ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4210/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 117 din 14 iulie

2003, Tribunalul Hunedoara, în rejudecare, a condamnat pe inculpatul H.V. la 12

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit

de grav, prevăzute de art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i) și art.

176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., prin schimbarea

încadrării juridice, din art. 20, raportat la art. 174, art. 175 lit. i), cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpatului și conform art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsă, timpul reținerii și arestării preventive de la data de 9 mai 2001, la

zi.

A obligat pe inculpat să plătească

părții civile Spitalul de Urgență Petroșani, suma de 2.248.000 lei despăgubiri

civile, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate, iar statului

4.000.000 lei cheltuieli judiciare.

S-a reținut că, în ziua de 29

aprilie 2000, inculpatul H.V. a consumat băuturi alcoolice la magazinul lui

C.M. pe care îl ajuta la diferite munci, după care împreună au plecat la

domiciliile unor debitori, pentru a impulsiona plata debitelor.

La domiciliul lui O.T., martorul

C.M. a avut cu acesta un schimb de replici și s-au lovit reciproc.

În apărarea lui O.T. a intervenit

fratele său O.R. care l-a împins pe C.M. spre ieșirea din bloc.

În acest moment inculpatul H.V.,

care se afla în stare de ebrietate, a scos de sub haină un cuțit, cu care l-a

lovit pe O.R. în abdomen, după care a părăsit locul faptei.

Potrivit actelor medico-legale și

fișei de observație clinică O.R. a suferit o plagă înjunghiată penetrantă cu

eviscerație în fosa iliacă dreaptă, plagă care a fost de natură a pune viața în

primejdie.

Recursul declarat de inculpat, prin

care s-a solicitat reducerea pedepsei, deoarece a reacționat în modul arătat,

la sugestia lui C.M., întrucât a fost lovit peste față de concubina părții

vătămate, a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 244/ A din 17

iulie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul H.V., susținând că nu s-au administrat probele pe care le-a

propus pentru dovedirea nevinovăției sale.

Totodată, a criticat hotărârea

atacată cu privire la greșita individualizare a pedepsei solicitând să fie

redusă.

Criticile sunt nefondate.

Se constată că, în cauză, au fost

administrate probele necesare, acestea au fost interpretate just, reținându-se

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, iar faptei i s-a dat o

încadrare juridică corespunzătoare.

Inculpatul a recunoscut lovirea

victimei cu cuțitul, dar pe parcursul judecării cauzei a susținut fie că a fost

provocat, fie chiar că s-a aflat în stare de legitimă apărare, apărări care

însă nu s-au confirmat cu probele administrate.

În recurs, inculpatul a pretins că

nu i s-au administrat unele probe solicitate de apărător, dar nu a putut

preciza despre ce probe este vorba.

Totodată, nu se constată necesitatea

administrării unei noi probe.

În ceea ce privește pedeapsa

aplicată, aceasta este corespunzătoare în raport cu gravitatea faptei, cu

împrejurările concrete în care a fost săvârșită și cu gradul separat de pericol

social al inculpatului, recidivist, condamnat anterior la 18 ani închisoare, pentru

infracțiunea de omor, atitudine de nesinceritate pe parcursul judecării cauzei.

Nu se constată temeiuri pentru

reducerea pedepsei, dimpotrivă se impune menținerea la cuantumul fixat pentru a

se asigura eficiența necesară.

Neconstatându-se nici motive care se

iau în considerare din oficiu, recursul este nefondat, urmând a se respinge, ca

atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Din durata pedepsei aplicate, se va

deduce timpul reținerii și arestării preventive de la 9 mai 2001, la data pronunțării

prezentei decizii.

Totodată, urmează a-l obliga pe

recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul

avocatului pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul H.V. împotriva deciziei penale nr. 244/ A din  17 iulie

2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 9 mai 2001 la 3

octombrie 2003.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

octombrie 2003.