ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3686/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3686/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința

penală nr. 70/F din 15 iulie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, în baza

art.

art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr.195/2002, republicată, cu

aplic. art. 74

alin. (1) lit. a) și c)

și art. 76 alin.

(1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.I.R., la 6 luni închisoare.

S-au interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În baza art. 81

C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei, iar în baza art. 82 C.

pen. s-a fixat termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția

inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata

suspendării condiționate a

executării pedepsei aplicate inculpatului,

s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

In baza art. 191

C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a

hotărî în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

n rechizitoriul Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Pitești, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale

și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului S.I.R. pentru

infracțiunea prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată,

reținându-se că, în noaptea de 16/17 septembrie 2009, a circulat cu

autoturismul Dacia Logan pe B-dul Republicii din municipiul Pitești, venind

dinspre Cartierul Petrochimiștilor, cu scopul de a ajunge la domiciliul său,

iar în jurul orelor 00,01, fiind depistat cu viteza de 71 km/h, peste limita

legală permisă pe acest sector de drum, s-a încercat oprirea sa pentru control

de către organele de poliție rutieră.

S-a mai

reținut că, la semnalul efectuat de organele în drept, inculpatul nu a oprit

autovehiculul, continuându-și drumul până s-a reușit oprirea sa de organele

abilitate.

Ulterior,

inculpatul a fost condus la Spitalul Județean Argeș pentru a-i fi recoltate

probe biologice, rezultând o alcoolemie de 1,30 gr.%0 ml la prima probă (ora

00,35) și, respectiv, 1,15 gr.%0 ml la cea de-a doua probă (ora 1,35).

Pe parcursul

urmăririi penale, inculpatul a solicitat în apărare recalcularea alcoolemiei,

însă cererea i-a fost respinsă.

2.

Pe baza materialului probator

administrat și la urmărirea penală dar și în faza de cercetare judecătorească,

prima instanță a reținut următoarele:

În noaptea de

16/17 septembrie 2009, inculpatul S.I.R. a circulat cu autoturismul Dacia Logan

pe B-dul Republicii din municipiul Pitești, cu intenția de a se deplasa spre

domiciliul său, fiind semnalizat pentru a opri în vederea controlului întrucât

aparatul radar montat în zonă l-a depistat conducând cu viteza de 71 km/h.

La semnalul

organului abilitat, inculpatul nu a oprit, continuându-și drumul spre centrul

orașului, astfel încât echipajul de poliție rutieră a procedat la urmărirea sa,

reușind să-l oprească în zona Hotelului Cora de pe strada I.C.Brătianu.

Inculpatul a

fost testat cu aparatul etilotest, la orele 00,20 rezultând o concentrație

alcoolică de 0,65 mg alcool în aer expirat.

Ulterior,

inculpatul a fost condus la Spitalul Județean Argeș pentru a-i fi recoltate

probe biologice, rezultând o alcoolemie de 1,30 gr.%0 la prima probă, la orele

00,35 și, respectiv, 1,15 gr.%0 la cea de-a doua proba/ora 1,35).

În legătură cu

același aspect, prin raportul de expertiză medico-legală nr. A 12/2765/2010

privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, întocmit la INML Mina Minovici

(filele 62-63 din dosar), s-a constatat că inculpatul la ora 0,01 ar fi putut

avea o alcoolemie teoretică în creștere de circa 0,85 gr.%0.

Audiat fiind

pe parcursul urmăririi penale, precum și de instanța de judecată, inculpatul S.I.R.

a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, arătând totodată că o regretă,

menționând că în ziua de 16 septembrie 2009 a consumat o sticlă de vin roșu, în

jurul orelor 11,00, iar, pe fond de oboseală, a mâncat foarte puțin. A relatat,

de asemenea, că a trebuit să însoțească la restaurantul unde a servit băutura

pe martorul P.M.S., care i-a făcut unele reparații în casă în urma unei

inundații.

În drept, s-a

reținut că fapta inculpatului S.I.R. care, în noaptea de 16/17 septembrie 2009,

a condus pe raza municipiului Pitești autoturismul Dacia Logan nr. , având o

îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv 1,30 gr.%0, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 87 alin. (1) din

O.U.G. nr. 195/2002, republicată.

La stabilirea

și individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, prima instanță a avut

în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C.

pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei, limitele de

pedeapsă, împrejurările și urmările faptei comise, persoana inculpatului,

atitudinea sinceră pe care acesta a avut-o pe parcursul urmăririi penale și al

cercetării judecătorești, materializată în recunoașterea și regretarea faptei

comise, reținând totodată și faptul că inculpatul nu este cunoscut cu

antecedente penale, aflându-se la prima abatere.

Pentru

considerentele reținute, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74

alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., coborând pedeapsa

sub minimul prevăzut de lege, apreciind totodată că scopul pedepsei, astfel cum

este prevăzut în art. 52 C. pen., poate fi atins prin dispunerea unei

modalități de executare neprivative de libertate.

