ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2803/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2803/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 25 din 25 februarie 2009, Tribunalul Olt, secția

penală, a dispus următoarele:

În baza art. 20 alin. (1) C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) și (2)

C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit.

c) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.M.A., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni

închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a ll-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, s-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit.

b) C. pen.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata

arestării preventive începând cu data de 17 august 2008 iar în baza art. 350 alin.

(1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.696,80 lei despăgubiri

civile către Spitalul Municipal Caracal, reprezentând cheltuieli de spitalizare,

și la plata sumei de 10.000 lei despăgubiri pentru daune morale către partea

civilă D.R.R.

De asemenea, a fost obligat inculpatul la 4.000 lei cheltuieli

judiciare statului.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță, constatând că situația

de fapt expusă în rechizitoriu a fost, în esență, confirmată în urma cercetării

judecătorești, a reținut următoarele:

În seara zilei de 30 septembrie 2007, C.D., fiind naș, a primit din

partea finilor un plocon, astfel că acesta a organizat o petrecere la un local

din municipiul Caracal, jud. Olt, unde au fost invitați, printre alții, și

partea vătămată D.R.R., care este cumnatul său. La această petrecere a

participat neinvitat și inculpatul R.M.A.

Petrecerea respectivă a durat până, în jurul orelor 5,00, după care C.D.

și-a invitat apropiații, printre care și pe partea vătămată, la domiciliul său

situat în Caracal. Auzind despre petrecerea ce urma să continue, inculpatul R.M.A.,

fără a fi invitat. sa deplasat și el la domiciliul sus-numitului unde s-a

așezat la masă.

Prima instanță nu a reținut, din situația de fapt expusă în

rechizitoriu, împrejurarea că, la un moment dat, partea vătămată D.R.R. s-ar fi

ridicat de la masă și s-ar fi deplasat pe o distanță de 20 metri, la toaleta ce

este așezată undeva lângă gard; că îndată, de la masă, s-ar fi ridicat și

inculpatul R.M.A. care, după ce ar fi luat de pe masă o sticlă de 3/4 litri cu

vin, ar fi plecat în urmărirea părții vătămate, că acesta ar fi ajuns-o în

apropierea toaletei și, fără să poartă vreo discuție cu partea vătămată, i-ar

fi aplicat o lovitură în cap doborând-o la pământ. De asemenea, nu s-a reținut

că inculpatul ar fi lăsat victima în stare de comă, întinsă pe pământ, după

care ar fi părăsit în grabă locuința martorului C.D., și nici că partea

vătămată, revenindu-și după câteva minute, ar fi mers la masa ce era așezată în

curte și le-ar fi adus la cunoștință rudelor, și prietenilor săi, incidentul pe

care inculpatul l-ar fi avut cu el, și, în final, că partea vătămată, însoțită

de rudele sale ar fi plecat în urmărirea lui R.M.A. pentru ai cere explicații

cu privire la conduita sa (nereținerea de către instanță a acestor împrejurări

prealabile rezultă din examinarea conținutului paginii 3 a sentinței).

Revenind la situația de fapt reținută de instanța de fond, se arată că,

la un moment dat, inculpatul a părăsit domiciliul martorului, partea vătămată

plecând în urmărirea sa.

În timp ce partea vătămată se deplasa pe str. Ion Neculce, din

municipiul Caracal, l-a observat pe inculpat că se deplasa pe stradă, pe jos.

Partea vătămată a fugit după el, timp în care cei doi s-au întâlnit, ulterior

inculpatul, scoțând din buzunar un cuțit, i-a aplicat o lovitură în zona

abdomenului cauzându-i o plagă înjunghiată.

