ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 634/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 634/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată urm. :

Prin încheierea de ședință de la 8

februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 13253/303/2009 (257/2010)

s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a

inculpatului M.L. și s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia.

Onorariul apărătorului din oficiu în

cuantum de 100 lei s-a avansat din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de recurs a constatat că prin rechizitoriul nr. 10281/P/2009 din data

de 28 septembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6

București s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a

inculpatului M.L., pentru aceea că în noaptea de 11/12 septembrie 2009, în jurul

orelor 3,15, organele de poliție din cadrul Poliției Rutiere în timp ce se

aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe Bd. Iuliu Maniu, având în

funcție aparatul radar, au observat deplasându-se pe acest sector de drum

autoturismul marca Dacia 1310, cu număr de înmatriculare, acesta fiind

înregistrat cu viteza de 87 km/h.

Prin sentința penală nr. 808/2

decembrie 2009, Judecătoria Sectorului 6 București a dispus, în baza art. 208 alin.

(1) și (4) C. pen. raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen.,

cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și

c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., condamnarea inculpatului M.L.,

la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt

calificat (faptă comisă la data de 11/12 septembrie 2009). În baza art. 71 C.

pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii pe durata

executării pedepsei principale a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie a cărei executare va

începe după împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr.

195/2002, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., aplicarea art. 74 alin. (1)

lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. a fost

condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără a poseda

permis de conducere (faptă comisă la data de 11/12 septembrie 2009 ).

În baza art. 293 C. pen., cu aplicarea

art. 99 și urm. C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

și art. 76 alin. (1) lit. e) teza a II-a C. pen. a fost condamnat același

inculpat la amendă penală în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea infracțiunii

de fals privind identitatea (faptă comisă la data de 11/12 septembrie 2009).

În baza art. 33 C. pen. raportat la

art. 34 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință în

pedeapsa cea mai grea de 1 an și 3 luni închisoare, care a fost sporită cu 2

luni, inculpatul, urmând să execute în final pedeapsa de 1 an și 5 luni

închisoare, la care nu s-a adăugat amenda penală de 250 lei. În baza art. 71 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii pe durata

executării pedepsei principale a drepturilor prevăzute e art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie a cărei executare va

începe după împlinirea vârstei de 18 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a

menținut măsura arestării preventive a inculpatului M.L., arestat în baza

mandatului de arestare preventivă nr. 127/12 septembrie 2009 emis de

Judecătoria Sectorului 6 București.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus

din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 12 septembrie

2009 la zi.

Prin aceeași sentință, în baza art.

26 raportat la art. 208 alin. (1) și (4) C. pen. combinat cu art. 209 alin. (1)

lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și

art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.A., la pedeapsa

de 2 ani închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de furt

calificat (fapta comisă la data de 11/12 septembrie 2009 ).

În baza art. 71 C. pen. s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 81 C. pen. a fost suspendată condiționat

executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în

condițiile art. 82 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată

aplicarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei

principale. S-a constatat că inculpatul a fost reținut în cauză timp de 24 de

ore, de la data de 12 septembrie 2009, orele 16,30, până la data de 13

septembrie 2009, orele 3,30 (din care au fost deduse 13 ore).

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a

confiscat furculița de care inculpatul M.L. s-a folosit la săvârșirea

infracțiunii.

În baza art. 346 C. proc. pen. și

art. 14 C. proc. pen. a luat act că partea vătămată I.C. nu s-a constituit parte

civilă în cauză.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C.

proc. pen. a fost obligat inculpatul M.L. la plata sumei de 835 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariu apărătorului din

oficiu în sumă de 300 lei urmează a se avansa din fondurile Ministerului

Justiției și libertăților Cetățenești, iar pe inculpatul C.A. la plata sumei de

375 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Prin decizia penală nr. 28/A din 12

ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.L. împotriva sentinței

penale nr. 808/02 decembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6

București.

În temeiul art. 383 alin. (1)

1

C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă a apelantului inculpat.

În temeiul art. 383 alin. (2) C.

proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată apelantului inculpat M.L. prin

sentința apelată, durata prevenției de la 12 septembrie 2009 la zi.

A fost obligat apelantul inculpat la

plata a 250 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul

pentru avocatul din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Potrivit art. 300

2

C.

proc. pen. „În cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată

este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia

arestării preventive, procedând potrivit art. 160

b

.”

Astfel și la acest moment procesual,

curtea de apel a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă

a inculpatului M.L. s-au menținut și impun, pe mai departe, privarea sa de

libertate.

Totodată, curtea de apel a reținut

ca fiind incidente și dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., deoarece

pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile cercetate, este închisoarea mai

mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol

concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă din

natura și gravitatea faptei presupus comise, de urmarea produsă, de

circumstanțele personale ale inculpatului care nu este la primul conflict cu

legea penală.

