ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4140/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 12/MF din 26 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, complet specializat de minori, penal a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei.

A fost condamnat inculpatul D.A.R., la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 37 lit. i) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În

baza art. 83 C. pen. a fost revocată suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2040/2009 a Judecătoriei Pitești și s-a dispus executarea acesteia alăturat pedepsei aplicate prin prezenta sentință, în total 7 ani închisoare, cu executare în condițiile art. 57, art. 71 rap la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.

În

baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu 02 noiembrie 2011 la zi.

În

baza art. 118 lit. e) C. pen. și art. 19 alin. (1) Legea nr. 678/2001 a fost confiscată de la inculpat suma, de 600 RON.

S-a luat act că partea vătămată L.R.N.  nu s-a constituit parte civilă.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 150 RON onorariu avocat oficiu V.B. conform împuternicirii avocațiale nr. I1. din 16 decembrie 2011.

Din actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 38D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Pitești s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului D.A.R. pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în condițiile art. 37 lit. a) C. pen.

În

actul de sesizare a instanței s-a reținut în fapt că inculpatul, în perioada februarie - martie 2011 a recrutat-o, i-a asigurat cazarea și a exploatat-o sexual pe minora L.R.N. în scopul de a obține pentru sine beneficii materiale.

La data de 14 martie 2011 I.G.P.R. - B.C.C.O. Pitești s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că numita L.R.N. de 15 ani din C., sat P.R. reclamă că a fost sechestrată într-o locuință din com. B. și obligată să se prostitueze într-un club din Pitești.

În cursul lunii februarie 2011, partea vătămată L.R.N. l-a cunoscut pe numitul D.F. zis C. - nepotul moașei sale, iar prin intermediul acestuia l-a cunoscut și pe inculpatul D.A.R. zis BB. Susține partea vătămată că a devenit prietenă cu inculpatul și au avut și relații intime.

La începutul lunii martie 2011, mai exact pe 06 martie 2011, partea vătămată a fost trimisă la cumpărături de către mama sa, iar pe drumul de întoarcere a fost acostată de martorul D.F. și obligată să urce în autoturismul pe care îl conducea și dusă apoi în com. B. în locuința martorului N.M.C., zis T.

Aici a fost abordată de prietena lui D.F., martora P.C., care i-a spus că trebuie să meargă cu ea într-un club de noapte situat pe str. D. din Pitești - B.W., unde urma să lucreze amândouă și să întrețină raporturi sexuale cu eventuali clienți.

Cu ajutorul martorilor I.M.G. și I.C.M. (veri cu inculpatul), inculpatul a intermediat angajarea părții vătămate ca animatoare în clubul B.W., dovadă în acest sens fiind depozițiile acestora precum și a patronului localului, martorul M.F.M.

În

perioada cât a lucrat în acest bar, partea vătămată era supravegheată de martorul D.F. zis C. și inculpatul D.A. zis B., care o așteptau în fața clubului cu A.-ul lui C.

În

acest interval la bar, a racolat diverși clienți cu care a întreținut relații sexuale în diferite locații, contra sumei de câte 100 euro, bani ce ajungeau atât la inculpatul D. cât și la C.

Partea vătămată a întreținut raporturi sexuale și în locuința martorului N.M.C. zis T., dovadă în acest sens; fiind depozițiile-martorilor D.Z., B.V., S.D. Aceștia din urmă audiați prima dată în fața instanței, au retractat depozițiile date în cursul urmăririi penale, însă după sesizarea parchetului sub aspectul mărturie mincinoasă, aceștia au revenit asupra declarațiilor suținand că pe cele date inițial la parchet, motivând schimbarea de atitudine prin influențele exercitate de către tatăl inculpatului.

Acești martori au precizat că au fost contactați de către, inculpat cărora le-a spus că le poate oferi o fată cu care să întrețină raporturi sexuale contra cost, el stabilind prețul unui raport sexual și încasând banii plătiți de martori. S-a stabilit că martorul D.Z. a plătit inculpatului suma de 50 RON, B.V. tot suma de 50 RON, iar martorul S.C. a precizat că, neavând suficienți bani conform solicitării inculpatului, nu a întreținut-relații sexuale cu partea vătămată.

Martorul F.F.M. a relatat, că inculpatul i-a propus să aibă relații sexuale cu partea vătămată, însă a foti refuzat de acesta din urmă, depoziție pe că organele de anchetă care, nu a menținut-o în fața instanței, motivat, de faptul că organele de anchetă ar fi exercitat presiuni asupra sa.