B. Împotriva

acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.I.R., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei sale condamnări pentru

infracțiunea prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată,

deși fapta nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni,

fapt ce reiese din valoarea recalculată a alcoolemiei în momentul săvârșirii

faptei - foarte apropiată de limita legală -; din împrejurarea că a condus pe o

distanță mică, în condițiile în

care are o

experiență considerabilă ca și conducător auto, de peste 27 de

ani, timp

în care nu a avut nici un eveniment rutier; din atitudinea sinceră pe care a

avut-o pe întreg parcursul procesului penal, fiind pe deplin conștient de

consecințele faptei sale, inclusiv prin prisma experienței câștigată în

profesia de avocat pe care o exercită.

Examinând

hotărârile recurate prin prisma cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 17/1

C. proc. pen., ÎNALTA CURTE, în opinie majoritară, constată că recursul

inculpatului este întemeiat.

Astfel, deși prima instanță, pe baza materialului

probator administrat

în cauză, a stabilit corect situația de fapt,

necontestată de altfel de inculpat care a recunoscut în mod constant săvârșirea

faptei, nu a acordat suficientă relevanță criteriilor prev. la alin. (2) al

art. 18

1

C. pen., nefăcând o evaluare corespunzătoare a gradului de

pericolul social concret al faptei.

Dacă prima

instanță ar fi procedat la un examen complet și exact în sensul și spiritul

criteriilor stabilite de art. 18

1

alin. (2) C. pen. și ar fi acordat

semnificația cuvenită faptului, deloc neglijabil, că inculpatul a recunoscut

consumul de alcool dar a considerat nejustificat că nu a ajuns la nivelul

prohibit de lege - fapt ce s-a realizat doar pe fondul unei stări de oboseală

avansate -, că nu a refuzat testarea sa cu alcooltestul și nici

recoltarea probei de sânge, că a condus pe o

distanță scurtă la o oră când

traficul era aproape inexistent și că nu a

provocat vreun eveniment rutier, că nu are antecedente penale și este un avocat

cu o conduită remarcabilă în societate, ar fi ajuns inevitabil la concluzia că

sunt îndeplinite cerințele art. 18

1

C. pen., nefiind necesară

aplicarea represiunii penale și că aplicarea unei sancțiuni administrative este

suficientă.

Înalta Curte

mai are în vedere și împrejurarea că valoarea indicată de calculul retroactiv

al alcoolemiei prin expertiza medico-legală efectuată în cauză de către INML

Mina Minovici - de 0,85 gr.%0 la momentul conducerii autovehiculului pe

drumurile publice -, este foarte apropiată de valoarea prevăzută de textul de lege

incriminator - de 0,80 gr.%0 -, sub care fapta nu este sancționată ca și

infracțiune, ci ca o contravenție, astfel că se creează un dubiu cu privire la

valoarea reală a alcoolemiei în momentul producerii accidentului, dubiu ce nu

poate să profite decât inculpatului.

Așadar, pe

lângă datele care caracterizează pozitiv persoana și conduita inculpatului,

restul criteriilor stabilite de legiuitor pentru evaluarea în concret a

gradului de pericol social al faptei, prevăzute de dispozițiile art. 18/1 alin.

(2) C. pen. - respectiv, modul de săvârșire a faptei și împrejurările în care a

fost comisă, astfel cum au fost expuse mai sus, pledează pentru formarea

convingerii instanței în sensul că fapta inculpatului este în mod vădit lipsită

de importanță și că atingerea adusă valorilor ocrotite de lege este minimă,

astfel că nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, în speță cea

prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G nr. 195/2002.

Pentru aceste

considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să

fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/9 alin. (3)

C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. d) C. proc. pen.,

va admite recursul declarat de inculpat, va casa sentința recurată și

rejudecând, va achita pe inculpatul S.I.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în temeiul art. 11 pct. 2

lit. a) C. proc. pen.

rap. la art. 10 lit.

b)

1

C. proc. pen. comb. cu art.

18

1

C. pen.,

aplicând acestuia sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de

100 lei.

În baza

dispozițiilor art. 192 alin. (3) din același cod, cheltuielile judiciare

avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Cu majoritate de voturi:

Admite recursul declarat de inculpatul S.I.R. împotriva

sentinței penale nr. 70/F din 15 iulie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează sentința recurată și rejudecând:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap.

la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. comb. cu art. 18

1

C. pen., achită pe inculpatul S.I.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev.

de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

În baza art.

91 C. pen. aplică sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de

100 lei.

Onorariul

parțial apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei până la prezentarea

apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpat rămân în

sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie

2010.

OPINIA

SEPARATĂ

Apreciez că se

impune respingerea recursului declarat de inculpatul S.I.R. pentru următoarele

considerente:

În sarcina

inculpatului S.I.R., s-a reținut săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin.

(1) din O.U.G. nr. 195/2002 constând în aceea că în noaptea de 16/17 septembrie

2009 a condus pe B-dul Republicii din municipiul Pitești autoturismul Dacia

Logan nr. , având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv

de 1,30 gr.%0.

