ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2673/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2673/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea de ședință de la 7 august 2008 a Curții de Apel

Craiova, secția minori și familie, pronunțată în

dosarul nr. 21044/63/2007

(număr în format vechi 140/MF/2008) s-a

menținut măsura arestării preventive a apelantului inculpat O.C.C.G.

S-a

dispus revenirea cu adresă către Institutul de Medicină Legală Craiova, în

vederea efectuării expertizei medico-legale, cu mențiunea arătată în

considerente.

Se va

repeta procedura de citare cu reprezentantul legal D.E.G. și partea civilă

Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova.

S-a

amânat judecarea cauzei la 01 septembrie 2008 ora 11.30 - completul C 1 A,

pentru când vor fi citați: apelantul inculpat la locul de deținere în raport cu

dispozițiile art. 291 alin. (8) C. proc. pen.

Reprezentant

D.G. și partea vătămată D.S.A., având termen în cunoștință potrivit

dispozițiilor art. 291 pct. 3 C. proc. pen., nu vor mai fi citați.

Pentru

a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că față de lipsa de procedură

cu reprezentantul legal D.E.G. și partea civilă Spitalul Clinic Județean de

Urgență Craiova, în temeiul dispozițiilor art. 291 C. proc. pen., s-a amânat

cauza și se va repeta procedura de citare cu acestea.

În

temeiul art. 3002 C. proc. pen., verificând legalitatea și

temeinicia arestării preventive, a constatat că

se mențin temeiurile care au

fost avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive, iar acestea impun în continuare privarea de libertate a

inculpatului și nu au intervenit elemente noi să justifice punerea în libertate

a acestuia.

Văzând și

dispozițiile art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. s-a menținut

starea de arestare preventivă a inculpatului O.C.C.G., având în vedere că

există în continuare indicii temeinice, potrivit art. 143 alin. (1) și art. 681

C. proc. pen., respectiv motive verosimile, în sensul art. 5 §1 lit. c) din

CEDO, respectiv presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile

reținute în sarcina sa și pentru care a fost trimis în judecată și condamnat în

primă instanță, concluzie bazată pe întregul material probator administrat în

cauză, evaluat prin coroborare, că pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste

infracțiuni, este închisoarea mai mare de 4 ani, că lăsarea în libertate a

inculpatului, prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.

În

aprecierea existenței pericolului concret pentru ordinea publică, cerință

legală prevăzută de art. 148 alin. (1) teza II lit. f) C. proc. pen., instanța

a avut în vedere următoarele împrejurări: natura și gravitatea infracțiunilor

reținute în sarcina sa, pericolul social al faptelor, criteriul legal de

alegere a măsurii preventive în sensul art. 136 alin. (8) C. proc. pen.,

importanța valorilor sociale ocrotite prin legea

penală incriminatoare, ținând seama de datele și împrejurările concrete

în

care au fost săvârșite faptele, de urmările acestora, de vârsta

fragedă a victimei a cărei agilitate psihologică nu mai trebuie demonstrată, 9

ani, gradul de rudenie apropiat între inculpat și victimă, precum și rezonanța

socială negativă a acestora în familie și comunitate.

De

asemenea, curtea de apel a reținut că timpul scurs de la data săvârșirii

faptelor ținute în sarcina inculpatului, nu a fost de natură să

conducă la dispariția sau la estomparea

pericolului concret pentru ordinea publică, având în vedere aspectele arătate,

dar și persoana inculpatului a

cărui disponibilitate de a înțelege

situația în care se află, consecințele negative ale unor asemenea fapte asupra

victimei, dar și a propriei persoane, este redusă.

Cu privire la susținerea apelantului referitoare

la durata nerezonabilă

a măsurii arestării preventive, instanța de apel

a constatat că este nefondată pentru următoarele motive: cerința caracterului

rezonabil al duratei instituită prin art. 6 § 1 din Convenție, se referă la

întreaga procedură specifică procesului penal, astfel că de la momentul luării

măsurii până la ultima menținere a arestării preventive, având în vedere

complexitatea și stadiul procesual al cauzei, este justificată concluzia

caracterului rezonabil al procedurii urmate până în prezent și implicit al

măsurii procesuale dispuse și menținute,

respectiv arestarea preventivă a

inculpatului.