Prima instanță nu a făcut referire la aspectul descris în rechizitoriu

potrivit căruia tatăl inculpatului R.V., pentru a-și apăra fiul, mai înainte de

sosirea organelor de poliție, ar fi înscenat că ar fi fost atacat de către

partea vătămată și persoanele care o însoțeau, rupând câteva uluci din gard pe

care el le-a prezentat acestora și că, din probele administrate, s-ar fi

stabilit că partea vătămată nu a pătruns în domiciliul inculpatului, și nu i-ar

fi pricinuit distrugerile reclamate de tatăl său.

În aceeași pag. 3 a sentinței se menționează că probatoriul administrat

nu a confirmat împrejurarea prealabilă a lovirii părții vătămate cu o sticlă,

în zona capului, de către inculpat.

Se mai reține că, la câteva zile, inculpatul R.M.A. a părăsit

teritoriul României, plecând în Spania, sustrăgându-se astfel urmăririi penale.

Ca urmare a leziunilor produse, partea vătămată D.R.R. a fost

transportată la Spitalul municipal Caracal, unde a fost internată la Secția

Chirurgie, în perioada 1-

15 octombrie 2007,

cu diagnosticul „plagă înjunghiată penetrantă hipocondrul drept, cu secțiunea marelui

epiplon, abces parietal, anemie posthemoragică acută, traumatism cranian închis”,

unde a suferit o intervenție chirurgicală, viața victimei fiind salvată

datorită îngrijirilor medicale acordate la timp.

Ulterior, partea vătămată a fost examinată de către S.M.L.J. Olt, care

i-a eliberat certificatul medico-legal 1300/ C/l din

7 octombrie 2007

din care a rezultat că aceasta a prezentat

leziuni ce au putut fi produse la data de 1 octombrie 2007, prin lovire cu un

corp înțepător - tăietor. A necesitat 24 - 26 zile îngrijiri medicale și s-a

concluzionat că leziunile traumatice au pus în primejdie viața victimei.

Audiat de instanță, inculpatul a recunoscut că a lovit victima cu

cuțitul în abdomen după ce a participat la petrecerea organizată de cumnatul

părții vătămate, la restaurant, cât și la domiciliul acestuia, iar când a

părăsit domiciliul respectiv, ar fi fost urmărit de partea vătămată și

amenințat și, pentru a scăpa, ar fi sărit gardul într-o curte, partea vătămată

a sărit, de asemenea, gardul după el, și în momentul când s-au întâlnit în

curtea respectivă i-ar fi aplicat o lovitură cu cuțitul în abdomen.

Martorul C.D., organizatorul petrecerii, atât pe parcursul urmăririi

penale cât și al judecății, a relatat că îl cunoaște pe inculpat, cu care era

în relații bune, iar la petrecere a venit neinvitat și l-a întrebat dacă îl

lasă să participe, martorul fiind de acord.

La solicitarea apărării, au fost audiate martorele B.G. și S.S.L.,

vecinele inculpatului. în depozițiile date, acestea au relatat că, în noaptea

de 30 septembrie 2007, au auzit gălăgie și au ieșit în curte, ocazie cu care au

observat că în curtea inculpatului se alia partea vătămată însoțită de câteva

persoane, care făceau gălăgie.

La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social

ridicat al faptei, faptă prin care s-a pus în primejdie viața unei persoane,

împrejurările reale ale săvârșirii faptei expuse anterior, respectiv că partea

vătămată a alergat după inculpat, precum și circumstanțele personale ale

inculpatului care, deși a mai fost condamnat în perioada minorității, nu este

recidivist, are în întreținere un copil minor și a recunoscut săvârșirea

faptei.

În final, instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului

circumstanța prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., sinceritatea acestuia, în

sensul că a recunoscut și regretat faptele.

Având în vedere că B.N.I., cu adresa nr. 1745733/ CRV/PM din 18 august 2008,

a comunicat instanței că inculpatul R.M.A. a fost arestat provizoriu, la data

de 17 august 2008, de către autoritățile judiciare spaniole, în baza art. 88 alin.

(1) C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive începând cu

data de 17 august 2008.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Ministerul Public și

inculpatul.

