ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2673/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință de la 7 august 2008 a Curții de Apel Craiova, secția minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 21044/63/2007 (număr în format vechi 140/MF/2008) s-a menținut măsura arestării preventive a apelantului inculpat O.C.C.G. S-a dispus revenirea cu adresă către Institutul de Medicină Legală Craiova, în vederea efectuării expertizei medico-legale, cu mențiunea arătată în considerente. Se va repeta procedura de citare cu reprezentantul legal D.E.G. și partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova. S-a amânat judecarea cauzei la 01 septembrie 2008 ora 11.30 - completul C 1 A, pentru când vor fi citați: apelantul inculpat la locul de deținere în raport cu dispozițiile art. 291 alin. (8) C. proc.

pen. Reprezentant D.G. și partea vătămată D.S.A., având termen în cunoștință potrivit dispozițiilor art. 291 pct. 3 C. proc. pen., nu vor mai fi citați. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că față de lipsa de procedură cu reprezentantul legal D.E.G. și partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova, în temeiul dispozițiilor art. 291 C. proc. pen., s-a amânat cauza și se va repeta procedura de citare cu acestea. În temeiul art. 3002 C. proc. pen., verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive, a constatat că se mențin temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului și nu au intervenit elemente noi să justifice punerea în libertate a acestuia.

Văzând și dispozițiile art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. s-a menținut starea de arestare preventivă a inculpatului O.C.C.G., având în vedere că există în continuare indicii temeinice, potrivit art. 143 alin. (1) și art. 681 C. proc. pen., respectiv motive verosimile, în sensul art. 5 §1 lit. c) din CEDO, respectiv presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa și pentru care a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță, concluzie bazată pe întregul material probator administrat în cauză, evaluat prin coroborare, că pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste infracțiuni, este închisoarea mai mare de 4 ani, că lăsarea în libertate a inculpatului, prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.

În aprecierea existenței pericolului concret pentru ordinea publică, cerință legală prevăzută de art. 148 alin. (1) teza II lit. f) C. proc. pen., instanța a avut în vedere următoarele împrejurări: natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina sa, pericolul social al faptelor, criteriul legal de alegere a măsurii preventive în sensul art. 136 alin. (8) C. proc. pen., importanța valorilor sociale ocrotite prin legea penală incriminatoare, ținând seama de datele și împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, de urmările acestora, de vârsta fragedă a victimei a cărei agilitate psihologică nu mai trebuie demonstrată, 9 ani, gradul de rudenie apropiat între inculpat și victimă, precum și rezonanța socială negativă a acestora în familie și comunitate.

De asemenea, curtea de apel a reținut că timpul scurs de la data săvârșirii faptelor ținute în sarcina inculpatului, nu a fost de natură să conducă la dispariția sau la estomparea pericolului concret pentru ordinea publică, având în vedere aspectele arătate, dar și persoana inculpatului a cărui disponibilitate de a înțelege situația în care se află, consecințele negative ale unor asemenea fapte asupra victimei, dar și a propriei persoane, este redusă.

Cu privire la susținerea apelantului referitoare la durata nerezonabilă a măsurii arestării preventive, instanța de apel a constatat că este nefondată pentru următoarele motive: cerința caracterului rezonabil al duratei instituită prin art. 6 § 1 din Convenție, se referă la întreaga procedură specifică procesului penal, astfel că de la momentul luării măsurii până la ultima menținere a arestării preventive, având în vedere complexitatea și stadiul procesual al cauzei, este justificată concluzia caracterului rezonabil al procedurii urmate până în prezent și implicit al măsurii procesuale dispuse și menținute, respectiv arestarea preventivă a inculpatului. în concluzie, în prezent, această măsură este privită în continuare ca fiind cea mai adecvată și aptă să atingă scopul urmărit la alegerea ei, în sensul art. 136 C. proc.

pen., impunându-se în continuare menținerea arestării preventive a inculpatului. Față de faptul că nu s-a depus la dosarul cauzei, raportul de expertiză cu privire la starea de sănătate a inculpatului O.C.G.C. , instanța a considerat necesar a amâna cauza în acest sens, urmând a se reveni cu adresă către IML Craiova și a se face precizarea, în raport cu susținerile inculpatului, că termenul acordat este suficient pentru întocmirea și depunerea la dosar în timp util a raportului. Î mpotriva acestei încheieri de ședință, prin care instanța de apel s-a pronunțat asupra măsurii arestării preventive a inculpatului a fost declarat, în termenul legal, recurs de către inculpatul O.C.C.G., fără a arăta în scris motivele.