în

concluzie, în prezent, această măsură este privită în continuare ca fiind cea

mai adecvată și aptă să atingă scopul urmărit la alegerea ei, în sensul art.

136 C. proc. pen., impunându-se în continuare menținerea arestării preventive a

inculpatului.

Față de

faptul că nu s-a depus la dosarul cauzei, raportul de expertiză cu privire la

starea de sănătate a inculpatului O.C.G.C.

,

instanța a considerat necesar a amâna cauza în acest

sens, urmând a se

reveni cu adresă către IML Craiova și a se face precizarea, în raport cu

susținerile inculpatului, că termenul acordat este suficient pentru întocmirea

și depunerea la dosar în timp util a raportului.

Î

mpotriva acestei încheieri de ședință, prin care

instanța de apel s-a

pronunțat asupra măsurii arestării preventive a

inculpatului a fost declarat, în termenul legal, recurs de către inculpatul O.C.C.G.,

fără a arăta în scris motivele.

La

termenul de judecată de la 13 august 2008, în recurs, Înalta Curte, constatând

că la acel termen este lipsă de procedură cu recurentul inculpat, în vederea

citării în cauză, a acordat termen la 8 septembrie 2008, dispunând citarea

recurentului inculpat ca în precedent și

menținerea

delegației apărătorului desemnat din oficiu.

La termenul de astăzi, apărătorul recurentului

inculpat, în concluziile

orale, în dezbateri a solicitat admiterea

recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării

preventive.

Concluziile

reprezentantului Ministerului Public asupra recursului declarat de inculpat,

precum și poziția recurentului inculpat, din ultimul cuvânt au fost consemnate

în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând

recursul declarat de inculpatul O.C.C.G. prin prisma dispozițiilor art. 3856 cu

referire la art. 141 C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin dispozițiile

Legii nr. 356/2006, Înalta Curte apreciază recursul inculpatului declarat

împotriva încheierii din 7 august 2008 ca fiind nefondat pentru considerentele

ce se vor arăta.

Prin

sentința penală nr. 19 din 6 martie 2008 a Tribunalului Dolj, secția pentru minori

și familie, pronunțată în dosarul nr. 21044/63/2007, în baza art. 334 C. proc.

pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în

judecată inculpatul O.C.C.G., prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Dolj nr. 740/P/2007 din infracțiunile de viol prevăzut de art. 197

alin. (1), (2) lit. b1), alin. (3) C. pen. și incest prevăzut de art. 203 C.

pen. în infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. b1),

alin. (3) C. pen.

în baza

art. 197 alin. (1), (2) lit. b

1

), alin. (3) C. pen. a fost condamnat

inculpatul O.C.C.G. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a C. pen., lit. b), d), e) C. pen. după

executarea pedepsei principale.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de

art. 64 lit. a) teza

a ll-a, lit. b), d), e) C. pen. pe durata prevăzută

de art. 71 C. pen.

Î

n baza art. 88 C. pen., art. 350 alin. (1) C.

proc. pen. s-a

dedus din pedeapsa aplicată, durata detenției preventive

de la 30 septembrie 2007 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.

A fost

obligat inculpatul către partea vătămată D.S.A. prin reprezentanți legali D.E.G.

și D.G. la 5000 RON daune morale.

În baza

art. 163 alin. (2), (6) C. pen. s-a instituit sechestrul judiciar

asupra bunurilor mobile și imobile al inculpatului

până la concurența sumei

de 5000 RON reprezentând daune morale.

A fost

obligat inculpatul către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență

Craiova la 903,56 RON despăgubiri civile.

A fost

obligat inculpatul la 900 RON cheltuieli judiciare statului, din care 539 RON

reprezintă contravaloarea actelor medico-legale, 150 RON onorariu avocat oficiu

la urmărirea penală.