Ca urmare, având în vedere

dispozițiile art. 160

b

raportat la art.

300

2

C. proc. pen. și art. 5 § 1 lit. a) din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,

curtea de apel a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inițială a

inculpatului impun în continuare privarea sa de libertate și, în consecință,

s-a menținut starea de arest.

Împotriva acestei încheieri de ședință a

declarat recurs inculpatul M.L., fără a arăta în scris motivele de recurs.

La termenul de astăzi, s-a prezentat

recurentul inculpat M.L., aflat în stare de arest și asistat de apărător

desemnat din oficiu, avocat I.M., procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Înalta Curte a pus în discuție

admisibilitatea recursului declarat de inculpat în raport cu stadiul procesual

în care se află cauza în care s-a dispus menținerea măsurii arestării

preventive a inculpatului și față de dispozițiile art. 141 C. proc. pen.

Reprezentantul Ministerului Public a

arătat că recursul este admisibil, în condițiile art. 141 C. proc. pen., astfel

cum a fost modificat, încheierile de menținere a măsurii arestării preventive

fiind atacabile cu recurs, chiar dacă sunt dispuse de instanța de recurs.

Apărătorul recurentului inculpat a

arătat că recursul a fost declarat peste termenul de 24 de ore de la

pronunțare.

În ultimul cuvânt, recurentul

inculpat a lăsat soluția la aprecierea instanței.

Examinând recursul declarat de

inculpatul M.L. împotriva încheierii de ședință din 8 februarie 2010, în raport

cu excepția admisibilității recursului invocată de către instanță, precum și

față de dispozițiile art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul

inculpatului ca fiind inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta.

Prin dispozițiile art. 141 alin. (1) C.

proc. pen., așa cum au fost modificate potrivit Legii nr. 356/2006 se prevede

că ”Încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea

unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii

preventive, precum și împotriva încheierii prin care se dispune menținerea

arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de

inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de

la comunicare, pentru cei lipsă…”.

Din interpretarea gramaticală a

conținutului normei mai sus menționate, respectiv prin folosirea, de către

legiuitor a sintagmei „precum și” în ceea ce privește încheierea prin care s-a

dispus menținerea arestării preventive, se conferă un sens cumulativ, rezultând

că exercitarea separată a recursului vizează numai încheierea dată în aceleași

stadii procesuale și anume în primă instanță și în apel, atâta timp, cât nu s-a

prevăzut în mod expres că se referă și la instanța de recurs.

Din analiza cauzei rezultă că inculpatul M.L.

a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 28/A din 12 ianuarie 2010 a Tribunalului București, secția I, prin care, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpatul M.L. împotriva sentinței penale nr. 808 din 2 decembrie 2009

pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București. În baza art. 383 alin. (1)

1

C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a apelantului-i inculpat. În

baza arat. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată

apelantului inculpat prin sentința apelată durata prevenției de la 12

septembrie 2009 la zi. A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 250

lei, cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul pentru avocat oficiu

s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Recursul a fost înregistrat pe rolul

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

sub numărul de dosar 13253/303/2009 (257/2010), iar la termenul din 8 februarie

2010, instanța de recurs, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii

arestării preventive a inculpatului M.L. și a menținut starea de arest

preventiv a acestuia. Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei

s-a avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Așadar, în cauză, încheierea de la 8

februarie 2010, prin care s-a dispus constatarea legalității și temeiniciei măsurii

arestării preventive și a fost menținută starea de arest a inculpatului, a fost

dată în calea ordinară de atac a recursului exercitată de inculpat la hotărârea

tribunalului, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie, pronunțându-se asupra stării de arest, ca instanță de

recurs, așa încât încheierea mai sus menționată nu mai este supusă niciunei căi

de atac, ceea ce conduce la inadmisibilitatea recursului declarat de inculpatul

M.L.

Înalta Curte constată că sancțiunea

pentru exercitarea unui act neprevăzut de lege, cum este inadmisibilitatea, în

general și a recursului declarat în cauză de către inculpatul M.L., în special,

prevalează, în raport cu excepția tardivității declarării acestuia, invocată de

către apărătorul desemnat din oficiu, ceea ce atrage imposibilitatea examinării

sale.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge,

ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul inculpat M.L. împotriva

încheierii din 8 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 13253/303/2009

(257/2010).

În conformitate cu art. 192 alin. (2)

C. proc. pen. se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de recurentul inculpat M.L. împotriva încheierii din 8 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze minori și familie, pronunțată în

dosarul nr. 13253/303/2009 (257/2010).

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 18

februarie 2010.