echilibrului fragil al mijlocului de locomoție, aceasta o

să cadă, iar după ce a văzut că victima e la pământ, a continuat să-i aplice

lovituri în cap și peste corp.

Victima s-a apărat cu mâna, dar a

suferit un traumatism cranio-cerebral acut cu plagă contuză, fractura

cominutivă a claviculei drepte, contuzie forte a feței dorsale a mâinii stângi,

ceea ce demonstrează intensitatea și numărul mare al leziunilor ce i-au fost

aplicate.

Agresiunea a fost inițiată de

inculpat, fără ca victima să-l fi provocat și a încetat la intervenția altor

persoane.

Pentru aceste argumente, Curtea constată

că în cauză nu există temeiuri de schimbare a încadrării juridice a faptei în

infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen.

Cel de-al doilea motiv de recurs

invocat de inculpat, referitor la individualizarea pedepsei, este însă întemeiat.

Aplicând prevederile articolului 72

C. pen., instanțele de judecată nu au dat eficiența cuvenită criteriilor

referitoare la datele și împrejurările favorabile inculpatului, în măsură să

conducă la reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76

C. pen. și la stabilirea unei pedepsei sub minimul legal prevăzut de lege.

Curtea consideră că împrejurările

legate de vârsta inculpatului P.A.P. de numai 19 ani la data săvârșirii faptei,

de starea avansată de ebrietate în care se găsea, precum și de faptul că, la

strigătele martorilor oculari, a încetat de îndată agresiunea, constituie

motive care îndreptățesc aplicarea față de acesta a dispozițiilor art. 74 și

art. 76 C. pen.

În consecință, Curtea urmează să

admită recursul declarat de inculpatul P.A.P. și să caseze decizia atacată și

sentința penală nr. 57 din 12 martie 2003 a Tribunalului Mehedinți cu privire

la individualizarea pedepsei.

Prin aplicarea prevederilor art. 74

și art. 76 C. pen., Curtea va modifica pedeapsa aplicată inculpatului pentru

săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20,

raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., pe care o va reduce de la 7

ani și 6 luni închisoare la 5 ani închisoare.

Inculpatul P.A.P. urmează să execute

pedeapsa de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani, ca pedeapsă complementară.

Curtea apreciază că această pedeapsă

este îndestulătoare pentru coerciția și reeducarea inculpatului, asigurându-se

realizarea eficientă a prevederilor articolului 52 C. pen.

Curtea constată că modul de

rezolvare a laturii civile s-a făcut în conformitate cu dispozițiile legale în

materie și cu probele administrate în cauză, neimpunându-se diminuarea

cuantumului despăgubirilor materiale și morale la care a fost obligat

inculpatul.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor

judecătorești vor fi menținute.

Timpul arestării preventive se va

deduce din durata pedepsei aplicate de la 19 noiembrie 2002 la 17 decembrie

2003.

Onorariul apărătorului din oficiu se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 385

17

C. proc. pen. și art. 88 C.

pen., art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul A.P.P. împotriva deciziei penale nr. 391 din 18 septembrie 2003 a

Curții de Apel Craiova.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 57 din 12 martie 2003 a Tribunalului Mehedinți cu privire la individualizarea

pedepsei.

Modifică pedeapsa aplicată

inculpatului pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat,

prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., în

sensul că prin aplicarea prevederilor art. 74 și art. 76 C. pen., o reduce de

la 7 ani și 6 luni închisoare la 5 ani închisoare.

Inculpatul A.P.P. urmează să execute

pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 19 noiembrie 2002, la 17

decembrie 2003.

Onorariul de avocat, în sumă de

400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 decembrie 2003.