ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3686/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 70/F din 15 iulie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr.195/2002, republicată, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.I.R., la 6 luni închisoare. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen. În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei, iar în baza art. 82 C. pen. s-a fixat termen de încercare de 2 ani și 6 luni. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii. In baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: 1. Pri n rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului S.I.R. pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, republicată, reținându-se că, în noaptea de 16/17 septembrie 2009, a circulat cu autoturismul Dacia Logan pe B-dul Republicii din municipiul Pitești, venind dinspre Cartierul Petrochimiștilor, cu scopul de a ajunge la domiciliul său, iar în jurul orelor 00,01, fiind depistat cu viteza de 71 km/h, peste limita legală permisă pe acest sector de drum, s-a încercat oprirea sa pentru control de către organele de poliție rutieră. S-a mai reținut că, la semnalul efectuat de organele în drept, inculpatul nu a oprit autovehiculul, continuându-și drumul până s-a reușit oprirea sa de organele abilitate. Ulterior, inculpatul a fost condus la Spitalul Județean Argeș pentru a-i fi recoltate probe biologice, rezultând o alcoolemie de 1,30 gr.%0 ml la prima probă (ora 00,35) și, respectiv, 1,15 gr.%0 ml la cea de-a doua probă (ora 1,35).

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul a solicitat în apărare recalcularea alcoolemiei, însă cererea i-a fost respinsă. 2. Pe baza materialului probator administrat și la urmărirea penală dar și în faza de cercetare judecătorească, prima instanță a reținut următoarele: În noaptea de 16/17 septembrie 2009, inculpatul S.I.R. a circulat cu autoturismul Dacia Logan pe B-dul Republicii din municipiul Pitești, cu intenția de a se deplasa spre domiciliul său, fiind semnalizat pentru a opri în vederea controlului întrucât aparatul radar montat în zonă l-a depistat conducând cu viteza de 71 km/h. La semnalul organului abilitat, inculpatul nu a oprit, continuându-și drumul spre centrul orașului, astfel încât echipajul de poliție rutieră a procedat la urmărirea sa, reușind să-l oprească în zona Hotelului Cora de pe strada I.C.Brătianu.

Inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest, la orele 00,20 rezultând o concentrație alcoolică de 0,65 mg alcool în aer expirat. Ulterior, inculpatul a fost condus la Spitalul Județean Argeș pentru a-i fi recoltate probe biologice, rezultând o alcoolemie de 1,30 gr.%0 la prima probă, la orele 00,35 și, respectiv, 1,15 gr.%0 la cea de-a doua proba/ora 1,35). În legătură cu același aspect, prin raportul de expertiză medico-legală nr. A 12/2765/2010 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, întocmit la INML Mina Minovici (filele 62-63 din dosar), s-a constatat că inculpatul la ora 0,01 ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de circa 0,85 gr.%0. Audiat fiind pe parcursul urmăririi penale, precum și de instanța de judecată, inculpatul S.I.R.

a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, arătând totodată că o regretă, menționând că în ziua de 16 septembrie 2009 a consumat o sticlă de vin roșu, în jurul orelor 11,00, iar, pe fond de oboseală, a mâncat foarte puțin. A relatat, de asemenea, că a trebuit să însoțească la restaurantul unde a servit băutura pe martorul P.M.S., care i-a făcut unele reparații în casă în urma unei inundații. În drept, s-a reținut că fapta inculpatului S.I.R. care, în noaptea de 16/17 septembrie 2009, a condus pe raza municipiului Pitești autoturismul Dacia Logan nr. , având o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv 1,30 gr.%0, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 87 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, republicată. La stabilirea și individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei, limitele de pedeapsă, împrejurările și urmările faptei comise, persoana inculpatului, atitudinea sinceră pe care acesta a avut-o pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, materializată în recunoașterea și regretarea faptei comise, reținând totodată și faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, aflându-se la prima abatere.

