ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3866/2010

Asupra recursului

penal de față;

Examinând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 octombrie 2010,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția II penală și pentru cauze cu

minori și de familie, în Dosarul nr. 12008/4/2008 s-a constatat legalitatea și

temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului recurent C.R., și s-a

menținut această măsură.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut că prin Sentința penală nr. 1461/F din 21

iulie 2010 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București a fost condamnat

inculpatul C.R. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 20 raportat la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. e), i)

C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

Prin Decizia penală

nr. 530/A din 24 august 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I

penală, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva

sentinței de condamnare.

S-a reținut în

sarcina inculpatului că la data de 21 mai 2010 a pătruns prin efracție în

autoturismul părții vătămate A.R.C. de unde a încercat să sustragă bunuri,

fiind prins în flagrant de organele de poliție și de partea vătămată.

Curtea de Apel

București, secția II penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost

sesizată urmare a recursului declarat de inculpat împotriva deciziei din apel.

În urma analizării

actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că temeiurile care au

determinat arestarea preventivă a inculpatului se mențin, fiind îndeplinită una

din condițiile alternative prevăzute de art. 160

b

alin. (3) C. proc.

pen.

S-a constatat că în

cauză există indicii temeinice privind comiterea faptei, pedeapsa pentru

infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este închisoare mai mare de 4

ani, iar față de natura și împrejurările în care s-a comis infracțiunea, s-a

apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru

ordinea publică.

Împotriva acestei

încheieri a declarat recurs inculpatul C.R., solicitând revocarea măsurii

arestării preventive și judecarea în stare de libertate.

Examinând încheierea

atacată în raport de recursul declarat de inculpat, Înalta Curte constată că

acesta este inadmisibil.

Astfel, potrivit

dispozițiilor art. 141 alin. (l) C. proc. pen. " încheierea dată în primă

instanță și în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea,

înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, poate fi atacată

separat cu recurs de procuror sau de inculpat, în termen de 24 ore de la

pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsă."

Prin urmare, recursul

declarat împotriva încheierii pronunțate de instanță în recurs, prin care s-a

dispus menținerea stării de arest preventiv este inadmisibilă.

Așa fiind, recursul

declarat de inculpatul C.R. împotriva încheierii pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin

care s-a menținut starea sa de arest, este inadmisibil iar în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen. urmează a fi respins.

Potrivit

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibil recursul declarat de inculpatul C.R. împotriva încheierii din 20

octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II penală și

pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. 12008/4/2010.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi 1 noiembrie 2010.