ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4268/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Gorj, prin sentința penală

nr. 111 din 18 aprilie 2003, a condamnat pe inculpatul P.G. la pedeapsa de 15

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de

art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

S-a dedus din pedeapsă arestul

preventiv executat de la 21 noiembrie 2002 la pronunțare și a fost menținută

starea de arest.

Hotărând astfel, tribunalul a

reținut, în fapt, că inculpatul s-a căsătorit cu victima P.E. în anul 1978 și

că de vreo 6 ani relațiile de familie s-au degradat, din cauză că victima

consuma alcool în exces ajungând să nu se mai preocupe de treburile gospodărești.

Vânzarea unor bunuri pentru a-și

procura alcool, precum și starea permanentă de beție au generat dese certuri

ajungându-se uneori la lovirea victimei.

În seara de 19 noiembrie 2002, când

inculpatul s-a întors de la munca câmpului, a constatat că soția nu hrănise

animalele și păsările și era în stare de ebrietate.

Reproșându-i dezinteresul pentru

gospodărie, de teama de a nu fi lovită, victima s-a urcat pe o masă încercând

să sară pe fereastră. Inculpatul a prins-o pe victimă de haine și a împiedicat-o

să sară, iar aceasta a căzut și s-a lovit în cădere de masă. Potrivit

declarației inculpatului, văzând că victima respiră cu greutate, a ridicat-o și

a lovit-o de câteva ori de podea, iar apoi pentru ca să o resusciteze a

apăsat-o cu genunchiul pe piept. Constatând că victima nu-și revine, ba chiar

că a intervenit decesul, inculpatul a anunțat vecinii și lucrătorii de poliție

din comună.

Potrivit Raportului de necropsie nr.

2048/2003 al I.M.L. Gorj, moartea victimei s-a datorat hemoragiei interne, consecința

unui traumatism toraco-abdominal, facial și de membre, cu multiple fracturi

costale bilaterale, fractură de stern, dilacerări pulmonare și hepatice, urmate

de hemotorax și hemiperitoneu. S-a concluzionat că leziunile

toracico-abdominale au putut fi produse prin comprimarea toracelui și

abdomenului între corpuri dure și au legătură directă de cauzalitate cu

decesul.

Celelalte leziuni traumatice s-au

putut produce prin lovire cu sau de corp dur, fără să aibă legătură de

cauzalitate cu decesul.

Apelul declarat de inculpat a fost

admis de Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin decizia nr. 307 din 23

iunie 2003, sentința a fost desființată parțial, în sensul că prin reținerea de

circumstanțe atenuante judiciare, pedeapsa a fost redusă de la 15 ani la 8 ani

închisoare.

În baza art. 385

9

pct. 14

și 17 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a declarat

recurs pentru casarea hotărârilor pe care le-a considerat nelegale și

netemeinice, deoarece nu s-a reținut circumstanța agravantă prevăzută de art.

75 lit. b) C. pen., în concurs cu dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen., iar

pedeapsa redusă la 8 ani este blândă, instanța de apel având suficiente

temeiuri de fapt și de drept să mențină pedeapsa aplicată de tribunal.

Recursul este fondat.

Examinând, hotărârea atacată numai

în raport de critica ce vizează greșita individualizare a pedepsei, caz de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., deoarece motivul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 nu a mai fost susținut, se

constată că pedeapsa așa cum a fost redusă în apel este mică în raport cu

gravitatea faptei.

Instanțele au reținut o situație de

fapt corectă în concordanță cu probele administrate.

Potrivit art. 72 C. pen., la

individualizarea pedepsei se ține seama de dispozițiile Părții generale, de

limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al

faptei, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează ori

agravează răspunderea penală.

Buna comportare a inculpatului în

familie și comunitatea din care face parte și lipsa de antecedente penale au

fost reținute ca circumstanțe atenuante, iar instanța de apel a redus pedeapsa

înspre limita prevăzută în art. 76 alin. (2) C. pen. Nu s-a avut în vedere însă

că fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad sporit de pericol social, el

și-a ucis soția prin loviri repetate cu mare intensitate care au produs

multiple și grave leziuni (fracturi costale bilaterale, fractură de stern,

dilacerări pulmonare și hepatice urmate de hemotorax și hemiperitoneu). Pe de

altă parte se impune a se avea în vedere și conduita procesuală oscilantă a

inculpatului, care în fața instanței de fond a susținut că nu a bătut victima

în seara de 19 noiembrie 2002 și că aceasta s-a lovit căzând de pe masă în timp

ce el a încercat să o prindă pentru ca să nu sară pe fereastră, în timp ce în

cursul urmăririi penale a recunoscut că a lovit–o pe victimă și în 17 și în 19

noiembrie 2002.

În aceste condiții pedeapsa aplicată

apare prea blândă, drept pentru care recursul urmează a fi admis, decizia

casată și rejudecând să se dispună majorarea pedepsei la 10 ani închisoare.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va

deduce arestarea preventivă de la 21 noiembrie 2002, la data deciziei de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 307

din 23 iunie 2003 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul P.G.

Casează decizia penală atacată, cu

privire la pedeapsa aplicată, pe care o majorează la 10 ani închisoare.

Deduce din pedeapsă arestarea

preventivă de la 21 noiembrie 2002, la 7 octombrie 2003.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

octombrie 2003.