Partea vătămată în declarațiile; date la urmărirea penală a susținut că a fost obligată, prin amenințări și lovire de către inculpat, să întrețină relații sexuale cu „Ș.". Acesta, identificat în persoana martorului M.L., neagă orice implicare în activitatea infracțională comisă de către; inculpat, însă depozițiile lui sunt contrazise de cele ale părții vătămate și martorului N.M.C. zis T.

Un alt client al părții vătămate a fost și martorul M.V. și d. instanță, care a plătit acesteia pentru un raport sexual suma de 200 RON. Acesta a fost; și cel care a însoțit-o pe partea vătămată la domiciliul sorei sale  D.C., care a convins-o să revină în domiciliu, relatândui că este dată dispărută la poliție de mama sa.

În legătură cu acest ultim aspect, martora L.A., martorul A.F. - cumnatul părții vătămate, precizează că partea vătămată a părăsit domiciliul timp de o săptămână, fapt ce a determinat sesizarea la Serviciul 112 și apoi la Poliția C.

Declarația martorei L.A. dată în fața instanței conține multe elemente contradictorii, astfel încât instanța va lua în considerare declarațiile date la urmărirea penală și cea dată la parchet, în care a precizat că partea vătămată i-a relatat că a fost sechestrată și obligată să se prostitueze de către inculpat și martorul D.F. zis C., iar după arestarea inculpatului aceasta și-a schimbat poziția, în sensul că ar fi plecat de bună voie de acasă și s-a prostituat fără ajutorul inculpatului.

Atitudinea de retractare a susținerilor inițiale a avut-o și partea vătămată, care în fața instanței, a relatat o altă situație de fapt prin care tinde să convingă instanța de nevinovăția inculpatului.

Această schimbare, poate fi pusă atât pe seama relației anterioare de prietenie cu inculpatul cât și pe intervențiile exercitate de familia acestuia și a martorului D.F., în sensul retragerii plângerii formulate și obținerii unei „împăcări" prin oferirea unor sume de bani conform depoziției martorei L.A.

După revenirea părții vătămate în domiciliu, aceasta a fost căutată de D.F., prietena sa martora P.C. și inculpat care au discutat cu mama părții vătămate despre revenirea acesteia „la lucru în barul din Pitești". La refuzul martorei, cei 3 au plecat, iar după o altă perioadă de timp, au revenit mama inculpatului, mama martorului D.F. care au dorit o împăcare cu partea vătămată, propunere neacceptată.

Inculpatul, pe tot parcursul procesului penal, a relatat că a fost rugat de partea vătămată să o ajute să se angajeze și să-i găsească o locuință, întrucât a plecat din domiciliu în urma unor certuri cu mama sa, nerecunoscând că a recrutat-o și obligat-o să se prostitueze.

Apărarea sa este contrazisă de depozițiile martorilor și ale părții vătămate, relevantă fiind și declarația martorului N.M. zis T. -unde a locuit efectiv partea vătămată. În declarația de la urmărirea penală, acesta relatează că a fost de acord ca aceasta să locuiască în casa sa (el stând efectiv în locuința bunicii sale), inculpatul spunându-i că partea vătămată urma să întrețină raporturi sexuale contra cost cu clienți pe care urma să-i găsească, R. părându-i speriată și era certată că „nu este suficient de drăguță cu clienții și nu câștigă suficienți bani".

Depoziția a fost schimbată inițial în fața instanței, această atitudine putând fi pusă pe seama relației de prietenie declarată cu inculpatul, cu care este și consătean.

Vinovăția inculpatului este demonstrată și de conținutul procesului verbal întocmit la 17 martie 2011 de lucrătorii B.C.C.O. Pitești din care rezultă că inculpatul exercita presiuni prin intermediul mesajelor pe telefonul: mobil al părții vătămate, el exprimându-și nemulțumirea în legătură cu sumele pe care minora le câștiga în beneficiul lui.

Pe lângă aspectele de nevinovăție susținute de inculpat, acesta a invocat și faptul că nu cunoștea că partea vătămată este minoră, aspect confirmat de către martorii I.M.G., I.C.M., dar și de unii dintre clienții părții vătămate.

