ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1144/2005

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 216 din 26

octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Olt, secția penală, în baza art. 20

raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., a fost condamnat inculpatul C.G. la o pedeapsă de 9 ani închisoare.

În baza art. 1

1

alin. (1)

din Legea 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat

inculpatul la o pedeapsă de un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse, astfel că s-a dispus ca inculpatul

să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și i s-a dedus din pedeapsă timpul executat în arest preventiv de

la 24 martie 2004.

A fost obligat inculpatul să

plătească părții civile C.A.S. Olt, despăgubiri civile în sumă de 1.876.710

lei, cu titlul de despăgubiri civile plus dobânzile legale, calculate de la

rămânerea definitivă a hotărârii și până la achitarea întregii sume.

A mai fost obligat inculpatul să

plătească părții civile C.S., suma de 50.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri

civile.

De asemenea, s-a dispus obligarea

inculpatului la plata sumei de 2.900.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care 400.000 lei, reprezentând onorariu de avocat din oficiu.

Pentru a se pronunța astfel, s-a

reținut în esență că, în noaptea de 21 iunie 2003, în jurul orei 1,30, în timp

ce se aflau în discoteca de pe raza comunei Vădăstrița, județul Olt, inculpatul

și partea vătămată, pe considerent că C.S. îi refuzase împrumutarea unui

radio-casetofon, și pe care o amenințase că o va agresa, acesta, s-a apropiat

de ringul de dans și i-a aplicat fără nici un motiv, o lovitură cu un cuțit în

abdomen, cauzându-i o plagă care i-a pus viața în pericol.

Partea vătămată a fost internată în

spital, unde i s-au acordat îngrijiri medicale de specialitate și viața i-a

fost salvată.

În contextul situației de fapt

expusă și reținută, s-a apreciat că activitatea materială desfășurată de

inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la

omor calificat, prevăzut de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C.

pen.

De asemenea, fapta inculpatului de a

purta fără drept un cuțit în locurile și împrejurările în care s-ar putea

primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor, discotecă, a fost

încadrată în prevederile art. 61 art. 1

1

pct. 1 din Legea 61/1991.

Față de conținutul fișei de cazier,

din care rezultă că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani

închisoare, prin sentința penală nr. 150/1999 a Tribunalului Olt, pentru

comiterea infracțiunii de tentativă la tâlhărie în formă calificată, a fost

reținută starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

Prin urmare, inculpatul a fost

condamnat la două pedepse pentru fapte comise în concurs real, care au fost

contopite și cu reținerea stării de recidivă post executorie, astfel că s-a

dispus să execute pedeapsa cea mai grea.

La individualizarea și aplicarea

pedepsei s-a arătat că s-au avut în vedere toate criteriile înscrise în art. 72

C. pen.

Latura civilă a cauzei s-a menționat

că a fost soluționată în raport de dispozițiile înscrise în art. 14 și art. 346

C. proc. pen., cum și de art. 998 C. civ., fiind obligat inculpatul la

despăgubiri civile în limita sumelor arătate în prima parte a considerentelor

deciziei și dovedite cu probatoriul de la dosar.

Reținând că se mențin în continuare

temeiurile de la art. 143 și art. 148 lit. f) și h) C. proc. pen., a fost

menținută starea de arest, iar potrivit art. 88 C. pen., i s-a depus din

pedeapsă, timpul executat preventiv.

Potrivit art. 362 și art. 363 C.

proc. pen., sentința a fost atacată cu apel numai de către inculpat pe aspecte

de netemeinicie, vizând greșita individualizare a pedepsei ca fiind mare,

exagerată, solicitând redozarea acesteia.

Curtea de Apel Craiova, a examinat

apelul inculpatului în raport de motivul invocat, de actele și lucrările de la

dosar, de sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu, potrivit art. 371 C.

proc. pen. și prin decizia penală nr. 562 din 20 decembrie 2004, a respins

apelul ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În considerente, s-a motivat că nu

sunt temeiuri, care să justifice reducerea pedepsei față de gradul de pericol

social concret al faptelor comise și de datele personale ale inculpatului,

instanța de fond, făcând o justă și corectă individualizare a pedepsei, ținând

seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

În temeiul art. 385

3

C.

proc. pen., în termen legal a declarat recurs inculpatul, invocând aceeași

critică ca și în apel și vizează greșita individualizare a pedepsei ca fiind

mare, exagerată și nu reflectă gravitatea faptelor și poziția sa sinceră în

cadrul procesului penal, astfel că, se justifică să i se reducă pedeapsa

rezultantă.

Examinând recursul declarat, în

raport de motivul invocat, care a constituit critică și în apel, de actele și

dovezile de la dosar, de sentința și decizia pronunțate în cauză, de cazul de

casare prevăzut la pct. 14 de la art. 385

9

C. proc. pen., se constată

că recursul de față, este nefondat și se va respinge.

În cauză, instanțele au pronunțat

hotărâri legale și temeinice, juste, drepte și conform cu prevederile legii, nu

numai din punct de vedere a reținerii corecte a situației de fapt, a încadrării

juridice, a vinovăției inculpatului, dar și din punct de vedere a tragerii la

răspundere penală prin durata pedepsei aplicate.

La individualizarea pedepsei au fost

avute în vedere criteriile înscrise la art. 72 C. pen., referitoare la gradul

de pericol social mărit al faptei comite, limitele de pedeapsă prevăzute de

lege și care sunt cuprinse între 7 ani și 6 luni și 12 ani și 6 luni

închisoare, precum și datele personale ale inculpatului care este recidivist.

Față de gradul de pericol social

mărit al faptei comise și de împrejurarea că inculpatul, fără motiv a

înjunghiat-o pe partea civilă cu cuțitul în abdomen, punându-i viața în

primejdie, că este recidivist, sunt tot atâtea elemente de natură să ducă la

concluzia că pedeapsa aplicată nu este mare, exagerată și ea reflectă

gravitatea faptei, vinovăția inculpatului și periculozitatea sa socială, fiind

de natură să ducă la reeducarea acestuia și să atingă finalitatea înscrisă în art.

52 C. pen.

Ca atare, motivul invocat nu

constituie caz de casare potrivit pct. 14 de la art. 385

9

C. proc.

pen., și în consecință, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

timpul executat preventiv de la 24 martie 2004 la 15 februarie 2005.

Văzând și dispozițiile art. 189 și

urm. C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

penal declarat de inculpatul C.G., împotriva deciziei penale nr. 562 din 12

decembrie 2004, a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

arestării preventive de la 24 martie 2004, la 15 februarie 2005.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu, se va avansa

din fondurile Ministerului de Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi,

15 februarie 2005.