ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 228/2011

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Tribunalul Argeș, prin sentința penală nr. 181 din 27 mai 2010 l-a condamnat pe inculpatul R.M.F., la 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen. a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 583 de zile, din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 74 din 22 februarie 2007 a Judecătoriei Costești, definitivă prin decizia penală nr. 557 din 09 octombrie 2007 a Curții de Apel Pitești.

În temeiul dispozițiilor art. 61 alin. (1) teza a III-a C. pen., a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului și în temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă perioada reținerii de 24 de ore și perioada executată în arest preventiv începând cu 06 ianuarie 2010 și până la data pronunțării.

În temeiul dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat un cuțit de bucătărie, cu mâner din plastic de culoare albastru închis cu lungimea totală de 18 cm și lungimea lamei de 12 cm aflat la Camera de corpuri delicte a IPJ Argeș. L-a obligat pe inculpat la 3000 lei despăgubiri civile către partea civilă N.G. și la 4300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 3892 lei pentru faza de urmărire penală, iar 300 lei onorariu de avocat din oficiu, ce s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș din 30 martie 2010, s-a reținut că în seara zilei de 06 decembrie 2009, pe fondul consumului de alcool și în urma unui conflict spontan, inculpatul R.M.F.

a aplicat victimei R.F. o lovitură cu un cuțit la nivelul regiunii poplitee dreapta, cu secționarea vaselor poplitee, provocându-i o sângerare masivă și abundentă. După aceasta inculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri cu pumnii, în zona capului și pe corp, a târât-o pe scările casei, prin curte până la poartă, continuând să o lovească, apoi a pus victima în căruță și a transportat-o până în apropierea locuinței acesteia unde a abandonat-o. Pe baza materialului probator administrat în cauză, în faza de urmărire penală și în cursul judecății, instanța de fond a reținut următoarele: Victima R.F., în vârstă de 39 de ani, obișnuia să se viziteze cu inculpatul și practicau de regulă jocuri de noroc.

Atât victima cât și inculpatul au mai suferit condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni cu violență, respectiv, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen., victima, iar inculpatul pentru săvârșirea unei infracțiuni de viol. În seara zilei de 6 decembrie 2009, în jurul orelor 21,00, după ce a consumat băuturi alcoolice cu alte persoane, victima s-a deplasat la locuința inculpatului cu scopul de a juca barbut. Atât inculpatul, care consumase anterior băuturi alcoolice, cât și victima, au continuat să consume alcool, respectiv 1 l. de țuică, procurată chiar de la martorul R.V., tatăl inculpatului, timp în care au jucat și barbut, miza constituind-o suma de 20 RON, pe care-i avea asupra sa victima, precum și telefoanele mobile ale ambilor.

La un moment dat, așa cum a susținut inculpatul, s-au luat la ceartă pentru telefonul mobil al primului, pe care îl luase victima, s-au îmbrâncit, au căzut pe sala casei în care se aflau, iar în momentul imediat următor, inculpatul a luat un cuțit de pe masă și a aplicat victimei o lovitură la nivelul regiunea poplitee dreapta cu secționarea vaselor poplitee”, provocându-i o sângerare masivă și abundentă. Victima a strigat după ajutor, iar inculpatul a sărit, din nou, asupra victimei, a lovit-o cu pumnii pe cap și corp, a luat-o târâș pe scările casei, apoi prin curte până la poartă, lăsându-o pe sol, în spatele căruței. În acest loc inculpatul a continuat să o lovească pe victimă, după care a plecat pentru a lua calul aflat în grădină, l-a pus la atelaj și a urcat victima singur în căruță, prin partea din spate.

