ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 120/2006

Examinând recursul de față constată: Prin sentința penală nr. 330 din 1]0 august 2005, pronunțată de Tribunalul Vaslui, inculpatul C.V. a fost condamnat, în baza art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 20 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest și conform art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la 13 februarie 2005 la zi. S-a luat act că partea civilă L.J. a renunțat la pretențiile civile formulate față de inculpat.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. În fapt s-au reținut următoarele: Inculpatul C.V. a locuit împreună cu L.A., mama sa. Între cei doi a existat o stare conflictuală, iar în luna mai 2004, după ce și-a bătut mama, inculpatul a plecat de acasă revenind în luna decembrie 2004. Conflictele s-au reluat, numita L.A. cerându-i inculpatului să plece. La data de 12 februarie 2005, în jurul orelor 14,00 - 15,00, când inculpatul a venit acasă. L.A. a început să-l certe după care a ieșit în curte. Inculpatul, care consumase cca. 100 ml lichior, s-a enervat și a ieșit după ea din casă și i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul, în zona feței. Victima a căzut iar inculpatul a lovit-o repetat cu picioarele încălțate cu bocanci, în special în zona toracică și abdominală.

După un timp agresiunea a încetat iar inculpatul i-a cerut martorului V.T. să-l ajute să ducă victima în casă, dar martorul nu a vrut să se implice. Victima a rămas căzută în curte, semidezbrăcată, aproximativ o oră, după care inculpatul a dus-o în casă și a așezat-o pe un pat și a decedat în dimineața de 13 februarie 2005. După câteva ore inculpatul s-a dus la poliție și a anunțat decesul mamei sale. Instanța a reținut că, prin raportul medico-legal de autopsie nr. 34/N/2005 întocmit de S.M.L.J. Vaslui, s-a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute survenite ca urmare a unui șoc mixt, traumatic și hemoragic, consecință a unui politraumatism cu fracturi costale, ruptură de plămân cu hemotorax secundar, plăgi, tumefacții, hematom, excoriații și echimoze, la un organism cu leziuni cronice.

S-a mai concluzionat că între leziunile constatate și decesul victimei există o legătură de cauzalitate directă. S-a reținut că fapta inculpatului, astfel cum rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor cu cele consemnate în procesul verbal de cercetare la fața locului, cu cele consemnate în raportul medico-legal și cu declarațiile inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen. La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere, în cadrul general prevăzut de art. 52 și art. 72 C. pen., pericolul social concret al faptei, persoana inculpatului și poziția sa sinceră pe tot parcursul procesului. Prin decizia penală nr. 320 din 29 septembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Iași, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, s-a menținut starea de arest și s-a dispus obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.

Instanța de apel a reținut că pedeapsa aplicată este corespunzătoare pericolului social concret, dar și datelor care circumstanțiază persoana inculpatului. Inculpatul a declarat recurs susținând că pedeapsa este exagerat de mare. Recursul își găsește temeiul în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat. Pedeapsa aplicată inculpatului este corespunzătoare gravității deosebite a faptei determinată de modalitatea concretă în care a fost comisă, inculpatul lovindu-și mama în mod repetat, cu o violență deosebită, cu pumnii și picioarele, cu intensitate, provocându-i multiple leziuni după care a abandonat-o în zăpadă aproximativ o oră, deși în timpul agresiunii aceasta pierduse o parte din îmbrăcăminte rămânând goală de la brâu în jos.

Nu poate fi ignorat nici faptul că pedeapsa ce atrage starea de recidivă post executorie a inculpatului a fost aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, deci tot pentru o infracțiune contra vieții, integrității corporale și sănătății, ceea ce este de natură a spori pericolul social concret al faptei. Poziția inculpatului pe parcursul procesului a fost avută deja în vedere la stabilirea pedepsei. Se constată astfel că nu există nici un motiv care să justifice reducerea pedepsei, care a fost just individualizată în raport cu dispozițiile art. 72 și art. 52 C. proc. pen. Întrucât nici din examinarea cauzei din oficiu nu rezultă existența vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385 15 lit. b) C. proc.

pen. Se va deduce arestarea preventivă la zi. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 320 din 29 septembrie 2005 a Curții de Apel Iași. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 13 februarie 2005 la 11 ianuarie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 ianuarie 2006.