ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 228/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 228/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față ;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele :
Tribunalul Argeș, prin sentința penală nr. 181
din 27 mai 2010 l-a condamnat pe inculpatul R.M.F., la 14 ani închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.
a) C. pen. și la 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)
și b) C. pen.
În temeiul
dispozițiilor art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen. a revocat beneficiul liberării
condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 583 de zile, din
pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 74 din 22
februarie 2007 a Judecătoriei Costești, definitivă prin decizia penală nr. 557
din 09 octombrie 2007 a Curții de Apel Pitești.
În temeiul
dispozițiilor art. 61 alin. (1) teza a III-a C. pen., a contopit acest rest de
pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință și a dispus ca inculpatul
să execute pedeapsa cea mai grea de 14 ani închisoare și 4 ani interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În temeiul
dispozițiilor art. 71 C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării
pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În temeiul
dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului
și în temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă perioada
reținerii de 24 de ore și perioada executată în arest preventiv începând cu 06
ianuarie 2010 și până la data pronunțării.
În temeiul
dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat un cuțit de
bucătărie, cu mâner din plastic de culoare albastru închis cu lungimea totală
de 18 cm și lungimea lamei de 12 cm aflat la Camera de corpuri delicte a IPJ
Argeș.
L-a obligat pe
inculpat la 3000 lei despăgubiri civile către partea civilă N.G. și la 4300 lei
cheltuieli judiciare către stat, din care 3892 lei pentru faza de urmărire
penală, iar 300 lei onorariu de avocat din oficiu, ce s-a dispus a se avansa
din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului
de pe lângă Tribunalul Argeș din 30 martie 2010, s-a reținut că în seara zilei
de 06 decembrie 2009, pe fondul consumului de alcool și în urma unui conflict
spontan, inculpatul R.M.F. a aplicat victimei R.F. o lovitură cu un cuțit la
nivelul regiunii poplitee dreapta, cu secționarea vaselor poplitee, provocându-i
o sângerare masivă și abundentă. După aceasta inculpatul a aplicat victimei mai
multe lovituri cu pumnii, în zona capului și pe corp, a târât-o pe scările
casei, prin curte până la poartă, continuând să o lovească, apoi a pus victima
în căruță și a transportat-o până în apropierea locuinței acesteia unde a
abandonat-o.
Pe baza materialului
probator administrat în cauză, în faza de urmărire penală și în cursul
judecății, instanța de fond a reținut următoarele:
Victima R.F., în
vârstă de 39 de ani, obișnuia să se viziteze cu inculpatul și practicau de
regulă jocuri de noroc. Atât victima cât și inculpatul au mai suferit
condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni cu violență, respectiv, pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen., victima, iar inculpatul
pentru săvârșirea unei infracțiuni de viol.
În seara zilei de 6
decembrie 2009, în jurul orelor 21,00, după ce a consumat băuturi alcoolice cu
alte persoane, victima s-a deplasat la locuința inculpatului cu scopul de a
juca barbut. Atât inculpatul, care consumase anterior băuturi alcoolice, cât și
victima, au continuat să consume alcool, respectiv 1 l. de țuică, procurată chiar de la martorul R.V., tatăl inculpatului, timp în care au jucat și
barbut, miza constituind-o suma de 20 RON, pe care-i avea asupra sa victima,
precum și telefoanele mobile ale ambilor.
La un moment dat, așa
cum a susținut inculpatul, s-au luat la ceartă pentru telefonul mobil al
primului, pe care îl luase victima, s-au îmbrâncit, au căzut pe sala casei în
care se aflau, iar în momentul imediat următor, inculpatul a luat un cuțit de
pe masă și a aplicat victimei o lovitură la nivelul regiunea poplitee dreapta
cu secționarea vaselor poplitee”, provocându-i o sângerare masivă și abundentă.
Victima a strigat
după ajutor, iar inculpatul a sărit, din nou, asupra victimei, a lovit-o cu
pumnii pe cap și corp, a luat-o târâș pe scările casei, apoi prin curte până la
poartă, lăsându-o pe sol, în spatele căruței.
În acest loc
inculpatul a continuat să o lovească pe victimă, după care a plecat pentru a
lua calul aflat în grădină, l-a pus la atelaj și a urcat victima singur în
căruță, prin partea din spate.
Prima instanță a
reținut că inculpatul, în declarația pe care a dat-o în faza de urmărire penală,
a arătat, că după ce a pus-o pe victimă în căruță, aceasta nu a putut sta în
poziția „șezut” și nu mai vorbea. Tot inculpatul a arătat, că a dus-o pe
victimă spre casă, în jurul orelor 23,00, și a lăsat-o în stradă deși aceasta
nu vorbea și nu reacționa în niciun fel.
Intenția inculpatului
de a ascunde săvârșirea faptei, rezultă, a reținut tribunalul, și din faptul că
în dimineața zilei următoare, a încercat să șteargă urmele de sânge, rămase pe
sala și pe scara de beton a casei, și-a spălat pantalonii și pulovărul care, de
asemenea, erau pătate de sânge.
Deși inculpatul nu a
recunoscut faptul că în afara loviturii aplicată victimei cu cuțitul, i-a mai
aplicat și alte lovituri, declarația sa este contrazisă de declarația
martorului R.V., care a arătat în faza de urmărire penală, că inculpatul a
lovit-o de mai multe ori pe victimă în zona capului, atât lângă mașina care se
afla parcată la aproximativ 3 metrii față de casă, cât și în spatele căruței,
aflată lângă stâlpul de curent, după care a lăsat-o circa o jumătate de oră pe
jos, în spatele căruței.
Tot martorul R.V. a
arătat că victima a fost urcată de inculpat în căruță și nu sprijinită de
inculpat, așa cum a arătat acesta din urmă, în declarațiile pe care le-a dat.
Tribunalul a reținut
faptul că atât martorul R.V. cât și martora F.D., au arătat că inculpatul este
foarte violent atunci când consumă alcool, agresând-o chiar și pe mama sa de
mai multe ori.
Din raportul de
expertiză medico legală întocmit în cauză, a rezultat că moartea victimei R.F.
a fost violentă, ea datorându-se asfixiei mecanice acute de aport, consecința
compresiunii regiunii cervicale prin mecanism de sugrumare.
Tot din raportul de
constatare medico-legală, a rezultat că plaga tăiată-înțepată situată la
nivelul regiunii poplitee dreapta cu secționarea vaselor poplitee, a fost
produsă prin mecanism de lovire cu corp tăietor înțepător cu puțin timp înainte
de instalarea decesului.
Prin urmare, din
coroborarea concluziilor raportului de constatare medico-legală cu declarațiile
martorului R.V. și ale inculpatului, tribunalul a apreciat că, acțiunea de
compresiune a regiunii cervicale prin mecanism de sugrumare a victimei a fost
efectuată de către inculpat, în împrejurările în care potrivit declarației
martorului R.V., a continuat să o lovească pe victimă, după ce i-a aplicat
acesteia o lovitură cu cuțitul.
Tribunalul a motivat,
că în cauză, nu se poate reține în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă
prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., având în vedere faptul că inculpatul nu a
prezentat urme de violență care să îndreptățească instanța să aprecieze că a
fost provocat de către victimă, astfel încât s-a impus a reacționa violent, cu
atât mai mult cu cât, inculpatul a continuat să o lovească pe victimă și după
ce a lovit-o cu cuțitul, lovitură în raport cu care victima nu mai constituia
un pericol pentru integritatea fizică a inculpatului.
În drept, a motivat
tribunalul, fapta inculpatului R.M.F., care cu intenție, a aplicat victimei R.F.
o lovitură cu cuțitul la nivelul regiunii poplitee dreapta, cu secționarea
vaselor poplitee, după care a continuat să o lovească în mod repetat, târându-l
prin curte, după care i-a aplicat în continuare mai multe lovituri, acțiune
violentă în cadrul căreia i-a comprimat regiunea cervicală prin mecanism de
sugrumare, având drept consecință decesul victimei, întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzute de art. 174 C. pen.
Față de inculpat, au
fost reținute și dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., privind recidiva
postcondamnatorie, având în vedere că, prin sentința penală nr. 74/2007 a
Judecătoriei Costești, inculpatul a fost condamnat la 4 ani închisoare, pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 C. pen., fiind arestat la 02
noiembrie 2006 și liberat condiționat la 28 martie 2009, rămânând un rest de
executat de 583 de zile.