Prima instanță a reținut că inculpatul, în declarația pe care a dat-o în faza de urmărire penală, a arătat, că după ce a pus-o pe victimă în căruță, aceasta nu a putut sta în poziția „șezut” și nu mai vorbea. Tot inculpatul a arătat, că a dus-o pe victimă spre casă, în jurul orelor 23,00, și a lăsat-o în stradă deși aceasta nu vorbea și nu reacționa în niciun fel. Intenția inculpatului de a ascunde săvârșirea faptei, rezultă, a reținut tribunalul, și din faptul că în dimineața zilei următoare, a încercat să șteargă urmele de sânge, rămase pe sala și pe scara de beton a casei, și-a spălat pantalonii și pulovărul care, de asemenea, erau pătate de sânge.

Deși inculpatul nu a recunoscut faptul că în afara loviturii aplicată victimei cu cuțitul, i-a mai aplicat și alte lovituri, declarația sa este contrazisă de declarația martorului R.V., care a arătat în faza de urmărire penală, că inculpatul a lovit-o de mai multe ori pe victimă în zona capului, atât lângă mașina care se afla parcată la aproximativ 3 metrii față de casă, cât și în spatele căruței, aflată lângă stâlpul de curent, după care a lăsat-o circa o jumătate de oră pe jos, în spatele căruței. Tot martorul R.V. a arătat că victima a fost urcată de inculpat în căruță și nu sprijinită de inculpat, așa cum a arătat acesta din urmă, în declarațiile pe care le-a dat. Tribunalul a reținut faptul că atât martorul R.V.

cât și martora F.D., au arătat că inculpatul este foarte violent atunci când consumă alcool, agresând-o chiar și pe mama sa de mai multe ori. Din raportul de expertiză medico legală întocmit în cauză, a rezultat că moartea victimei R.F. a fost violentă, ea datorându-se asfixiei mecanice acute de aport, consecința compresiunii regiunii cervicale prin mecanism de sugrumare. Tot din raportul de constatare medico-legală, a rezultat că plaga tăiată-înțepată situată la nivelul regiunii poplitee dreapta cu secționarea vaselor poplitee, a fost produsă prin mecanism de lovire cu corp tăietor înțepător cu puțin timp înainte de instalarea decesului. Prin urmare, din coroborarea concluziilor raportului de constatare medico-legală cu declarațiile martorului R.V.

și ale inculpatului, tribunalul a apreciat că, acțiunea de compresiune a regiunii cervicale prin mecanism de sugrumare a victimei a fost efectuată de către inculpat, în împrejurările în care potrivit declarației martorului R.V., a continuat să o lovească pe victimă, după ce i-a aplicat acesteia o lovitură cu cuțitul. Tribunalul a motivat, că în cauză, nu se poate reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., având în vedere faptul că inculpatul nu a prezentat urme de violență care să îndreptățească instanța să aprecieze că a fost provocat de către victimă, astfel încât s-a impus a reacționa violent, cu atât mai mult cu cât, inculpatul a continuat să o lovească pe victimă și după ce a lovit-o cu cuțitul, lovitură în raport cu care victima nu mai constituia un pericol pentru integritatea fizică a inculpatului.

În drept, a motivat tribunalul, fapta inculpatului R.M.F., care cu intenție, a aplicat victimei R.F. o lovitură cu cuțitul la nivelul regiunii poplitee dreapta, cu secționarea vaselor poplitee, după care a continuat să o lovească în mod repetat, târându-l prin curte, după care i-a aplicat în continuare mai multe lovituri, acțiune violentă în cadrul căreia i-a comprimat regiunea cervicală prin mecanism de sugrumare, având drept consecință decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzute de art. 174 C. pen. Față de inculpat, au fost reținute și dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., privind recidiva postcondamnatorie, având în vedere că, prin sentința penală nr. 74/2007 a Judecătoriei Costești, inculpatul a fost condamnat la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 C. pen., fiind arestat la 02 noiembrie 2006 și liberat condiționat la 28 martie 2009, rămânând un rest de executat de 583 de zile.

