ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 259/2003

Deliberând asupra cauzei penale de față; Din actele dosarului rezultă următoarele: Prin sentința penală nr. 175 pronunțată la 19 iunie 2002, Tribunalul Vaslui l-a condamnat pe inculpatul B.G., pentru săvârșirea infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 12 ani închisoare. Conform art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 961 din 21 iunie 1995 a Judecătoriei Vaslui, pe care a cumulat-o cu pedeapsa aplicată, pedeapsa rezultantă devenind 13 ani închisoare. S-au aplicat art. 71 și art. 64 C. pen. Conform art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la data arestării, 15 februarie 2002 la zi.

Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: Inculpatul și victima B.R., soția sa, locuiau împreună și erau cunoscuți ca fiind consumatori de băuturi alcoolice și scandalagii. Pe fondul stării de beție, în seara zilei de 28 septembrie 1997, după ce au consumat pe rând băuturi alcoolice la bodega din sat, enervat că a ajuns înaintea victimei, la venirea acesteia a început să o bată. Din raportul medico-legal rezultă, că asupra victimei au fost exercitate într-un interval de timp, numeroase acte de violență, de mare intensitate, aplicate cu obiecte contondente. Acestea cumulate cu cele rezultate din cădere au cauzat moartea victimei.

Inculpatul nu a recunoscut fapta dar vinovăția sa a fost stabilită cu alte mijloace de probă și anume: declarațiile martorilor H.D., B.I., M.M., I.M. și H.A., proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, raportul de constatare medico-legal de autopsie, avizat de comisia superioară medico-legală, fișa de cazier a inculpatului. S-a precizat că inculpatul a recunoscut agresarea soției și chiar întrebat de obiectele contondente, dar a pretins că decesul a survenit din cădere și lovire. Raportul de expertiză medico-legală, însă a exclus producerea leziunilor fatale doar din cădere, și a menționat gradul ridicat al alcoolemiei victimei, aceasta având doar 0,5 gr %, ceea ce denotă că însăși căderea a fost provocată.

Instanța de fond a încadrat situație expusă în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, reținând întrunite elementele constitutive ale acesteia. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 270 din 24 septembrie 2002 a admis recursul inculpatului reducând pedeapsa la doar 8 ani, pedeapsa de executat prin menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței, 9 ani închisoare. S-a dedus prevenția la zi. Pentru a reduce pedeapsa, instanța a avut în vedere că în săvârșirea infracțiunii și victima a avut o contribuție prin crearea stării conflictuale pe fondul consumului de alcool al ambilor. Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs criticând-o pentru condamnarea sa pe fondul unei grave erori de fapt (art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen.), întrucât nu este vinovat. A solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și achitarea sa în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Curtea analizând hotărârile în raport de critica formulată și de probele administrate, constată că recursul este nefondat. Instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, Curtea însușindu-și motivarea acestora. Având în vedere că s-a dovedit aplicarea de violențe soției, existând legătură cauzală între acestea și deces, nedovedindu-se apărarea inculpatului în sensul că altcineva ar fi lovit-o pe victimă și căderea s-ar fi produs doar pe fondul consumului de alcool, critica apare nefondată.

Față de aceste considerente se impune respingerea recursului ca nefondat, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și menținerea hotărârii care este legală și temeinică. Conform art. 88 C. pen., se va deduce prevenția la zi. Recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat (art. 191 și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G., împotriva deciziei penale nr. 270 din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel Iași. Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 15 februarie 2002 la 21 ianuarie 2003. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată, în ședință publică, azi 21 ianuarie 2003.