ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 634/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată urm. : Prin încheierea de ședință de la 8 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. 13253/303/2009 (257/2010) s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului M.L. și s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia. Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei s-a avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a constatat că prin rechizitoriul nr. 10281/P/2009 din data de 28 septembrie 2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului M.L., pentru aceea că în noaptea de 11/12 septembrie 2009, în jurul orelor 3,15, organele de poliție din cadrul Poliției Rutiere în timp ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe Bd. Iuliu Maniu, având în funcție aparatul radar, au observat deplasându-se pe acest sector de drum autoturismul marca Dacia 1310, cu număr de înmatriculare, acesta fiind înregistrat cu viteza de 87 km/h. Prin sentința penală nr. 808/2 decembrie 2009, Judecătoria Sectorului 6 București a dispus, în baza art. 208 alin. (1) și (4) C. pen.

raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., condamnarea inculpatului M.L., la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă comisă la data de 11/12 septembrie 2009). În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii pe durata executării pedepsei principale a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie a cărei executare va începe după împlinirea vârstei de 18 ani. În baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

și art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără a poseda permis de conducere (faptă comisă la data de 11/12 septembrie 2009 ). În baza art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. e) teza a II-a C. pen. a fost condamnat același inculpat la amendă penală în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea (faptă comisă la data de 11/12 septembrie 2009). În baza art. 33 C. pen. raportat la art. 34 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 3 luni închisoare, care a fost sporită cu 2 luni, inculpatul, urmând să execute în final pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare, la care nu s-a adăugat amenda penală de 250 lei.

În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii pe durata executării pedepsei principale a drepturilor prevăzute e art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pedeapsă accesorie a cărei executare va începe după împlinirea vârstei de 18 ani. În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului M.L., arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 127/12 septembrie 2009 emis de Judecătoria Sectorului 6 București. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 12 septembrie 2009 la zi. Prin aceeași sentință, în baza art. 26 raportat la art. 208 alin. (1) și (4) C. pen.

combinat cu art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de furt calificat (fapta comisă la data de 11/12 septembrie 2009 ). În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 81 C. pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit în condițiile art. 82 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a fost suspendată aplicarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut în cauză timp de 24 de ore, de la data de 12 septembrie 2009, orele 16,30, până la data de 13 septembrie 2009, orele 3,30 (din care au fost deduse 13 ore). În baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat furculița de care inculpatul M.L. s-a folosit la săvârșirea infracțiunii. În baza art. 346 C. proc. pen. și art. 14 C. proc. pen. a luat act că partea vătămată I.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul M.L. la plata sumei de 835 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariu apărătorului din oficiu în sumă de 300 lei urmează a se avansa din fondurile Ministerului Justiției și libertăților Cetățenești, iar pe inculpatul C.A.

la plata sumei de 375 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Prin decizia penală nr. 28/A din 12 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.L. împotriva sentinței penale nr. 808/02 decembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București. În temeiul art. 383 alin. (1) 1 C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă a apelantului inculpat. În temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată apelantului inculpat M.L. prin sentința apelată, durata prevenției de la 12 septembrie 2009 la zi. A fost obligat apelantul inculpat la plata a 250 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul pentru avocatul din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Potrivit art. 300 2 C. proc. pen. „În cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b .” Astfel și la acest moment procesual, curtea de apel a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului M.L. s-au menținut și impun, pe mai departe, privarea sa de libertate. Totodată, curtea de apel a reținut ca fiind incidente și dispozițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile cercetate, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Pericolul pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea faptei presupus comise, de urmarea produsă, de circumstanțele personale ale inculpatului care nu este la primul conflict cu legea penală. Ca urmare, având în vedere dispozițiile art. 160 b raportat la art. 300 2 C. proc. pen. și art. 5 § 1 lit. a) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, curtea de apel a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului impun în continuare privarea sa de libertate și, în consecință, s-a menținut starea de arest. Împotriva acestei încheieri de ședință a declarat recurs inculpatul M.L., fără a arăta în scris motivele de recurs. La termenul de astăzi, s-a prezentat recurentul inculpat M.L., aflat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat I.M., procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Înalta Curte a pus în discuție admisibilitatea recursului declarat de inculpat în raport cu stadiul procesual în care se află cauza în care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului și față de dispozițiile art. 141 C. proc. pen. Reprezentantul Ministerului Public a arătat că recursul este admisibil, în condițiile art. 141 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat, încheierile de menținere a măsurii arestării preventive fiind atacabile cu recurs, chiar dacă sunt dispuse de instanța de recurs. Apărătorul recurentului inculpat a arătat că recursul a fost declarat peste termenul de 24 de ore de la pronunțare. În ultimul cuvânt, recurentul inculpat a lăsat soluția la aprecierea instanței.

Examinând recursul declarat de inculpatul M.L. împotriva încheierii de ședință din 8 februarie 2010, în raport cu excepția admisibilității recursului invocată de către instanță, precum și față de dispozițiile art. 141 C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul inculpatului ca fiind inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta. Prin dispozițiile art. 141 alin. (1) C. proc. pen., așa cum au fost modificate potrivit Legii nr. 356/2006 se prevede că ”Încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum și împotriva încheierii prin care se dispune menținerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă…”.

Din interpretarea gramaticală a conținutului normei mai sus menționate, respectiv prin folosirea, de către legiuitor a sintagmei „precum și” în ceea ce privește încheierea prin care s-a dispus menținerea arestării preventive, se conferă un sens cumulativ, rezultând că exercitarea separată a recursului vizează numai încheierea dată în aceleași stadii procesuale și anume în primă instanță și în apel, atâta timp, cât nu s-a prevăzut în mod expres că se referă și la instanța de recurs. Din analiza cauzei rezultă că inculpatul M.L. a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 28/A din 12 ianuarie 2010 a Tribunalului București, secția I, prin care, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.L.

împotriva sentinței penale nr. 808 din 2 decembrie 2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București. În baza art. 383 alin. (1) 1 C. proc. pen. s-a menținut arestarea preventivă a apelantului-i inculpat. În baza arat. 383 alin. (2) C. proc. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată apelantului inculpat prin sentința apelată durata prevenției de la 12 septembrie 2009 la zi. A fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 250 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul pentru avocat oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, sub numărul de dosar 13253/303/2009 (257/2010), iar la termenul din 8 februarie 2010, instanța de recurs, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului M.L.

și a menținut starea de arest preventiv a acestuia. Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei s-a avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Așadar, în cauză, încheierea de la 8 februarie 2010, prin care s-a dispus constatarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive și a fost menținută starea de arest a inculpatului, a fost dată în calea ordinară de atac a recursului exercitată de inculpat la hotărârea tribunalului, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțându-se asupra stării de arest, ca instanță de recurs, așa încât încheierea mai sus menționată nu mai este supusă niciunei căi de atac, ceea ce conduce la inadmisibilitatea recursului declarat de inculpatul M.L.

Înalta Curte constată că sancțiunea pentru exercitarea unui act neprevăzut de lege, cum este inadmisibilitatea, în general și a recursului declarat în cauză de către inculpatul M.L., în special, prevalează, în raport cu excepția tardivității declarării acestuia, invocată de către apărătorul desemnat din oficiu, ceea ce atrage imposibilitatea examinării sale. Față de aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul inculpat M.L. împotriva încheierii din 8 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 13253/303/2009 (257/2010).

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul inculpat M.L. împotriva încheierii din 8 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 13253/303/2009 (257/2010). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 18 februarie 2010.