La termenul de judecată de la 13 august 2008, în recurs, Înalta Curte, constatând că la acel termen este lipsă de procedură cu recurentul inculpat, în vederea citării în cauză, a acordat termen la 8 septembrie 2008, dispunând citarea recurentului inculpat ca în precedent și menținerea delegației apărătorului desemnat din oficiu. La termenul de astăzi, apărătorul recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii arestării preventive. Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului declarat de inculpat, precum și poziția recurentului inculpat, din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de inculpatul O.C.C.G. prin prisma dispozițiilor art. 3856 cu referire la art. 141 C. proc. pen., așa cum a fost modificat prin dispozițiile Legii nr. 356/2006, Înalta Curte apreciază recursul inculpatului declarat împotriva încheierii din 7 august 2008 ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Prin sentința penală nr. 19 din 6 martie 2008 a Tribunalului Dolj, secția pentru minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 21044/63/2007, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul O.C.C.G., prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 740/P/2007 din infracțiunile de viol prevăzut de art. 197 alin. (1), (2) lit. b1), alin. (3) C. pen.

și incest prevăzut de art. 203 C. pen. în infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. b1), alin. (3) C. pen. în baza art. 197 alin. (1), (2) lit. b 1 ), alin. (3) C. pen. a fost condamnat inculpatul O.C.C.G. la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a C. pen., lit. b), d), e) C. pen. după executarea pedepsei principale. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b), d), e) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. Î n baza art. 88 C. pen., art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata detenției preventive de la 30 septembrie 2007 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.

A fost obligat inculpatul către partea vătămată D.S.A. prin reprezentanți legali D.E.G. și D.G. la 5000 RON daune morale. În baza art. 163 alin. (2), (6) C. pen. s-a instituit sechestrul judiciar asupra bunurilor mobile și imobile al inculpatului până la concurența sumei de 5000 RON reprezentând daune morale. A fost obligat inculpatul către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova la 903,56 RON despăgubiri civile. A fost obligat inculpatul la 900 RON cheltuieli judiciare statului, din care 539 RON reprezintă contravaloarea actelor medico-legale, 150 RON onorariu avocat oficiu la urmărirea penală. Cheltuielile judiciare, reprezentând onorariu avocat oficiu la instanță pentru partea vătămată, în cuantum de 100 lei au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut, ca fiind corect stabilită și dovedită starea de fapt, așa cum a fost expusă în actul de sesizare, astfel: În anul 2006, martora N.M., proprietara imobilului, situat în Craiova, a închiriat două camere familiei O., astfel o cameră ocupată de către inculpatul O.C.C.G. și o altă cameră ocupată de mama inculpatului, O.L. și sora inculpatului, D.E.G., care, ulterior Ie-a adus și pe minorele D.S.A. și D.N.M. Deoarece organizarea activității societăților la care lucrau martorele D.E.G. și O.L. impunea și program pe timpul nopții, cele două minore, partea vătămată D.S.A. și D.N.M. ocazional, rămâneau în locuință împreună cu unchiul lor, inculpatul O.C.C.G.

În seara de 28 septembrie 2007, în jurul orelor 19,00 martorele D.N.M. și O.L. au plecat la serviciu, minorele rămânând împreună cu inculpatul O. La scurt timp, inculpatul a mers împreună cu minora D.N.M. într-una din camere, după care a intrat în camera unde dormea partea vătămată. Prin constrângere, inculpatul a întreținut raport sexual cu partea vătămată, provocându-i leziuni grave la nivelul perineului și vaginului, respectiv ruptură perineu gradul II și ruptură perete vaginal posterior până în fundul de sac vaginal stâng potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 3680/A1 din 9 noiembrie 2007 al IML Craiova, necesitând 16-18 zile îngrijiri medicale de la data producerii acestora.

