ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1235/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 90 din 9 iulie 2002 a Tribunalului Olt, inculpatul M.S. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus arestul preventiv de la 12 februarie 2002, la zi. Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile în sumă de 440.000 lei către partea civilă Spitalul Caracal, plus dobânzile legale de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești până la recuperarea integrală a debitului.

S-a luat act că părțile vătămate Spitalul județean Slatina și M.F. nu s-au constituit părți civile în cauză. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare statului în sumă de 2.000.000 lei din care 150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: Victima M.F. locuia cu părinții săi, în comuna Deveselu. Între victimă și tatăl său, inculpatul M.S. existau neînțelegeri vechi. În ziua de 4 decembrie 2001, între părți a izbucnit o discuție care a degenerat în acte de violență, inculpatul, în stare de ebrietate, lovindu-și fiul cu cuțitul în zona lombară stângă și parietală stângă.

Din certificatul medico-legal nr. 1891/ C din 14 decembrie 2001, întocmit de Serviciul medico-legal, rezultă că leziunile s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-înțepător, ele necesită 25-30 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei care a rămas cu infirmitate fizică permanentă ca urmare a nefrectomiei efectuate. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost reținute pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, declarațiile victimei, acte medico-legale, declarațiile martorilor Șt.M., M.E., C.N., I.O., B.G.I., O.L.G., I.P., declarațiile inculpatului. Inculpatul a recunoscut existența incidentului avut cu fiul său, dar a susținut că acesta s-a lovit singur căzând în cuțit.

Instanța de fond a înlăturat aceste susțineri ca nesincere, ele fiind contrazise de actele medico-legale și probele testimoniale. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 496 din 7 iulie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.S. care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și reducerea cuantumului pedepsei aplicate. Temeiul juridic al recursului declarat îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat. Instanța de judecată a făcut o corectă încadrare juridică a faptei săvârșite în dispozițiile articolului 20 raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen.

și s-a orientat la o pedeapsă către limita minimă prevăzută de acest text. Cuantumul pedepsei aplicate corespunde unei juste individualizări a pedepsei, în conformitate cu criteriile stabilite de articolul 72 C. pen., avându-se în vedere pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, împrejurările în care aceasta a avut loc, consecințele ei asupra părții vătămate care a rămas cu infirmitate fizică permanentă și conduita procesuală nesinceră a inculpatului. Curtea consideră că pedeapsa aplicată recurentului inculpat corespunde scopului coercitiv și educativ pe care aceasta trebuie să îl îndeplinească potrivit dispozițiilor art. 52 C. pen. Reducerea acestui cuantum ar fi netemeinică și neavenită prin prisma dispozițiilor legale sus-arătate.

Așa fiind și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat și să dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Timpul arestului preventiv se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate de la 12 februarie 2002, la zi. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.Șt.S. împotriva deciziei penale nr. 496 din 7 iulie 2002 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 12 februarie 2002, la 12 martie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi 12 martie 2003.