În principal, apelul Ministerului Public a vizat greșita

individualizare a pedepsei (solicitându-se majorarea acesteia), iar apelul

inculpatului, de asemenea, a vizat individualizarea pedepsei, solicitându-se

reducerea acesteia prin reținerea și a circumstanței atenuante prevăzută de art.

73 lit. b) C. pen.

Prin decizia penală nr. 107 din 18 mai 2009, Curtea de Apel Craiova, secția

penală, a admis recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, a respins, ca

nefondat, apelul inculpatului, majorând pedeapsa la 5 ani închisoare și

menținând celelalte dispoziții ale instanței de fond.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a

reținut următoarele:

Pentru infracțiunea de care este acuzat inculpatul, limitele de

pedeapsă prevăzute de Codul penal sunt de la 7 ani și 6 luni închisoare la 12

ani și 6 luni închisoare. în condițiile reținerii dispozițiilor art. 74 lit. c)

C. pen., instanța de fond putea să coboare pedeapsa sub minimul special, dar nu

mai jos de 1 an, aceasta apreciind că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare ar

fi în concordanță cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și ar contribui la

atingerea scopului preventiv și educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Instanța de apel nu a fost însă de acord cu acest punct de vedere,

apreciind că instanța de fond a realizat o greșită evaluare a criteriilor de

individualizare, punând un accent exagerat de mare pe acele criterii favorabile

inculpatului, cu atât mai mult cu cât a reținut în favoarea acestuia și

dispozițiile art. 74 lit. c) C. pen. În acest sens, s-a apreciat că instanța de

fond nu a avut în vedere, în mod real, gradul de pericol social al faptei

săvârșite de inculpat, precum și modalitatea în care acesta a acționat,

considerând în mod eronat că fapta are un grad scăzut de pericol social și că folosirea

cuțitului,

chiar în împrejurările

săvârșirii faptei, nu ar reprezenta o activitate infracțională deosebit de

gravă. De asemenea, s-a apreciat că instanța de fond nu a dat o relevanță

suficientă elementului de individualizare care ține de persoana infractorului,

considerând că pedeapsa de 3 ani și 6 luni ar contribui suficient la atingerea

celor două scopuri prevăzute de art. 52 C. pen. (preventiv și educativ), fără a

acorda o atenție specială cazierului judiciar al inculpatului, din care rezultă

că acesta a mai fost condamnat de două ori în minoritate, pentru infracțiuni de

aceeași natură cu cea din prezenta cauză (violență, respectiv tâlhărie).

În ceea ce privește apelul inculpatului, instanța de prim control

judiciar a constatat că instanța de fond, la solicitarea inculpatului, a audiat

martorele B.G. și S.S.L., vecinele acestuia și, coroborând aceste declarații cu

celelalte probe din dosar, a reținut că inculpatul a fost urmărit de către

partea vătămată și de însoțitorii acesteia. De asemenea, instanța de apel a

apreciat că nu este întemeiată critica inculpatului referitoare la nereținerea

stării de legitimă apărare deoarece, în cauză, nu sunt întrunite cumulativ

condițiile prevăzute de art. 44 C. pen., în nici una din cele trei variante, și

nici critica referitoare la nereținerea scuzei provocării, prevăzută de art. 73

lit. b) C. pen., deoarece nu s-a făcut dovada existenței unei stări de

provocare a inculpatului din partea persoanei vătămate, produsă prin violență,

printr-o atingere gravă a demnității sau printr-o altă acțiune

ilicită

gravă.

Nu a fost apreciată, ca întemeiată, nici critica inculpatului

referitoare la faptul că instanța de fond ar fi rețin ut că ar fi lovit partea

vătămată cu o sticlă în cap, deoarece din considerentele sentinței apelate

rezultă, dimpotrivă, că din nici o probă administrată nu a reieșit aplicarea

unei astfel de lovituri de către inculpat părții vătămate, la domiciliul lui C.D.,

situație confirmată și de inexistența vreunei leziuni în zona capului în

certificatul medico - legal obținut de partea vătămată.