În

schimb, partea vătămată a relatat- că inculpatul cunoștea vârsta acesteia, întrucât a fost prietena acestuia și i-a sugerat să spună patronului clubului, la angajare - martorului M.F.M. că „are vârsta de 17 ani, iar clienților vârsta de 19 ani" (declarațiile urmărire penala). Același aspect l-a confirmat și mama părții vătămate care a precizat că inculpatul anterior plecării părții vătămate de acasă, a cunosbut vârsta reală a acesteia, cel puțin din relatările martorei cât și martora P.C. căreia partea vătămată i-a relatat vârsta de 17 ani, aceasta fiind în anturajul inculpatului și al lui C.

Activitatea infracțională desfășurată de către inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane minore, elementul material realizâridu-se prin mai multe modalități alternative recrutare, transport, cazare, exploatare sexuală.

Traficul de minori este încriminat, în art. 13 alin. (1) dih Legea nr. 678/2001 ca infracțiune, chiar dacă acțiunile de recrutare, transportare, găzduire în scopul exploatării sexuale, nu se realizează prin mijloace de constrângere, prezumându-se astfel de către legiuitor că în aceste situații, victima traficului, respectiv o persoană cu vârsta de până la 18 ani, nu are capacitatea de a exprima un consimțământ valabil.

Aprecierea ca inexistentă a unui consimțământ valabil trebuie privită într-o strânsă corelație cu situația specială în care se află o astfel victimă izolarea sa culturală, situație economică, poziție dominantă a celor care o exploatează.

În

cazul de față, vulnerabilitatea victimei s-a datorat vârstei, lipsei experienței de viață, gradului ridicat de sugestibilitate, lipsa educației, relația anterioară de prietenie a victimei cu inculpatul, fapt ce a determinat o situație de inferioritate a victimei, context în care a fost posibilă excluderea exprimării unui consimțământ liber și în cunoștință de cauză de către vicțtilmă.

Se constată astfel că activitatea de prostituție desfășurată de partea vătămată a implicat vicierea poziției subiective a subiectului pasiv, iar fapta inculpatului se încadrează în disp. art. 13 alin. din Legea nr. 678/2001.

Așa cum s-a precizat anterior, s-a demonstrat faptul că inculpatul cunoștea vârsta reală a părții vătămate, declarațiile părții vătămate și ale martorilor din fața instanței, fiind, încercări nereușite de a dovedi contrariul, astfel încât, solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei din art. 13 alin. (1) în infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 este neîntemeiată și va fi respinsă.

La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului vor fi avute în vedere gradul de pericol social concret al faptei, modalitatea concretă de comitere a acesteia, urmările produse, dar și persoana inculpatului care are antecedente penale, a avut o poziție relativ nesinceră în cursul procesului penal.

Acesta provine dintr-o familie organizată, cu o imagine pozitivă la nivelul comunității locale, anterior a avut preocupări sportive fiind campion național la grupa sa de vârstă (judo), iar la data arestării obținea venituri licite din prestarea de activități în domeniul agriculturii în Germania, sau în construcții alături de tatăl său.

Toate aceste elemente au condus prima instanță în a aprecia că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special legal, al cărui cuantum este suficient în obținerea reeducării inculpatului dar și realizarea prvenției speciale, ținând seama și de faptul că pedeapsa anterioară urmează a se revoca și executa alăturat celei aplicate prin prezenta sentință.

Executarea se va face în condiții privative de libertate, alături de aplicarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a, lit. b) C. pen., urmând a se aplica și pedepsele complementare a interzicerii unor drepturi timp

de 2 ani.

În

baza art. 30 C. proc. pen. și art. 160 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului fiind în interesul bunei desfășurări a procesului penal și în concordanță cu disp. art. 5 din Convenție și art. 23 din Constituție.

Lăsarea în libertate a inculpatului afectează în mod grav relațiile și valorile care formează opinia publică, existând probe că s-a încercat denaturarea aflării adevărului prin influențarea părții vătămate și a martorilor din cauză.

În

baza art. 88, C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu 02 noiembrie 2011 (încheierea nr. 93/CC din 03 noiembrie 2011 a Tribunalului Argeș d.u.p.), la zi.

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat faptul că inculpatul a obținut din săvârșirea infracțiunii suma de 600 RON ce urmează a fi confiscată în temeiul art. 118 lit. e) C. pen. și art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

S-a luat act că partea vătămată L.R.N. nu s-a constituit parte civilă în cauza.

Sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, care, prin apărătorul său, a susținut motive de nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează:

Intr-o primă ipoteză, inculpatul arată că soluția instanței se întemeiază pe interpretarea eronată a probelor administrate în cauză, că au fost ignorate depoziții importante ale unor martori supuși presiunilor din partea organelor de

anchetă, iar partea vătămată a acceptat să întrețină raporturi sexuale de bună voie, nefiind în niciun fel constrânsă.

În

altă

ordine de idei, se susține de către apărare că inculpatul nu cunoștea starea de minoritate a părții vătămate, având totdeauna impresia că este majoră și din acest punct de vedere, schimbarea încadrării juridice a faptei devine imperativă.

Prin decizia penală nr. 104/A/MF din 27 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.A.R., împotriva sentinței penale nr. 12/MF din 26 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în Dosarul nr. 5637/109/2011.

S-a menținut starea de arest și a fost dedusă la zi prevenția.

A fost obligat apelantul inculpat la 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 100 RON reprezintă onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta și 200 RON onorariul avocatului din oficiu pentru partea vătămată minoră.

Curtea a reținut:

Art. 13 din Legea nr. 678/2001 incriminează traficul de persoane minore în mai multe modalități normative între care, recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unei persoane cu vârsta cuprinsă între 15 și 18 ani în scopul exploatării acesteia.

Se observă, prin urmare, că legiuitorul nu condiționează infracțiunea în variantă descrisa de alin. (1) ,al art.13 de existența unei activități materiale de constrângere prin amenințare, violență, răpire ori alte astfel de acțiuni aceste modalități descriind forma agravantă a aceleiași infracțiuni de se regăsește în alin. (3) cu un conținut sancționator mult mâi consistent.

Așadar, chiar dacă inculpatul a respins ideea de constrângere a victimei minore, câtă vreme acuzația care i se impută privește doar alin. (1) al art. 13 din Legea nr. 678/20011, susținerile sale sunt lipsite de relevanță.

Exploatarea minorei L.R.N. în scopul obținerii unor sume de bani este incontestabilă rezultând atât din declarațiile acesteia cât și din cele ale martorilor D.F., M.F. - patronul barului B.W., a martorilor clienți D.Z., B.V. S.D. F.F. cât și a martorului N.M.C. care a pus la dispoziție pentru aceste activități locuința sa.

Apărarea inculpatului cum că anumiți martori, ca de exemplu D.Z., B.V., S.D. sub presiunea anchetatorilor au revenit

Asupra declarațiilor este neverosimilă.

Respectivii si-au contrazis declarațiile din cursul urmăririi penale fără nici un fel de justificare, atitudine ce relevă serioase suspiciuiii de nesinceritate iar în aceste condiții, sesizarea organelor judiciare pentru mărturie mincinoasă, nu capătă nici un caz valențele unei forme de presiune.

În

cadrul anchetei de mărturie mincinoasă, aceleași persoane au relatat că de fapt au fost influențate de tatăl inculpatului, ipoteză ce e mai aproape de adevăr, având în vedere că și partea vătămată, în fața instanței, și-a nuanțat

declarația inițială, tot datorită unor astfel de influențe, după cum declară martora L.A.

Așa cum a reținut și prima instanță, sunt evidente intervențiile familiei inculpatului cât și a martorului D.F., în scopul denaturării adevărului, atât pe lângă unii dintre martori, cât și, asupra părții vătămate, căreia i s-a oferit chiar o sumă de bani; pentru a-și retrage plângerea, astfel încât, în opinia Curții, prima instanță a evaluat corect probatoriul administrat în cauză, înlăturând acolo unde a fost cazul anumite declarații care nu se coroborau cu celelalte probe, ajungând la o concluzie corectă în sensul art. 345 C. proc. pen.

De asemenea, Curtea a observat că apărarea inculpatului privind vârsta minorei este în aceeași, manieră, necredibilă, având în vedere relația sa anterioară de prietenie cu victima cât șl depoziția martorului M.F.M de unde rezultă că la angajarea acesteia în clubul de noapte, i-a sugerat să spună patronului că are 17 ani, iar clienților vârsta de 19 ani (declarația martorului M.F.M., martora P.C., date în cursul urmăririi penale).

