ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1687/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea de ședință de la 2 martie 2009 a Curții de Apel

București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în dosarul nr. 11063/300/2008 (316/2009), s-a dispus asupra

legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a recurentului inculpat

D.M.A., în condițiile art. 300

2

C. proc. pen., raportat la art. 160

b

C. proc. pen., următoarele:

Menținerea stării de arest a inculpatului D.M.A.

Onorariul avocatului din oficiu de 100 lei s-a avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Asupra recursului de față.

S-a încuviințat cererea de amânare a judecării cauzei, pentru lipsă de

apărare, formulată de către recurentul inculpat.

S-a pus în vedere recurentului inculpat că este singurul termen care se

acordă pentru lipsă de apărare.

S-a amânat judecarea cauzei la data de 23 martie 2009, Completul nr. 1,

pentru când s-a dispus citarea recurentului inculpat prin

administrația locului de deținere în conformitate

cu dispozițiile art. 177 alin. (

6) C. proc. pen.

Pentru a se pronunța astfel, curtea de apel, ca instanță de recurs

asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a recurentului

inculpat D.M.A., în condițiile art. 300

2

C. proc. pen.,

raportat la art. 160

b

C. proc. pen., a

reținut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de către

Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. 11731/P/2008,

inculpatul D.

M.A. a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 211 alin. (2) lit. c) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., toate patru cu aplicarea dispozițiilor art. 33

lit. a) C. pen., reținându-se că în data de 13 iulie 2008, în jurul orelor

14,45, în timp ce se afla pe Șos. lancului prin violențe, respectiv smulgere, a

deposedat-o de un

lănțișor din aur pe

partea vătămată l.V., în data de 14 iulie 2008,

în jurul orelor 9,45, în

timp ce se afla la intersecția Șos. Vergului, str. Logofăt Dan, a deposedat-o

prin violențe de un lănțișor din aur pe partea vătămată Z.D.C., iar în ziua de

21 septembrie

2008, în timp ce se deplasa

pe Șos. Vergului, în jurul orei 9,45 Ie-a urmărit

pe minorele L.l.E., în

vârstă de 7 ani și N.A.O., în vârstă de 9 ani, a urcat cu ele în cabina

liftului și Ie-a smuls părților vătămate, lănțișoarele ce le purtau la gât,

fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.

Prin sentința penală nr. 743 de la 25

noiembrie 2008 pronunțată de

către Judecătoria Sectorului

4 București în dosarul nr. 11063/300/2008, inculpatul a fost condamnat, la o

pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.

,

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.,

cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., toate patru cu aplicarea dispozițiilor art. 33

lit. a) C. pen. și art. 75 lit. c) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 71

– art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., art. 88 C. pen. și art. 350 C.

proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, apelul fiind

respins, ca nefondat, de către Tribunalul București, secția a ll-a penală, prin

decizia nr. 27/ A din 14 ianuarie 2009 și împotriva acestei decizii, inculpatul

D.M.A. a declarat recurs.

Verificând actele și lucrările dosarului, curtea de apel a constatat că

la luarea și menținerea măsurii arestării preventive au fost respectate toate

dispozițiile legale în materie. Totodată, s-a constatat nu numai că temeiurile

care au determinat arestarea inițială se mențin, dar și impun în continuare

privarea de libertate a recurentului inculpat.

Astfel, până la acest moment procesual au fost administrate suficiente

probe din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit

faptele reținute în sarcina sa, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 143

C. proc. pen.

De asemenea, subzistă și temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f) C.

proc. pen., întrucât pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul,

pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe

certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol pentru ordinea

publică. Acesta a rezultat din gradul de pericol social al infracțiunilor

reținute în sarcina sa, din natura infracțiunilor comise, din gravitatea

deosebită a acestora, din multitudinea de fapte și părți vătămate, din

modalitatea concretă de comitere a acestora (inculpatul

Ie-a smuls, părților vătămate, lănțișoarele, ce le purtau la gât, prin

violențe,

respectiv smulgere).

Ca urmare, având în vedere toate aceste aspecte, curtea de apel a

apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului impun

în continuare privarea sa de libertate și în consecință, în baza dispozițiilor art.

300

2

C. proc. pen., raportat la art. 160

b

alin. (3) C.

proc. pen., a menținut starea de arest a acestuia.

Asupra recursului de față:

În ceea ce privește cererea de amânare a judecării cauzei, pentru lipsă

de apărare, formulată de către recurentul inculpat a constatat că cererea este

legală, fiind primul termen în recurs la care s-a formulat o astfel de cerere

și pentru respectarea dreptului la apărare, în temeiul art. 6

raportat la art. 171 C. proc. pen., a

încuviințat-o, cu mențiunea că

este unicul termen care se acordă în

acest sens.

Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat recurs inculpatul D.M.A.,

fără a arăta în scris motivele de recurs.

La termenul de astăzi, în recurs, recurentul inculpat a precizat

personal că înțelege să își retragă recursul declarat.

Concluziile apărătorului recurentului inculpat, cât și ale

reprezentantului Ministerului Public față de manifestarea unilaterală de voință

a recurentului inculpat de a-și retrage recursul declarat, au fost consemnate

în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Înalta Curte, în raport cu declarația recurentului inculpat D.M.A., în

sensul retragerii recursului declarat, aceasta reprezentând manifestarea sa

unilaterală de voință, în baza art. 385

4

alin. (2) cu referire la art.

369 C. proc. pen., va lua act de

retragerea

recursului declarat de inculpatul D.M.A.

împotriva încheierii din 2

martie 2009 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie în dosarul nr. 11063/300/2008( nr. 316/2009).

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., se va obliga

recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul D.M.A. împotriva

încheierii din 2 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a ll-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. i 1063/300/2008( nr. 316/2009

).

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai

2009.