Rezultă din

probele administrate că inculpatul a condus cu o viteză de 71 km/h, fiind

semnalizat de un echipaj al poliției rutiere. Inculpatul nu a oprit însă,

continuându-și drumul, fiind urmărit de echipajul poliției, care a reușit să-l

oprească în zona Hotelului Cora, fiind condus la Spitalul Județean Argeș pentru

recoltarea probelor biologice.

Conform

buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 651 din 25 septembrie 2009

întocmit de SML - Argeș, s-a stabilit o alcoolemie de 1,30 gr.%0, proba fiind

recoltată la orele 0,35 - imediat după ce a fost oprit de echipaj - iar a doua

probă, recoltată la orele 1,35, a stabilit o alcoolemie de 1,15 gr.%0.

De asemenea,

din buletinul de examinare clinică (f. 19 d.u.p.) rezultă că inculpatul, în

momentul în care a fost examinat de către medic, avea un comportament agitat,

necooperant, injurios, cu un echilibru instabil.

În cursul

judecății, la solicitarea inculpatului, instanța a dispus efectuarea unei

expertize privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei.

Din Raportul

de expertiză medico-legală nr. 116/1/2010 întocmit de Institutul de Medicină

Legală București, rezultă că la data de 17 septembrie 2009, ora 1,00 inculpatul

S.I.R. ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de 0,85 gr.%0.

Relevant însă

este faptul că aceste rezultate - astfel cum rezultă din conținutul raportului

- au un caracter strict teoretic și nu pot fi considerate ca având valoare

certă din punct de vedere medico-legal, valoarea indubitabilă de probă

științifică obiectivă și care exprimă îmbibația reală este numai cea

determinată prin analiza sângelui din momentul prelevării (f.63 d.fond).

Ca atare, se

impune, în raport de probele administrate a se reține că alcoolemia reală este

cea determinată la prima recoltare, respectiv de 1,30 gr %0.

Raportat la

împrejurările concrete în care a fost comisă fapta nu se poate aprecia că

aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Potrivit

dispozițiilor art. 18

1

C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută

de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de

lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță,

nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Elementele

care servesc la constatarea că o faptă prezintă pericol social sunt: a) o

acțiune sau o inacțiune; b) acestea generează un pericol de ordin social, de

natură să aducă atingere valorilor sociale astfel cum sunt prevăzute în art. 1 C.

pen.; c) pentru sancționarea acțiunii sau inacțiunii este necesar să se prevadă

o pedeapsă.

Prin sintagma

„aduce atingere" se înțelege vătămarea, lezarea valorilor sociale

prevăzute în art. 1 C. pen. Prin urmare, o acțiune sau o inacțiune este

considerată ca fiind periculoasă când produce un rău sau ar putea să producă un

rău.

Dar săvârșirea

unei fapte penale produce, pe lângă urmarea directă și alte urmări, de

proporții mai mari, creându-se acea stare de neliniște, o stare improprie

pentru normala și pașnica desfășurare a relațiilor sociale. Aceste urmări

indirecte își au sursa tot în materialitatea faptei, astfel încât toate

urmările faptei țin, în realitate, de aspectul material al acesteia. Starea de

reprobare, nevoia de a o împiedica, de a respinge sau de a combate astfel de

fapte sunt practic, reflexul unei stări reale, obiective pe care le creează,

prin notorietatea lor, asemenea fapte.

În cauza

dedusă judecății fapta, prin ea însăși, prezintă pericol social - fiind inclusă

în categoria faptelor de pericol și nu de rezultat - ceea ce impune aplicarea

unei pedepse în limitele stabilite de norma incriminatoare.

Rezultă din

probele administrate că inculpatul, deși a fost semnalizat de organele de

poliție să oprească întrucât circula cu o viteză neregulamentară, a ignorat

semnalul acestora, fiind necesară urmărirea sa.

Această

împrejurare trebuie corelată cu alcoolemia mare stabilită prin expertiză - 1,30

gr.%0, cu faptul că inculpatul nu s-a aflat într-o situație excepțională, de

urgență, care să poată justifica atitudinea sa, dar și cu elementele ce

caracterizează persoana inculpatului.

Sub acest

aspect se constată că inculpatul are calitatea de avocat în cadrul Baroului

Argeș, cunoscând pe de o parte obligația de a opri atunci când i se solicită

acest lucru de către organele de poliție, iar pe de altă parte, obligația de a

nu conduce sub influența băuturilor alcoolice și de a-și respecta, astfel,

propriul său statut.

A aprecia că

fapta sa este lipsită de pericol social înseamnă a minimaliza gravitatea unei

fapte ce pune în pericol siguranța rutieră dar și posibilitatea că, pentru

astfel de infracțiuni sancțiunea poate fi minoră, insignifiantă.

În acest

context, consider că instanța de fond, aplicând o pedeapsă de 6 luni închisoare

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei a respectat criteriile

generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., dând eficiență și

elementelor favorabile ce caracterizează persoana inculpatului.

Având în

vedere considerentele expuse, apreciez că recursul inculpatul trebuia respins,

ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1

lit. b) C. pen.