ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4590/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 163 din 3 decembrie 2002 Tribunalul Olt a dispus condamnarea inculpatului C.M. la pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în baza art. 20, art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția executată de la 12 iunie 2002, la zi. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui par din lemn, corp delict. A fost obligat inculpatul la 1.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă G.C., la 3.590.190 lei despăgubiri civile către Spitalul Municipal Caracal, și la 1.060.462 lei despăgubiri civile către Spitalul Clinic nr. 1 Craiova, cu dobânzile legale aferente.

A mai fost obligat inculpatul la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 300.000 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu. Pentru a hotărî astfel, prima instanță, în baza probelor administrate, a reținut următoarele: În ziua de 4 noiembrie 2001, partea vătămată G.C. a vizionat programul TV, la domiciliul martorului Ș.D., după care au plecat împreună pe șoseaua principală și ajungând în dreptul locuinței inculpatului C.M., cu care martorul Ș.D. era în relații de dușmănie, l-au strigat pe acesta să iasă la poartă. Când inculpatul a ieșit să vadă cine strigă, și a deschis poarta, a fost lovit de către partea vătămată G.C. cu un arac peste picioare, fiind doborât la pământ, moment în care a reușit să-i smulgă aracul părții vătămate și să-i aplice o lovitură puternică în zona capului.

Partea vătămată a căzut în stare de inconștiență, ulterior constatându-se că a suferit un traumatism cranio-cerebral, cu hemoragie subrahnoidiană, secundară, hemopareză stângă, leziuni ce au necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale, și care au pus în primejdie viața victimei. În contextul acestei situații de fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului comiterea unei tentative la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen. Reținând că inculpatul a acționat sub imperiul unei puternice provocări generată atât de acțiunea agresivă exercitată de către partea vătămată asupra sa, cât și de prezența martorului Ș.D., cu care era de mai multă vreme în dușmănie, care la rândul său a încercat și el să-l lovească pe inculpat, prima instanță a aplicat în cauză prevederile art. 73 lit. b) C. pen.

Situația de fapt sus-menționată a fost reținută în baza declarațiilor părții vătămate G.C., ale martorilor Ș.D., B.E., B.I., C.M., D.M., G.M., O.M., T.D., procesul verbal la cercetarea locului, raportul de constatare medico-legală, coroborate cu declarațiile inculpatului, precum și celelalte acte de la dosar. În rezolvarea laturii civile a procesului, despăgubirile acordate au fost stabilite în funcție de probatoriile administrate. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul C.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal achitarea sa, invocând legitima apărare și în subsidiar, redozarea pedepsei. Prin decizia penală nr. 227 din 19 mai 2003, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, apreciind că în mod corect prima instanță a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de provocare, iar nu de legitimă apărare, pedeapsa aplicată, fiind corect individualizată.

Împotriva acestei decizii, ca și a hotărârii pronunțată de prima instanță, în termen legal a declarat recurs inculpatul C.M., care prin apărătorul său a reiterat în esență aceleași critici formulate și în fața instanței de apel, solicitând achitarea întrucât inculpatul a acționat în stare de legitimă apărare. Recursul declarate este nefondat. Examinând actele și lucrările dosarului în raport de critica formulată și prevederile legale, Curtea Supremă de Justiție constată că, instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt, în baza probatoriului administrat la dosarul cauzei, încadrarea juridică dată faptei fiind în concordanță cu prevederile legale, iar vinovăția corect reținută.

Astfel, fapta inculpatului care, după ce a fost lovit de partea vătămată cu un arac, peste picioare de a o dezarma pe aceasta și de a-i aplica, la rândul său o lovitură puternică în zona capului, cauzându-i astfel un traumatism cranio-cerebral, pentru a cărui vindecare i-au fost necesare 35-40 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. Totodată, este adevărat că, partea vătămată a fost aceea care l-a provocat pe inculpat, atunci când l-a lovit cu aracul peste picioare, dar această stare de provocare a fost deja reținută de instanțe în conformitate cu dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., neputându-se însă a se face aplicarea dispozițiilor art. 44 C. pen., referitoare la legitima apărare, întrucât inculpatul a acționat în mod disproporționat în condițiile în care partea vătămată fusese deja dezarmată, iar pericolul atacului trecuse.

Așa fiind, pentru considerentele mai sus-expuse, secția penală a Curții Supreme de Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 , pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. pen. În baza dispozițiilor art. 88 C. pen., deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 12 iunie 2002, la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M., împotriva deciziei penale nr. 227 din 19 mai 2003 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 12 iunie 2002, la 17 octombrie 2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 17 octombrie 2003.