Pentru considerentele reținute, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., coborând pedeapsa sub minimul prevăzut de lege, apreciind totodată că scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen., poate fi atins prin dispunerea unei modalități de executare neprivative de libertate. B. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.I.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei sale condamnări pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, republicată, deși fapta nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracțiuni, fapt ce reiese din valoarea recalculată a alcoolemiei în momentul săvârșirii faptei - foarte apropiată de limita legală -; din împrejurarea că a condus pe o distanță mică, în condițiile în care are o experiență considerabilă ca și conducător auto, de peste 27 de ani, timp în care nu a avut nici un eveniment rutier; din atitudinea sinceră pe care a avut-o pe întreg parcursul procesului penal, fiind pe deplin conștient de consecințele faptei sale, inclusiv prin prisma experienței câștigată în profesia de avocat pe care o exercită. Examinând hotărârile recurate prin prisma cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 17/1 C. proc.

pen., ÎNALTA CURTE, în opinie majoritară, constată că recursul inculpatului este întemeiat. Astfel, deși prima instanță, pe baza materialului probator administrat în cauză, a stabilit corect situația de fapt, necontestată de altfel de inculpat care a recunoscut în mod constant săvârșirea faptei, nu a acordat suficientă relevanță criteriilor prev. la alin. (2) al art. 18 1 C. pen., nefăcând o evaluare corespunzătoare a gradului de pericolul social concret al faptei. Dacă prima instanță ar fi procedat la un examen complet și exact în sensul și spiritul criteriilor stabilite de art. 18 1 alin. (2) C. pen.

și ar fi acordat semnificația cuvenită faptului, deloc neglijabil, că inculpatul a recunoscut consumul de alcool dar a considerat nejustificat că nu a ajuns la nivelul prohibit de lege - fapt ce s-a realizat doar pe fondul unei stări de oboseală avansate -, că nu a refuzat testarea sa cu alcooltestul și nici recoltarea probei de sânge, că a condus pe o distanță scurtă la o oră când traficul era aproape inexistent și că nu a provocat vreun eveniment rutier, că nu are antecedente penale și este un avocat cu o conduită remarcabilă în societate, ar fi ajuns inevitabil la concluzia că sunt îndeplinite cerințele art. 18 1 C. pen., nefiind necesară aplicarea represiunii penale și că aplicarea unei sancțiuni administrative este suficientă.

Înalta Curte mai are în vedere și împrejurarea că valoarea indicată de calculul retroactiv al alcoolemiei prin expertiza medico-legală efectuată în cauză de către INML Mina Minovici - de 0,85 gr.%0 la momentul conducerii autovehiculului pe drumurile publice -, este foarte apropiată de valoarea prevăzută de textul de lege incriminator - de 0,80 gr.%0 -, sub care fapta nu este sancționată ca și infracțiune, ci ca o contravenție, astfel că se creează un dubiu cu privire la valoarea reală a alcoolemiei în momentul producerii accidentului, dubiu ce nu poate să profite decât inculpatului. Așadar, pe lângă datele care caracterizează pozitiv persoana și conduita inculpatului, restul criteriilor stabilite de legiuitor pentru evaluarea în concret a gradului de pericol social al faptei, prevăzute de dispozițiile art. 18/1 alin. (2) C. pen.

- respectiv, modul de săvârșire a faptei și împrejurările în care a fost comisă, astfel cum au fost expuse mai sus, pledează pentru formarea convingerii instanței în sensul că fapta inculpatului este în mod vădit lipsită de importanță și că atingerea adusă valorilor ocrotite de lege este minimă, astfel că nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, în speță cea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G nr. 195/2002. Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat, va casa sentința recurată și rejudecând, va achita pe inculpatul S.I.R.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen. comb. cu art. 18 1 C. pen., aplicând acestuia sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 100 lei. În baza dispozițiilor art. 192 alin. (3) din același cod, cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Cu majoritate de voturi: Admite recursul declarat de inculpatul S.I.R. împotriva sentinței penale nr. 70/F din 15 iulie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează sentința recurată și rejudecând: În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b) 1 C. proc. pen. comb. cu art. 18 1 C. pen., achită pe inculpatul S.I.R. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată. În baza art. 91 C. pen. aplică sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 100 lei. Onorariul parțial apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de inculpat rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2010. OPINIA SEPARATĂ Apreciez că se impune respingerea recursului declarat de inculpatul S.I.R. pentru următoarele considerente: În sarcina inculpatului S.I.R., s-a reținut săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 constând în aceea că în noaptea de 16/17 septembrie 2009 a condus pe B-dul Republicii din municipiul Pitești autoturismul Dacia Logan nr. , având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv de 1,30 gr.%0. Rezultă din probele administrate că inculpatul a condus cu o viteză de 71 km/h, fiind semnalizat de un echipaj al poliției rutiere.