La individualizarea pedepsei, ce i-a fost aplicată inculpatului, au fost reținute criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: gradul mare de pericol social concret al faptei, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, respectiv pe fondul consumului de alcool și a unui conflict spontan între inculpat și victimă, ambii cu o anume experiență a vieții de penitenciar, fiind condamnați anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni cu violență, precum și persoana inculpatului, care nu a recunoscut săvârșirea faptei, este cunoscut ca fiind o persoană violentă, se află în stare de recidivă postcondamnatorie, iar în ultimul cuvânt, a arătat că este de acord că achite suma cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpatul R.M.F. Parchetul a criticat soluția pentru nelegalitate susținând că, instanța de fond a dispus în mod greșit, ca din pedeapsa aplicată inculpatului să se reducă perioada reținerii și arestării sale preventive începând cu data de 6 ianuarie 2010 până la data pronunțării sentinței, întrucât inculpatul a fost reținut la data de 08 decembrie 2009 și de la această dată trebuia să i se deducă perioada de arestare. Inculpatul a criticat sentința sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul că, se impunea aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, instanța de fond nefăcând o justă individualizare a pedepsei.

Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 88/A din 21 octombrie 2010, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat. A desființat în parte sentința numai cu privire la greșita deducere din pedeapsa aplicată a timpului arestării preventive și a dedus reținerea și arestarea preventivă începând de la 8 decembrie 2009, până la 27 mai 2010 data pronunțării sentinței și apoi în continuare până la 21 octombrie 2010 data pronunțării deciziei. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal inculpatul. Prin recursul său a criticat sentința și decizia ca nelegale și netemeinice și a cerut casarea lor în baza cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și pct. 14 C. proc.

pen. A susținut că se impunea ca instanțele să rețină că a săvârșit fapta sub imperiul unei puternice provocări, frică insuflată de victima care a mai fost condamnată anterior pentru infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte. În aceste condiții a arătat, recurentul, se impunea schimbarea încadrării juridice și reținerea circumstanțelor legale atenuante prevăzute de art. 13 lit. b) C. pen. În subsidiar a cerut reducerea pedepsei pe care o consideră exagerat de aspră. Recursul este nefondat. Din cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au dat faptei săvârșite încadrarea juridică legală și au făcut o justă individualizare a pedepsei.

Astfel, prima instanță a analizat cererea inculpatului de a se reține că a fost provocat și a apreciat și motivat că inculpatul nu a acționat sub imperiul unei puternice tulburări sau temeri, deoarece nu a prezentat urme de violență care să îndreptățească instanța să aprecieze că a fost provocat de victimă că a fost nevoit să reacționeze brutal. S-a arătat că după ce inculpatul a lovit victima cu cuțitul, a continuat să o lovească cu pumnii și picioarele și a târât-o prin curte până în drum la căruță. În plus instanța a avut în vedere că, atât inculpatul, cât și victima erau persoane cu o experiență penitenciară, persoane violente și care obișnuiau să consume băuturi alcoolice. În apel inculpatul a criticat sentința chiar sub aspectul pedepsei pe care a considerat-o aspră.

Pedeapsa de 14 ani aplicată pentru infracțiunea de omor pedepsită de la 10 la 20 ani, inculpatului care a comis fapta prin acte de o mare violență, a încercat să ascundă săvârșirea faptei, prin ștergerea urmelor și este recidivist fiind eliberat condiționat din executarea unei pedepse de 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de viol nu este o pedeapsă exagerată, fiind singura în măsură așa cum a apreciat tribunalul să-și atingă scopul. Așa fiind, cum hotărârile recurate sunt legale și temeinice, recursul urmează a fi privit ca nefondat și respins ca atare, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. În temeiul art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc.

pen. se va deduce din pedeapsă reținerea și arestul preventiv conform dispozitivului. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.M.F. împotriva deciziei penale nr. 88/A din 21 octombrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 8 decembrie 2009 la 25 ianuarie 2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 ianuarie 2011.