ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1276/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosarul, constată următoarele: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a formulat recurs, împotriva Deciziei penale nr. 4/ A din 7 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Parchetul critică soluția instanței de apel ca fiind, netemeinică, invocând cazul de casare prevăzut de disp. art. 389 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., în sensul că reținerea circumstanțelor atenuante nu sunt justificate. Inculpatul-recurent, critică soluția instanței de apel ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând achitarea în baza art. 11, pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c), C. proc. pen., pe motiv că nu a săvârșit fapta penală.

Prin sentința penală nr. 326 din data de 29 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, s-a dispus următoarele: A condamnat pe inculpatul P.l., fiul lui G. și I., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., cu executarea în condițiile art. 75, art. 71 rap. la art. 64 lit. a), b) C. pen. A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe timp de 5 ani. A menținut starea de arest a inculpatului și în baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsă perioada executată începând cu data de 09 noiembrie 2008 la zi. A dispus luarea față de inculpat a măsurii de siguranță prev. de art. 113 C. pen.

până la însănătoșire. A constatat că nu există constituire de parte civilă în cauză. A obligat pe inculpat la plata sumei de 2.700 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 1212 lei taxă expertiză (autopsie), 135 lei taxă expertiză psihiatrică și 300 lei onorariu avocat oficiu conform împuternicirilor avocațiale din 03 februarie 2009 și din 03 februarie 2009. Cu apel în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru părțile lipsă. Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Fapta inculpatului, care în ziua de 08 noiembrie 2008, aflat în locuință, împreună cu bunica sa - victima P.I., pe fondul unui conflict cu aceasta, a sugrumat-o producându-i decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Argeș și inculpatul P.l. În motivele de apel, sentința a fost criticată sub următoarele aspecte: În ziua de 08 noiembrie 2008, inculpatul a consumat 0,5 l țuică la barul L.Z. și 200 ml votcă la P.R., iar în jurul orelor 13,00 s-a întors la domiciliu unde se afla și bunica sa, recent venită de la biserică. Victima a început să-l certe pe inculpat pentru că a consumat băuturi alcoolice și l-a invitat să mănânce. Supărat că i se aduc reproșuri, inculpatul a refuzat să mănânci spunând că va pleca definitiv de acasă, la care victima i-a spus că dacă părăsește domiciliu nu-i va mai permite apoi accesul în locuință.

Victima a luat un băt cu care a încercat să-l lovească pe inculpat, pentru ca apoi acesta să o împingă și s-o strângă de gât „nu știu cât de tare și nici cât timp", conform propriei declarații a inculpatului dată a doua zi după comiterea faptei (f. 38-41 dos.urm.penală), dar la un moment dat „victima nu a mai zis nimic". Dându-i drumul din strânsoare, inculpatul a fugit, observând totodată că victima a căzut pe holul ce asigura accesul între dormitoare. Inculpatul s-a deplasat la un local din Topoloveni unde a continuat să consume circa 1 litru de țuică și, revenind la domiciliu în jurul orelor 19,00 a constatat că victima se afla în același loc și poziție. Inculpatul s-a speriat și a mers la martorii V.G.

și V.D. - vecinii săi -pentru a cere ajutor, martori ce l-au însoțit pe inculpat în locuință și au observat-o pe victimă, V.D. fiind cel care a anunțat organele de poliție și salvarea. Inițial, inculpatul a recunoscut că a strâns-o de gât pe victimă și a lăsat-o căzută în locuință mai multe ore, pentru ca ulterior, cu qpazia prezentării materialului de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată (f. 33), să revină asupra declarațiilor cu precizarea că victima ar fi decedat din cauze naturale. În fața instanței de judecată, inculpatul a declarat că discuțiile cu victima în legătură cu posibila sa alungare din domiciliu au avut loc în dimineața zilei de 08 noiembrie 2008, înainte de plecarea victimei la biserică și, în tot cursul zilei nu s-a aflat în locuință, iar la revenirea în domiciliu seara, a găsit-o pe bunica sa căzută, moment în care i s-ar fi făcut rău, a fost inconștient și s-a trezit apoi la spital.