Inculpatul nu a oprit însă, continuându-și drumul, fiind urmărit de echipajul poliției, care a reușit să-l oprească în zona Hotelului Cora, fiind condus la Spitalul Județean Argeș pentru recoltarea probelor biologice. Conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 651 din 25 septembrie 2009 întocmit de SML - Argeș, s-a stabilit o alcoolemie de 1,30 gr.%0, proba fiind recoltată la orele 0,35 - imediat după ce a fost oprit de echipaj - iar a doua probă, recoltată la orele 1,35, a stabilit o alcoolemie de 1,15 gr.%0. De asemenea, din buletinul de examinare clinică (f. 19 d.u.p.) rezultă că inculpatul, în momentul în care a fost examinat de către medic, avea un comportament agitat, necooperant, injurios, cu un echilibru instabil.

În cursul judecății, la solicitarea inculpatului, instanța a dispus efectuarea unei expertize privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei. Din Raportul de expertiză medico-legală nr. 116/1/2010 întocmit de Institutul de Medicină Legală București, rezultă că la data de 17 septembrie 2009, ora 1,00 inculpatul S.I.R. ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în creștere de 0,85 gr.%0. Relevant însă este faptul că aceste rezultate - astfel cum rezultă din conținutul raportului - au un caracter strict teoretic și nu pot fi considerate ca având valoare certă din punct de vedere medico-legal, valoarea indubitabilă de probă științifică obiectivă și care exprimă îmbibația reală este numai cea determinată prin analiza sângelui din momentul prelevării (f.63 d.fond).

Ca atare, se impune, în raport de probele administrate a se reține că alcoolemia reală este cea determinată la prima recoltare, respectiv de 1,30 gr %0. Raportat la împrejurările concrete în care a fost comisă fapta nu se poate aprecia că aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Potrivit dispozițiilor art. 18 1 C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Elementele care servesc la constatarea că o faptă prezintă pericol social sunt: a) o acțiune sau o inacțiune; b) acestea generează un pericol de ordin social, de natură să aducă atingere valorilor sociale astfel cum sunt prevăzute în art. 1 C. pen.; c) pentru sancționarea acțiunii sau inacțiunii este necesar să se prevadă o pedeapsă.

Prin sintagma „aduce atingere" se înțelege vătămarea, lezarea valorilor sociale prevăzute în art. 1 C. pen. Prin urmare, o acțiune sau o inacțiune este considerată ca fiind periculoasă când produce un rău sau ar putea să producă un rău. Dar săvârșirea unei fapte penale produce, pe lângă urmarea directă și alte urmări, de proporții mai mari, creându-se acea stare de neliniște, o stare improprie pentru normala și pașnica desfășurare a relațiilor sociale. Aceste urmări indirecte își au sursa tot în materialitatea faptei, astfel încât toate urmările faptei țin, în realitate, de aspectul material al acesteia. Starea de reprobare, nevoia de a o împiedica, de a respinge sau de a combate astfel de fapte sunt practic, reflexul unei stări reale, obiective pe care le creează, prin notorietatea lor, asemenea fapte.

În cauza dedusă judecății fapta, prin ea însăși, prezintă pericol social - fiind inclusă în categoria faptelor de pericol și nu de rezultat - ceea ce impune aplicarea unei pedepse în limitele stabilite de norma incriminatoare. Rezultă din probele administrate că inculpatul, deși a fost semnalizat de organele de poliție să oprească întrucât circula cu o viteză neregulamentară, a ignorat semnalul acestora, fiind necesară urmărirea sa. Această împrejurare trebuie corelată cu alcoolemia mare stabilită prin expertiză - 1,30 gr.%0, cu faptul că inculpatul nu s-a aflat într-o situație excepțională, de urgență, care să poată justifica atitudinea sa, dar și cu elementele ce caracterizează persoana inculpatului.

Sub acest aspect se constată că inculpatul are calitatea de avocat în cadrul Baroului Argeș, cunoscând pe de o parte obligația de a opri atunci când i se solicită acest lucru de către organele de poliție, iar pe de altă parte, obligația de a nu conduce sub influența băuturilor alcoolice și de a-și respecta, astfel, propriul său statut. A aprecia că fapta sa este lipsită de pericol social înseamnă a minimaliza gravitatea unei fapte ce pune în pericol siguranța rutieră dar și posibilitatea că, pentru astfel de infracțiuni sancțiunea poate fi minoră, insignifiantă. În acest context, consider că instanța de fond, aplicând o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei a respectat criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., dând eficiență și elementelor favorabile ce caracterizează persoana inculpatului.

Având în vedere considerentele expuse, apreciez că recursul inculpatul trebuia respins, ca nefondat, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen.