ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1235/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 90 din 9

iulie 2002 a Tribunalului Olt, inculpatul M.S. a fost condamnat la pedeapsa de

8 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani pentru săvârșirea unei tentative

la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și

art. 175 lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

arestul preventiv de la 12 februarie 2002, la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata

despăgubirilor civile în sumă de 440.000 lei către partea civilă Spitalul

Caracal, plus dobânzile legale de la data rămânerii definitive a hotărârii

judecătorești până la recuperarea integrală a debitului.

S-a luat act că părțile vătămate

Spitalul județean Slatina și M.F. nu s-au constituit părți civile în cauză.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare statului în sumă de 2.000.000 lei din care 150.000 lei,

reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondurile

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Victima M.F. locuia cu părinții săi,

în comuna Deveselu.

Între victimă și tatăl său,

inculpatul M.S. existau neînțelegeri vechi.

În ziua de 4 decembrie 2001, între

părți a izbucnit o discuție care a degenerat în acte de violență, inculpatul,

în stare de ebrietate, lovindu-și fiul cu cuțitul în zona lombară stângă și

parietală stângă.

Din certificatul medico-legal nr.

1891/ C din 14 decembrie 2001, întocmit de Serviciul medico-legal, rezultă că

leziunile s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-înțepător, ele

necesită 25-30 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei

care a rămas cu infirmitate fizică permanentă ca urmare a nefrectomiei

efectuate.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost reținute pe baza materialului probator administrat în

cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice,

declarațiile victimei, acte medico-legale, declarațiile martorilor Șt.M., M.E.,

C.N., I.O., B.G.I., O.L.G., I.P., declarațiile inculpatului.

Inculpatul a recunoscut existența

incidentului avut cu fiul său, dar a susținut că acesta s-a lovit singur căzând

în cuțit.

Instanța de fond a înlăturat aceste

susțineri ca nesincere, ele fiind contrazise de actele medico-legale și probele

testimoniale.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 496 din 7 iulie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul M.S. care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii

atacate și reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Temeiul juridic al recursului

declarat îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Curtea constată

că acesta nu este întemeiat.

Instanța de judecată a făcut o

corectă încadrare juridică a faptei săvârșite în dispozițiile articolului 20

raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen. și s-a orientat la o pedeapsă

către limita minimă prevăzută de acest text.

Cuantumul pedepsei aplicate

corespunde unei juste individualizări a pedepsei, în conformitate cu criteriile

stabilite de articolul 72 C. pen., avându-se în vedere pericolul social concret

al infracțiunii săvârșite, împrejurările în care aceasta a avut loc,

consecințele ei asupra părții vătămate care a rămas cu infirmitate fizică

permanentă și conduita procesuală nesinceră a inculpatului.

Curtea consideră că pedeapsa

aplicată recurentului inculpat corespunde scopului coercitiv și educativ pe

care aceasta trebuie să îl îndeplinească potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen.

Reducerea acestui cuantum ar fi

netemeinică și neavenită prin prisma dispozițiilor legale sus-arătate.

Așa fiind și constatând din oficiu

că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca nefondat

recursul declarat de inculpat și să dispună obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Timpul arestului preventiv se va

deduce din cuantumul pedepsei aplicate de la 12 februarie 2002, la zi.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.Șt.S. împotriva deciziei penale nr. 496 din 7 iulie

2002 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 12 februarie 2002, la 12 martie

2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi

12 martie 2003.