Pentru a verifica apărarea inculpatului, instanța de fond a solicitat relații de la Spitalul C., care cu adresa din 21 iulie 2009 a comunicat că inculpatul s-a prezentat la camera de gardă, cu diagnosticul „Criză comitială, epilepsie, stare de ebrietate" în ziua de 08 noiembrie 2008, ora 9,25, și nu seara, unde a fost ținut sub observație la LPU, fără a fi însă internat. În raport de conținutul relațiilor comunicate de unitatea spitalicească menționată, declarația inculpatului a fost apreciată ca nesinceră cu precizarea că vine să contrazică apărarea pe care acesta a încercat să o susțină în fața instanței cu privire la neimplicarea sa în agresarea victimei. Din raportul de expertiză medico-legală S.M.L.

Argeș rezultă că moartea victimei a fost violentă. Ea s-a datorat asfixiei mecanice acute de aport, consecința compresiunii regiunii cervicale prin mecanism de sugrumare. La necropsie s-au constatat leziuni de violență (echimoze, escoriații, plagă contuză, hematom, fractură fără deplasare arc costală) produse cu puțin timp înainte de instalarea decesului, în contextul aceluiași politraumatism prir( mecanism de compresiune digitală și mecanisme de lovire cu și de corp dur. Leziunile situate la nivelul extremității cervicale au legătură directă de cauzalitate cu decesul, celelalte leziuni traumatice neavând legătură de cauzalitate cu acesta. La cererea inculpatului, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale la nivel S.M.L.

Argeș, care prin raportul din 08 iulie 2009 a concluzionat că acesta „prezintă sechele encefalopatie cronică infantilă cu retard mintal ușor, tulburări de comportament, etilism cronic cu multiple crize de sevraj și crize comitiale în antecedente"; în raport cu fapta încriminată, apreciindu-se că inculpatul a avut discernământ diminuat și s-a recomandat aplicarea măsurii de siguranță a obligării la tratament medical prevăzută de art. 113 C. pen. În raport de situația de fapt dedusă judecății, faptă comisă de inculpat în împrejurările susmenționate a fost încadrată în drept în dispozițiile: art. 174 rap. la art. 175 lit. c) C. pen. care incriminează infracțiunea de omor calificat. Prin Decizia penală nr. 4/ A din data de 7 ianuarie 2010 Curtea de Apel Pitești, secția penală pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și de inculpatul P.l.

(fiul lui G. și al lui I.) - deținut în Penitenciarul Spital C., împotriva sentinței penale nr. 326 din 29 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în Dosarul nr. 402/109/2009. A menținut starea de arest a inculpatului P.l. și în baza art. 88 C. pen. deduce în continuare arestarea preventivă de la data pronunțării sentinței, 29 octombrie 2009, până la data pronunțării prezentei decizii. A obligat pe apelantul-inculpat la 600 lei cheltuieli judiciare statului, din care 300 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu, ce se avansează din fondurile M.J.L.C. Cu recurs in termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru inculpat.

Pentru a dispune în acest sens, instana de apel a reț|nut următoarele: Instanța de fond a reținut corect, pe baza probelor administrate, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, situația de fapt și vinovăția apelantului inculpat, iar fapta dedusă judecății a primit o corectă încadrare juridică în dispozițiile art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 lit. c) C. pen.

Examinând legalitatea și temeinicia soluției recurate de parchet și de inculpatul P.M., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurule formulate, pentru următoarele motive: Parchetul a criticat sentința pentru netemeinicie în sensul că în mod greșit s-au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, față de împrejurarea că inculpatul nu a avut o atitudine sinceră, nu a regretat cefniterea faptei, aspecte care, alături de gradul de pericol social concret al faptei, de urmările produse, nu justificau stabilirea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reținerii prevederilor art. 74 lit. a) C. pen. În consecință, procurorul a solicitat înlăturarea circumstanțelor atenuante și aplicarea unei pedepse care să corespundă pe deplin gradului de pericol social ridicat al faptei.

Inculpatul, atât personal, cât și prin apărătorul desemnat din oficiu a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei sale condamnări, solicitând achitarea în conformitate cu prevederile art. 10 lit. c) C. proc. pen. cu motivarea că din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine că el este autorul infracțiunii de omor. În ceea ce privește, recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, Înalta Curte, constată următoarele: La stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, tribunalul a dat eficiența cuvenită tuturor criteriilor sale generale prev.de art. 72 C. pen. referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială a C. pen., gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, urmările produse și persoana inculpatului.