Cheltuielile judiciare, reprezentând onorariu

avocat oficiu la instanță

pentru partea vătămată, în cuantum de 100 lei

au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima

instanță, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut, ca fiind corect

stabilită și dovedită starea de

fapt, așa cum a fost expusă în actul de

sesizare, astfel:

În anul

2006, martora N.M., proprietara imobilului, situat în Craiova, a închiriat două

camere familiei O., astfel o cameră ocupată de către inculpatul O.C.C.G. și o

altă cameră ocupată de mama inculpatului, O.L. și sora inculpatului, D.E.G.,

care, ulterior

Ie-a adus și pe minorele D.S.A.

și D.N.M.

Deoarece organizarea activității societăților la

care lucrau martorele

D.E.G. și O.L. impunea și program pe timpul

nopții, cele două minore, partea vătămată D.S.A. și D.N.M. ocazional, rămâneau

în locuință împreună cu unchiul lor, inculpatul O.C.C.G.

În

seara de 28 septembrie 2007, în jurul orelor 19,00 martorele D.N.M. și O.L. au

plecat la serviciu, minorele rămânând împreună cu inculpatul O.

La

scurt timp, inculpatul a mers împreună cu minora D.N.M. într-una din camere,

după care a intrat în camera unde dormea partea vătămată.

Prin

constrângere, inculpatul a întreținut raport sexual cu partea vătămată,

provocându-i leziuni grave la nivelul perineului și vaginului, respectiv

ruptură perineu gradul II și ruptură perete vaginal posterior până în fundul de

sac vaginal stâng potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 3680/A1

din 9 noiembrie 2007 al IML Craiova, necesitând 16-18 zile îngrijiri medicale

de la data producerii acestora.

Minora

a țipat, cerând ajutor mamei sale, fiind auzită de către sora

sa D.N.M. care a încercat să intre în cameră, însă

ușa era

încuiată.

A doua

zi de dimineață, inculpatul a plecat la serviciu luând cu el pe minora D.N.M.

În

jurul orelor 8,00, martora D.E.G., revenind de la serviciu a găsit-o doar pe

minoră în pat, având hemoragie puternică și traumatizată psihic, aceasta din

urmă, relatându-i ce s-a întâmplat. Martora și-a contactat mama martora O.L.

care a venit în grabă acasă.

Până la

venirea martorei O.L., martora D.E.G. i-a făcut toaleta părții vătămate,

spălând-o de sânge în zona genitală, după care au plecat la Spitalul Clinic de

Urgență Craiova unde s-a intervenit chirurgical.

În ceea

ce privește încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată

inculpatul, prima instanță a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive

doar ale infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. b

1

),

alin. (3) C. pen., întrucât:

Pe de-o

parte, fapta inculpatului care prin constrângere atât fizică, cât și psihică, a

întreținut raport sexual cu o minoră, nepoata sa, cu, care locuiește și se

gospodărește realizează conținutul constitutiv al infracțiunii

de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit.

b1), alin. (3) C. pen.

Pe de altă parte, infracțiunea de

incest prevăzută de art. 203 C. pen. presupune raport sexual între rude în

linie directă, respectiv ascendenți și descendenți, indiferent de gradul de

rudenie sau dacă rudenia este legitimă ori dobândită, precum și între frați și

surori, legitimi sau deveniți astfel de rude, potrivit legii, prin adopție.

Or, în

speță, inculpatul și partea vătămată, nu pot fi subiecți ai infracțiunii de

incest, întrucât sunt unchi și nepoată.

Ca

atare, prima instanță în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea

juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată

inculpatul O.C.C.G. prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 740/P/2007 din infracțiunile de

viol prevăzut

de art. 197 alin. (1), (2), lit. b), alin. (3) C. pen. și

incest prevăzut de art. 203 C. pen. în infracțiunea de viol prevăzută de art.

197 alin. (1), (2) lit. b

1

), alin. (3) C. pen.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel inculpatul O.C.C.G. ce face obiectul cauzei

înregistrate pe rolul Curții de Apel Craiova, secția minori și familie, sub nr.

