ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 259/2003

Deliberând asupra cauzei penale de

față;

Din actele dosarului rezultă

următoarele:

Prin sentința penală nr. 175 pronunțată

la 19 iunie 2002, Tribunalul Vaslui l-a condamnat pe inculpatul B.G., pentru

săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 12 ani închisoare.

Conform art. 83 C. pen., s-a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 961 din 21 iunie 1995 a Judecătoriei Vaslui, pe care a

cumulat-o cu pedeapsa aplicată, pedeapsa rezultantă devenind 13 ani închisoare.

S-au aplicat art. 71 și art. 64 C.

pen.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția de la data arestării, 15 februarie 2002 la zi.

Inculpatul a fost obligat la

cheltuieli judiciare statului.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul și victima B.R., soția

sa, locuiau împreună și erau cunoscuți ca fiind consumatori de băuturi

alcoolice și scandalagii.

Pe fondul stării de beție, în seara

zilei de 28 septembrie 1997, după ce au consumat pe rând băuturi alcoolice la

bodega din sat, enervat că a ajuns înaintea victimei, la venirea acesteia a

început să o bată.

Din raportul medico-legal rezultă,

că asupra victimei au fost exercitate într-un interval de timp, numeroase acte

de violență, de mare intensitate, aplicate cu obiecte contondente. Acestea

cumulate cu cele rezultate din cădere au cauzat moartea victimei.

Inculpatul nu a recunoscut fapta dar

vinovăția sa a fost stabilită cu alte mijloace de probă și anume: declarațiile

martorilor H.D., B.I., M.M., I.M. și H.A., proces-verbal de cercetare la fața

locului, planșe foto, raportul de constatare medico-legal de autopsie, avizat

de comisia superioară medico-legală, fișa de cazier a inculpatului.

S-a precizat că inculpatul a

recunoscut agresarea soției și chiar întrebat de obiectele contondente, dar a

pretins că decesul a survenit din cădere și lovire.

Raportul de expertiză medico-legală,

însă a exclus producerea leziunilor fatale doar din cădere, și a menționat

gradul ridicat al alcoolemiei victimei, aceasta având doar 0,5 gr %, ceea ce

denotă că însăși căderea a fost provocată.

Instanța de fond a încadrat situație

expusă în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, reținând întrunite

elementele constitutive ale acesteia.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 270 din 24 septembrie 2002 a admis recursul inculpatului reducând

pedeapsa la doar 8 ani, pedeapsa de executat prin menținerea celorlalte

dispoziții ale sentinței, 9 ani închisoare.

S-a dedus prevenția la zi.

Pentru a reduce pedeapsa, instanța a

avut în vedere că în săvârșirea infracțiunii și victima a avut o contribuție

prin crearea stării conflictuale pe fondul consumului de alcool al ambilor.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, inculpatul a declarat recurs criticând-o pentru condamnarea sa pe fondul

unei grave erori de fapt (art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen.), întrucât nu este vinovat.

A solicitat admiterea recursului,

casarea ambelor hotărâri și achitarea sa în conformitate cu dispozițiile art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Curtea analizând hotărârile în

raport de critica formulată și de probele administrate, constată că recursul

este nefondat.

Instanțele au stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului, Curtea însușindu-și motivarea

acestora.

Având în vedere că s-a    dovedit

aplicarea de violențe soției, existând legătură cauzală între acestea și deces,

nedovedindu-se apărarea inculpatului în sensul că altcineva ar fi lovit-o pe

victimă și căderea s-ar fi produs doar pe fondul consumului de alcool, critica

apare nefondată.

Față de aceste considerente se

impune respingerea recursului ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și menținerea hotărârii care este

legală și temeinică.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce prevenția la zi.

Recurentul va fi obligat la

cheltuieli judiciare către stat (art. 191 și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.G., împotriva deciziei penale nr. 270 din 24

septembrie 2002 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsă perioada

executată în arest preventiv de la 15 februarie 2002 la 21 ianuarie 2003.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată, în ședință publică, azi

21 ianuarie 2003.