Afecțiunile psihice de care suferă inculpatul, confirmate de expertiza medico-legală dispusă în cauză și care au atras luarea față de inculpat a măsurii de siguranță a obligării la tratament medical prevăzută de art. 113 C. pen., comportarea bună a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, lipsa antecedentelor penale, faptul că între inculpat și victimă exista o relație conflictuală mai veche, generată și de comportamentul celei din urmă care potrivit declarației martorei S.A.G., în loc să-l sprijine pe apelant, (persoană cu probleme medicale), îl alunga frecvent din locuință, sunt împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante așa cum a reținut instanța de fond (fila 77 dosar instanță fond).

La stabilirea pedepsei trebuie să se aibă în vedere nu numai scopul acesteia, astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen., dar și faptul că ea este nu numai o măsură de constrângere, ci și un mijloc de reeducare a condamnatului. Referitor la recursul formulat de inculaptul P.l., prin care acesta solicită achitarea pe motiv că nu a săvârșit infracțiunea, Înalta Curtea, constată următoarele: Revenirea apelantului-inculpat la declarațiile anterioare date la procuror a doua zi după comiterea faptei și în care a recunoscut că, în ziua 8 noiembrie 2009 a avut o altercație cu bunica sa, victima P.I. pe care a împins-o și a strâns-o de gât „nu știu cât de tare și nici cât timp", dar la un moment dat „victima nu a mai zis nimic" (filele 38-41 dosar urmărire penală), în mod corect a fost înlăturată de instanța de fond ca nesinceră în raport de probele administrate în cauză prin care s-au verificat apărările acestuia.

Astfel, susținerea apelantului-inculpat în sensul ca victima ar fi decedat din cauze naturale este contrazisă de raportul medico-legal de necropsie întocmit de S.M.L. Argeș care concluzionează că moartea victimei a fost violentă. Ea s-a datorat asfixiei mecanice acute de aport, consecința compresiunii cervicale prin mecanism de sugrumare. La necropsie s-au constatat leziuni de violența (echimoze, excoriații, plagă confuză, hematom, fractură fără deplasare, arc costală) produse cu puțin timp înainte de instalarea decesului, în contextul aceluiași politraumatism prin mecanism de compresiune digitală și mecanisme de lovire cu și de corp dur. Leziunile situate la nivelul extremității cervicale au legătură directă de cauzalitate cu decesul, celelalte leziuni traumatice neavând legătură de cauzalitate eu acesta.

Tot astfel, apărarea apelantului-inculpat în sensul că discuțiile cu victima au avut loc în dimineața zilei de 8 noiembrie 2009, înainte de plecarea acesteia la biserică și că, în tot cursul zilei nu s-a aflat în locuință, iar la revenirea în domiciliu, seara, a găsit victima căzută, moment în care i s-a făcut rău, afpst inconștient și s-a trezit apoi la spital, a fost verificată de înstența de fond și înlăturată în mod întemeiat în raport de relațiile comunicate de Spitalul C. unde apelantul a pretins că a fost internat, potrivit cărora, P.M. s-a prezentat la camera de gardă cu diagnosticul "Criză comitială, epilepsie, stare de ebrietate", în ziua de 08 noiembrie 2008, ora 9,25, nu seara, și a fost ținut sub observație la LPU, fără a fi îmă internat.

Declarația inițială a apelantului-inculpat data la procuror, în care a cunoscut împrejurările comiterii faptei și revenirea sa în domiciliu, când al constatat decesul victimei urmată de anunțarea martorilor V.G. și V.D. - vecinii săi - se coroborează, atât cu probele reținute în considerentele sentinței, cât și cu declarațiile martorilor menționați, cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente și care duc la concluzia certă că inculpatul este autorul faptei. Prin urmare, solicitarea sa sa de a fi achitat nu este întemeiată. Față de toate aceste considerente, în baza disp. art. 385 15 pct. 1 lit. b), C. proc. pen., se vor respinge recursurile formulate de parchet și de inculpat ca nefondate, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul-recurent va fi obligat la piața cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul Curții de Apel Pitești și inculpatul P.M. împotriva Deciziei penale nr. 4/ A din 07 ianuarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 9 noiembrie 2008 la 2 aprilie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2010.