ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4268/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Gorj, prin sentința penală nr. 111 din 18 aprilie 2003, a condamnat pe inculpatul P.G. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. S-a dedus din pedeapsă arestul preventiv executat de la 21 noiembrie 2002 la pronunțare și a fost menținută starea de arest. Hotărând astfel, tribunalul a reținut, în fapt, că inculpatul s-a căsătorit cu victima P.E.

în anul 1978 și că de vreo 6 ani relațiile de familie s-au degradat, din cauză că victima consuma alcool în exces ajungând să nu se mai preocupe de treburile gospodărești. Vânzarea unor bunuri pentru a-și procura alcool, precum și starea permanentă de beție au generat dese certuri ajungându-se uneori la lovirea victimei. În seara de 19 noiembrie 2002, când inculpatul s-a întors de la munca câmpului, a constatat că soția nu hrănise animalele și păsările și era în stare de ebrietate. Reproșându-i dezinteresul pentru gospodărie, de teama de a nu fi lovită, victima s-a urcat pe o masă încercând să sară pe fereastră. Inculpatul a prins-o pe victimă de haine și a împiedicat-o să sară, iar aceasta a căzut și s-a lovit în cădere de masă.

Potrivit declarației inculpatului, văzând că victima respiră cu greutate, a ridicat-o și a lovit-o de câteva ori de podea, iar apoi pentru ca să o resusciteze a apăsat-o cu genunchiul pe piept. Constatând că victima nu-și revine, ba chiar că a intervenit decesul, inculpatul a anunțat vecinii și lucrătorii de poliție din comună. Potrivit Raportului de necropsie nr. 2048/2003 al I.M.L. Gorj, moartea victimei s-a datorat hemoragiei interne, consecința unui traumatism toraco-abdominal, facial și de membre, cu multiple fracturi costale bilaterale, fractură de stern, dilacerări pulmonare și hepatice, urmate de hemotorax și hemiperitoneu. S-a concluzionat că leziunile toracico-abdominale au putut fi produse prin comprimarea toracelui și abdomenului între corpuri dure și au legătură directă de cauzalitate cu decesul.

Celelalte leziuni traumatice s-au putut produce prin lovire cu sau de corp dur, fără să aibă legătură de cauzalitate cu decesul. Apelul declarat de inculpat a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin decizia nr. 307 din 23 iunie 2003, sentința a fost desființată parțial, în sensul că prin reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, pedeapsa a fost redusă de la 15 ani la 8 ani închisoare. În baza art. 385 9 pct. 14 și 17 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a declarat recurs pentru casarea hotărârilor pe care le-a considerat nelegale și netemeinice, deoarece nu s-a reținut circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. b) C. pen., în concurs cu dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen., iar pedeapsa redusă la 8 ani este blândă, instanța de apel având suficiente temeiuri de fapt și de drept să mențină pedeapsa aplicată de tribunal.

Recursul este fondat. Examinând, hotărârea atacată numai în raport de critica ce vizează greșita individualizare a pedepsei, caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., deoarece motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 nu a mai fost susținut, se constată că pedeapsa așa cum a fost redusă în apel este mică în raport cu gravitatea faptei. Instanțele au reținut o situație de fapt corectă în concordanță cu probele administrate. Potrivit art. 72 C. pen., la individualizarea pedepsei se ține seama de dispozițiile Părții generale, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează ori agravează răspunderea penală.

Buna comportare a inculpatului în familie și comunitatea din care face parte și lipsa de antecedente penale au fost reținute ca circumstanțe atenuante, iar instanța de apel a redus pedeapsa înspre limita prevăzută în art. 76 alin. (2) C. pen. Nu s-a avut în vedere însă că fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad sporit de pericol social, el și-a ucis soția prin loviri repetate cu mare intensitate care au produs multiple și grave leziuni (fracturi costale bilaterale, fractură de stern, dilacerări pulmonare și hepatice urmate de hemotorax și hemiperitoneu).

Pe de altă parte se impune a se avea în vedere și conduita procesuală oscilantă a inculpatului, care în fața instanței de fond a susținut că nu a bătut victima în seara de 19 noiembrie 2002 și că aceasta s-a lovit căzând de pe masă în timp ce el a încercat să o prindă pentru ca să nu sară pe fereastră, în timp ce în cursul urmăririi penale a recunoscut că a lovit–o pe victimă și în 17 și în 19 noiembrie 2002. În aceste condiții pedeapsa aplicată apare prea blândă, drept pentru care recursul urmează a fi admis, decizia casată și rejudecând să se dispună majorarea pedepsei la 10 ani închisoare. În temeiul art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce arestarea preventivă de la 21 noiembrie 2002, la data deciziei de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 307 din 23 iunie 2003 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul P.G. Casează decizia penală atacată, cu privire la pedeapsa aplicată, pe care o majorează la 10 ani închisoare. Deduce din pedeapsă arestarea preventivă de la 21 noiembrie 2002, la 7 octombrie 2003. Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2003.