Împotriva deciziei, inculpatul a declarat prezentul recurs, motivele

fiind menționate în partea introductivă a hotărârii, acestea încadrându-se în

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 1 4 C. proc. pen.

Cu acordul său, inculpatul a fost ascultat de către ambele instanțe

,

în esență acesta recunoscând fapta

săvârșită, lovirea părții vătămate cu cuțitul, sinceritate care a justificat,

în opinia primei instanțe, reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 74

lit. c) C. pen.

În recurs, inculpatul a invocat „dreptul la tăcere”, nu a formulat alte

cereri și nici nu a propus alte probe.

Recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, pentru motivele ce se

vor arăta.

Potrivit art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt

supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu

prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Condițiile cazului de casare invocat nu sunt îndeplinite:

Infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și

condamnat [(tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174

alin. (l) - art. 175 alin. (l) lit. 1) C. pen.)] este sancționată cu o pedeapsă

de la 7 ani și 6 luni închisoare la 12 ani și 6 luni ani închisoare, acestuia

aplicându-i-se pedeapsa de 5 ani închisoare, situată deci sub minimul special.

Pedeapsa a fost corect individualizată în raport cu prevederile art. 72

C. pen. Astfel, conform art. 72 C. pen., care stabilește criteriile generale de

individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama:

- de dispozițiile părții generale a Codului penal;

- de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal;

- de gradul de pericol social al faptei săvârșite;

- de persoana infractorului;

- de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Așa cum s-a menționat, pedeapsa aplicată inculpatului de instanța de

apel, prin majorarea cuantumului de la 3 am și 6 luni închisoare la 5 ani

închisoare, este situată sub minimul special al textului incriminator (7 ani și

6 luni închisoare).

Această pedeapsă a fost aplicată în condițiile reținerii în favoarea

inculpatului a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 alin. (l) lit. c)

C. pen. „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din,

comportarea sinceră în cursul procesului

..”,

Înalta Curte apreciind ca nefiind justificată cererea inculpatului de reducere

a pedepsei sub influența circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 alin. (l)

lit. c) C. pen.

Pedeapsa de 5 ani închisoare, astfel cum a fost majorată de instanța de

apel, răspunde principiului proporționalității necesare între gravitatea faptei

și persoana inculpatului, pe de o parte, și sancțiunea care va fi executată, pe

de altă parte.

Critica inculpatului cu privire la nereținerea în favoarea sa și a

circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu

este întemeiată.

Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanță atenuantă

„săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții,

determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin

violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune

ilicită

gravă”.

Or, probatoriul administrat nu confirmă apărarea inculpatului în sensul

că „ar fi fost provocat”. De altfel, apărarea a evitat să menționeze în ce a

constat efectiv comportamentul „provocator” al părții vătămate, motivarea

reținerii dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., fiind legată de activitatea de

urmărire a inculpatului de către partea vătămată.

Sesizată cu recursul inculpatului, și constatând că instanțele

anterioare au reținut că probatoriul administrat nu a confirmat împrejurarea

prealabilă a lovirii părții vătămate în cap, cu o sticlă, de către inculpat, Înalta

Curte nu poate examina care a fost mobilul (motivul) urmăririi inculpatului de

către partea vătămată.

Simpla urmărire a inculpatului de către partea vătămată nu realizează

condițiile art. 73 lit. b) C. pen. (în care se menționează ca activități

„provocatoare” violența, atingerea gravă a demnității ori altă acțiune ilicită

gravă).

Față de cele reținute, Înalta Curte, în temeiul

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondat, recursul inculpatului.

Potrivit art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3)

C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului

se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi

obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.M.A. împotriva

deciziei penale nr. 107 din 18 mai 2009 a Curții de Apel Craiova, secția penală

și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive

de la data de 17 august 2008 la data de 19 august 2009 .

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 august 2009.