21044/63/2007 (număr în

format vechi

140/MF/2008) și în care instanța de apel a menținut, în apel,

măsura

arestării preventive a inculpatului.

În

conformitate cu art. 3002 C. proc. pen. așa cum a fost modificat prin O.U.G.

nr. 109/2003, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal

sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății

legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.

160

b

.

Totodată

în conținutul art. 160

b

alin. (1)-(3) C. proc. pen. modificat prin

dispozițiile Legii nr. 356/2006 se stipulează că în cursul judecății, instanța

verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Dacă instanța constată că arestarea preventivă

este nelegală sau că

temeiurile care au determinat arestarea preventivă

au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate,

dispune, prin

încheiere motivată, revocarea

arestării preventive și punerea de îndată în

libertate a inculpatului.

Când

instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică

privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea

arestării preventive.

Înalta

Curte consideră că în mod corect instanța de apel a apreciat că în cauză

subzistă temeiurile arestării preventive luată față de inculpat.

Astfel,

din analiza cauzei a rezultat că la luarea măsurii arestării preventive a

inculpatului O.C.C.G. au fost reținute ca temeiuri în drept, dispozițiile art.

143, art. 148 lit. f) C. proc. pen., în condițiile art. 1491 din același cod,

potrivit mandatului de arestare preventivă nr. 11 din 30 septembrie 2007, ora

15,21.

Înalta

Curte apreciază că în contextul cauzei în mod just s-a constatat că sunt

îndeplinite în continuare cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C.

proc. pen., respectiv cuantumul pedepsei cu închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. b

1

), alin. (3) C. pen.,

fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un

pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu materialul probator

administrat, dar și cu natura și gravitatea infracțiunii reținută în sarcina

inculpatului, aceea de viol, de modalitatea efectivă de săvârșire, de urmările

faptei, de vârsta fragedă a victimei, respectiv 9 ani, de rezonanța socială

negativă a acesteia în familie și comunitate.

Totodată,

instanța de apel în mod temeinic motivat a stabilit în concret că timpul scurs

de la data pretinsei fapte reținută în sarcina inculpatului nu a fost de natură

să conducă la dispariția sau atenuarea pericolului concret pentru ordinea

publică și față de persoana inculpatului, iar caracterul rezonabil al duratei

procedurii, potrivit art. 6 § 1 din Convenția Europeană se referă la întreaga

procedură, de la momentul luării măsurii până la ultima menținere a arestării

preventive, implicit și la măsura arestării, fiind justificată de complexitatea

și stadiul procesual al cauzei.

Mai mult, în cauză a fost pronunțată în primă

instanță o hotărâre de

condamnare a inculpatului O.C.C.G. la o pedeapsă

principală de 15 ani închisoare pentru o faptă de o gravitate ridicată și chiar

dacă această sentință nu este definitivă, se impune în continuare menținerea

măsurii arestării preventive a inculpatului.

De

asemenea, verificarea menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului O.C.C.G.

a fost făcută în concordanță și cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) ale

Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

respectiv

arestarea a fost menținută pe

baza condamnării pronunțată de un tribunal

competent și în cazurile de

excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul fiind

arestat în vederea aducerii sale în fața autorității

judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a

săvârșit o

infracțiune.

Astfel,

Înalta Curte consideră că încheierea din 7 august 2008 a Curții de Apel

Craiova, secția minori și familie, prin care s-a menținut arestarea preventivă

a apelantului inculpat O.C.C.G. este legală și temeinică, așa încât criticile

formulate de apărătorul recurentului inculpat sunt neîntemeiate.

Față de

aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 385

15

pct. 1

lit.

b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul

O.C.C.G. împotriva încheierii din 7 august 2008 a Curții de Apel Craiova, secția

minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 21044/63/2007 (număr vechi

140/MF/2008).

Î

n conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

se va obliga

recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.C.C.G.

împotriva încheierii din 7 august 2008 a Curții de Apel Craiova, secția minori

și familie, pronunțată în dosarul nr. 21044/63/2007 (număr vechi' 140/MF/2008).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 8 septembrie 2008.