La individualizarea
pedepsei, ce i-a fost aplicată inculpatului, au fost reținute criteriile
prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv: gradul mare de pericol social concret
al faptei, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, respectiv pe fondul
consumului de alcool și a unui conflict spontan între inculpat și victimă,
ambii cu o anume experiență a vieții de penitenciar, fiind condamnați anterior
pentru săvârșirea unor infracțiuni cu violență, precum și persoana
inculpatului, care nu a recunoscut săvârșirea faptei, este cunoscut ca fiind o
persoană violentă, se află în stare de recidivă postcondamnatorie, iar în
ultimul cuvânt, a arătat că este de acord că achite suma cu care partea
vătămată s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei
sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpatul
R.M.F.
Parchetul a criticat
soluția pentru nelegalitate susținând că, instanța de fond a dispus în mod
greșit, ca din pedeapsa aplicată inculpatului să se reducă perioada reținerii
și arestării sale preventive începând cu data de 6 ianuarie 2010 până la data
pronunțării sentinței, întrucât inculpatul a fost reținut la data de 08
decembrie 2009 și de la această dată trebuia să i se deducă perioada de
arestare.
Inculpatul a criticat
sentința sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul că, se impunea
aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, instanța de fond nefăcând o
justă individualizare a pedepsei.
Curtea de Apel
Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia
penală nr. 88/A din 21 octombrie 2010, a admis apelul declarat de Parchetul de
pe lângă Tribunalul Argeș și a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
A desființat în parte
sentința numai cu privire la greșita deducere din pedeapsa aplicată a timpului
arestării preventive și a dedus reținerea și arestarea preventivă începând de
la 8 decembrie 2009, până la 27 mai 2010 data pronunțării sentinței și apoi în continuare
până la 21 octombrie 2010 data pronunțării deciziei.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs, în termen legal inculpatul.
Prin recursul său a
criticat sentința și decizia ca nelegale și netemeinice și a cerut casarea lor
în baza cazurilor de casare prevăzute de art. 385
9
pct. 17 și pct. 14
C. proc. pen.
A susținut că se
impunea ca instanțele să rețină că a săvârșit fapta sub imperiul unei puternice
provocări, frică insuflată de victima care a mai fost condamnată anterior
pentru infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte.
În aceste condiții a
arătat, recurentul, se impunea schimbarea încadrării juridice și reținerea
circumstanțelor legale atenuante prevăzute de art. 13 lit. b) C. pen.
În subsidiar a cerut
reducerea pedepsei pe care o consideră exagerat de aspră.
Recursul este
nefondat.
Din cuprinsul actelor
și lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanțele au dat faptei
săvârșite încadrarea juridică legală și au făcut o justă individualizare a
pedepsei.
Astfel, prima
instanță a analizat cererea inculpatului de a se reține că a fost provocat și a
apreciat și motivat că inculpatul nu a acționat sub imperiul unei puternice
tulburări sau temeri, deoarece nu a prezentat urme de violență care să
îndreptățească instanța să aprecieze că a fost provocat de victimă că a fost
nevoit să reacționeze brutal.
S-a arătat că după ce
inculpatul a lovit victima cu cuțitul, a continuat să o lovească cu pumnii și
picioarele și a târât-o prin curte până în drum la căruță.
În plus instanța a
avut în vedere că, atât inculpatul, cât și victima erau persoane cu o
experiență penitenciară, persoane violente și care obișnuiau să consume băuturi
alcoolice.
În apel inculpatul a
criticat sentința chiar sub aspectul pedepsei pe care a considerat-o aspră.
Pedeapsa de 14 ani
aplicată pentru infracțiunea de omor pedepsită de la 10 la 20 ani, inculpatului
care a comis fapta prin acte de o mare violență, a încercat să ascundă
săvârșirea faptei, prin ștergerea urmelor și este recidivist fiind eliberat
condiționat din executarea unei pedepse de 4 ani închisoare aplicată pentru
infracțiunea de viol nu este o pedeapsă exagerată, fiind singura în măsură așa
cum a apreciat tribunalul să-și atingă scopul.
Așa fiind, cum
hotărârile recurate sunt legale și temeinice, recursul urmează a fi privit ca
nefondat și respins ca atare, în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. a) C.
proc. pen.
În temeiul art. 385
17
alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va
deduce din pedeapsă reținerea și arestul preventiv conform dispozitivului.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul R.M.F. împotriva deciziei penale nr. 88/A din 21
octombrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu
minori și de familie.
Deduce din pedeapsa
aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 8
decembrie 2009 la 25 ianuarie 2011.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 25 ianuarie 2011.