Minora a țipat, cerând ajutor mamei sale, fiind auzită de către sora sa D.N.M. care a încercat să intre în cameră, însă ușa era încuiată. A doua zi de dimineață, inculpatul a plecat la serviciu luând cu el pe minora D.N.M. În jurul orelor 8,00, martora D.E.G., revenind de la serviciu a găsit-o doar pe minoră în pat, având hemoragie puternică și traumatizată psihic, aceasta din urmă, relatându-i ce s-a întâmplat. Martora și-a contactat mama martora O.L. care a venit în grabă acasă. Până la venirea martorei O.L., martora D.E.G. i-a făcut toaleta părții vătămate, spălând-o de sânge în zona genitală, după care au plecat la Spitalul Clinic de Urgență Craiova unde s-a intervenit chirurgical.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, prima instanță a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive doar ale infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. b 1 ), alin. (3) C. pen., întrucât: Pe de-o parte, fapta inculpatului care prin constrângere atât fizică, cât și psihică, a întreținut raport sexual cu o minoră, nepoata sa, cu, care locuiește și se gospodărește realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. b1), alin. (3) C. pen. Pe de altă parte, infracțiunea de incest prevăzută de art. 203 C. pen. presupune raport sexual între rude în linie directă, respectiv ascendenți și descendenți, indiferent de gradul de rudenie sau dacă rudenia este legitimă ori dobândită, precum și între frați și surori, legitimi sau deveniți astfel de rude, potrivit legii, prin adopție.

Or, în speță, inculpatul și partea vătămată, nu pot fi subiecți ai infracțiunii de incest, întrucât sunt unchi și nepoată. Ca atare, prima instanță în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul O.C.C.G. prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 740/P/2007 din infracțiunile de viol prevăzut de art. 197 alin. (1), (2), lit. b), alin. (3) C. pen. și incest prevăzut de art. 203 C. pen. în infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. b 1 ), alin. (3) C. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul O.C.C.G. ce face obiectul cauzei înregistrate pe rolul Curții de Apel Craiova, secția minori și familie, sub nr. 21044/63/2007 (număr în format vechi 140/MF/2008) și în care instanța de apel a menținut, în apel, măsura arestării preventive a inculpatului.

În conformitate cu art. 3002 C. proc. pen. așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b . Totodată în conținutul art. 160 b alin. (1)-(3) C. proc. pen. modificat prin dispozițiile Legii nr. 356/2006 se stipulează că în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. Înalta Curte consideră că în mod corect instanța de apel a apreciat că în cauză subzistă temeiurile arestării preventive luată față de inculpat. Astfel, din analiza cauzei a rezultat că la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului O.C.C.G. au fost reținute ca temeiuri în drept, dispozițiile art. 143, art. 148 lit. f) C. proc. pen., în condițiile art. 1491 din același cod, potrivit mandatului de arestare preventivă nr. 11 din 30 septembrie 2007, ora 15,21.

Înalta Curte apreciază că în contextul cauzei în mod just s-a constatat că sunt îndeplinite în continuare cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv cuantumul pedepsei cu închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. b 1 ), alin. (3) C. pen., fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în raport cu materialul probator administrat, dar și cu natura și gravitatea infracțiunii reținută în sarcina inculpatului, aceea de viol, de modalitatea efectivă de săvârșire, de urmările faptei, de vârsta fragedă a victimei, respectiv 9 ani, de rezonanța socială negativă a acesteia în familie și comunitate.

Totodată, instanța de apel în mod temeinic motivat a stabilit în concret că timpul scurs de la data pretinsei fapte reținută în sarcina inculpatului nu a fost de natură să conducă la dispariția sau atenuarea pericolului concret pentru ordinea publică și față de persoana inculpatului, iar caracterul rezonabil al duratei procedurii, potrivit art. 6 § 1 din Convenția Europeană se referă la întreaga procedură, de la momentul luării măsurii până la ultima menținere a arestării preventive, implicit și la măsura arestării, fiind justificată de complexitatea și stadiul procesual al cauzei. Mai mult, în cauză a fost pronunțată în primă instanță o hotărâre de condamnare a inculpatului O.C.C.G. la o pedeapsă principală de 15 ani închisoare pentru o faptă de o gravitate ridicată și chiar dacă această sentință nu este definitivă, se impune în continuare menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.

De asemenea, verificarea menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului O.C.C.G. a fost făcută în concordanță și cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) ale Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, respectiv arestarea a fost menținută pe baza condamnării pronunțată de un tribunal competent și în cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune. Astfel, Înalta Curte consideră că încheierea din 7 august 2008 a Curții de Apel Craiova, secția minori și familie, prin care s-a menținut arestarea preventivă a apelantului inculpat O.C.C.G.

este legală și temeinică, așa încât criticile formulate de apărătorul recurentului inculpat sunt neîntemeiate. Față de aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.C.C.G. împotriva încheierii din 7 august 2008 a Curții de Apel Craiova, secția minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 21044/63/2007 (număr vechi 140/MF/2008). Î n conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.C.C.G. împotriva încheierii din 7 august 2008 a Curții de Apel Craiova, secția minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 21044/63/2007 (număr vechi' 140/MF/2008). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 8 septembrie 2008.