ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3720/2003

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 12 din 14 ianuarie 2003 a Tribunalului Brăila a fost condamnat inculpatul P.G. la pedeapsa de 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. c), cu aplicarea art. 75 lit. b 1 ) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 174 și art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. Totodată, în temeiul art. 113 C. pen., s-a luat măsura de siguranță a obligării inculpatului la tratament medical până la însănătoșire. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 9 august 2002, la zi.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: La data de 9 august 2002 inculpatul a consumat băuturi alcoolice din magazinul din comuna Vișina după care a plecat acasă. Între inculpat și mama sa, V.B.S., s-a declanșat un conflict întrucât, aceasta din urmă a refuzat să-i dea bani pentru băutură. În acest context, inculpatul i-a aplicat multiple lovituri mamei sale cu pumnii, a alergat-o prin curte, a prins-o de haine, rupându-i-le și a dezbrăcat-o, după care a târât-o de păr și a lovit-o până a căzut la pământ. Deși victima nu mai putea reacționa, inculpatul a continuat să o lovească cu picioarele încălțate în zona capului, gâtului și toracelui.

În momentul în care victima a ajuns în stare de inconștineță, inculpatul a abandonat-o, lovind-o căzută la pământ. Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, rapoartelor de expertiză medico legală, depozițiilor martorilor P.F., M.C., I.M., P.E., C.D. și C.P., probe coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut infracțiunea reținută în sarcina sa. Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 100 din 20 februarie 2003, a respins apelul formulat de inculpat. Împotriva acestor hotărâri inculpatul a declarat recurs în temeiul art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei aplicate. Recursul nu este fondat.

Instanțele de fond și de apel au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă în textul de lege menționat. În ceea ce privește individualizarea pedepsei, Curtea constată că au fost respectate criteriile prevăzute de art. 52 și art. 72 C. pen., ținându-se seama atât de pericolul social concret al faptei comise, cât și de datele ce caracterizează persoana făptuitorului. Astfel, pericolul social concret al faptei comise rezidă în modul în care s-a derulat activitatea infracțională, în lipsa oricărui mobil, intensitatea loviturilor aplicate victimei și mai ales în consecințele iresponsabile ale infracțiunii.

Referitor la profilul moral al inculpatului, din probele aflate la dosar rezultă că acesta este un consumator învederat de băuturi alcoolice, violent, iar în perioada 1998 – 2000 a fost internat de mai multe ori în secția Psihiatrie a Spitalului Brăila, el având discernământul diminuat în raport cu fapta comisă fiind recomandate măsuri conform art. 113 C. pen. (a se vedea Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. A.I./9294 avizat de Comisia de Avizare și Control din I.N.M.L. București). Toate aceste elemente de circumstanțiere ale faptei și făptuitorului au fost analizate de prima instanță și verificate de instanța de apel, pedeapsa aplicată fiind bine individualizată, motiv pentru care recursul declarat să fie respins ca nefondat.

Se va computa perioada arestării preventive, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.G. împotriva deciziei penale nr. 100 din 20 februarie 2003 a Curții de Apel Galați. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 9 august 2002 la 12 septembrie 2003. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 12 septembrie 2003.