În

ce privește starea de arest preventiv, inculpatul fiind reținut prin ordonanța din 02 noiembrie 2011, iar prin încheierea nr. 93/CC din 03 noiembrie 2011 a Tribunalului Argeș s-a dispus arestarea sa preventivă începând cu 03 noiembrie 2011, până la 01 decembrie 2011, inclusiv, în temeiul art. 148 lit. b) și f) C. proc. pen., având în vedere pericolul social crescut al faptei, împrejurarea că inculpatul este predispus la recidivă și cu atât mai mult încercările de denaturare a adevărului prin influențarea martorilor și a părții vătămate, Curtea a apreciat iminent pericolul ca aceste tendințe să se manifeste în continuare, perspectivă în raport cu care menținerea inculpatului în detenție reprezintă o alternativă necesară și, în conformitate cu dispozițiile art. 381 C. proc. pen., s-a dedus la zi perioada executată în arest preventiv.

Împotriva deciziei penale nr. 104/A/MF din 27 septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs inculpatul D.A.R., solicitând reducerea cuantumului pedepsei aplicate, iar apărătorul său din oficiu a solicitat aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., având în vedere că judecarea cauzei în fond s-a desfășurat după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010.

Analizând recursurile formulate, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, în temeiul disp. art. 385 alin. (3) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul inculpatului D.A.R. este nefondat,

urmând a fi respins ca atare, pentru cele ce succed:

Instanța de fond, uzând de argumentele factuale rezultate din probatoriul administrat și cu o argumentare juridică pertinentă, a reținut o corectă situație de fapt, stabilind o încadrare juridică adecvată acesteia, astfel cum a fost prezentată în actul de inculpare, precum și dispozițiilor legale aplicabile speței, aspecte constatate și întărite de instanța de apel.

Față de solicitarea inculpatului, prin apărător din oficiu, de aplicare a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., din coroborarea acestor prevederi cu cele ale art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, Înalta Curte reține că cererea de aplicare a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., formulată pentru prima dată cu ocazia judecării recursului declarat de inculpat, nu este admisibilă și, pe cale de consecință, nu se va da eficiență prevederilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Potrivit art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, cu privire la art. V, în cauzele aflate în curs de judecată în care cercetarea judecătorească în primă instanță începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

La baza edictării O.U.G. nr. 121/2011 s-au aflat deciziile nr. 1483 din 8 noiembrie 2011 și nr. 1470 din 8 noiembrie 2011, prin care Curtea Constituțională a stabilit că dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea Iegii penale mai favorabile, deci în cazul în care nu s-ar permite aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situațiilor juridice născute sub imperiul legii vechi și care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Rezultă, așadar că, prin raportare l-a dispozițiile art. XI coroborate cu cele ale art. V din (O.U.G. nr. 121/2011, precum și prin raportare la faptul că cercetarea judecătorească în fond la Tribunalul Călărași a început la data de 24 ianuarie 2012, ulterior datei intrării în vigoare a Legii  nr. 202/2010, alăturat atitudinii neechivoce a inculpatului, atât la judecata în fond cât și la apel, de contestare permanentă a acuzațiilor penale de viol, nu se va reține aplicabilitate în cauza art. 320

1

C. proc. pen., în cauză nefiind âșadar regăsită nici situația tranzitorie subsumată O.U.G. nr. 121/2011.

Cu privire la critica din recursul inculpatului și care privește reindividualizarea pedepsei și stabilirea unui cuantum mai redus al acesteia, se

constată că aceasta nu are un suport faptic, probator și comportamental favorabil inculpatului și care să nu fie avut în vedere de prima instanța, existând probe că s-a încercat denaturarea aflării adevărului prin expunerea unei poziții procesuale anterioare neconformă și necoroborată cu dreptul probatoriului inculpat - în special cu privire la minoritatea victimei, influențarea părții vătămate și a martorilor din cauză.

Pedeapsa aplicată și modalitatea de executare în regim, de detenție sunt în concordanță cu criteriile prevăzute de art 72 C. pen., dar sunt de natură și săi asigure realizarea scopului pedepsei așa cum este prevăzut de art. 52 C. pen. iar pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului D.A.R. este compusă din pedeapsa stabilită în prezenta cauză și cea pentru care s-a dispus revocarea suspendarii condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală 2040/2009 a Judecătoriei Pitești și s-a dispus executarea acesteia alăturat pedepsei aplicate prin prezenta sentință, în total 7 ani închisoare.

În consecință, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul declarat ele inculpatul D.A.R. împotriva deciziei penale nr. 104/A/MF din 27 septembrie 2012 a Curții dej Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) din C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A.R. împotriva deciziei penale nr. 104/A/MF din 27 septembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 2 noiembrie 2011 la 13 decembrie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 decembrie 2012.