ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 720/2009

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul

Argeș, prin sentința penală nr. 438 din 23 octombrie 2008 a respins cererea de

schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat, prevăzută

de art. 174-175 lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen.

sau cea prevăzută de art. 178 C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 78 C. pen.

În baza

art. 174 – 175 lit. i) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul D.F. la 15 ani

închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza

art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea de la 14 martie 2008

la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest.

În baza

art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. a admis în parte acțiunea

civilă și l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile N.C. 150.000 lei

daune morale și 1008 lei despăgubiri materiale.

Pentru

a hotărî astfel, a reținut că în seara zilei de 13 martie 2008, în timp ce se

afla în autoturismul proprietate personală pe DN Vidraru-Piscu Negru, în zona

km 93, județul Argeș, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul a sugrumat-o

pe concubina sa, victima N.E.

Împotriva

sentinței au declarat apel inculpatul și partea civilă N.C., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Partea

civilă a solicitat desființarea sentinței, majorarea pedepsei și a

despăgubirilor sub forma daunelor materiale la suma de 7000 lei.

Inculpatul

a criticat sentința ca fiind nelegală sub aspectul greșitei încadrări juridice

dată faptei. A susținut că încadrarea juridică dată faptei de prima instanță

este greșită, încadrarea corectă fiind cea prevăzută de art. 174 C. pen.

A cerut

desființarea sentinței și după schimbarea încadrării juridice, reducerea

pedepsei.

Prin

decizia penală nr. 109/A din 18 decembrie 2008, pronunțată de Secția penală de

la Curtea de Apel Pitești, apelul părții civile, a fost admis, sentința a fost

desființată în parte și rejudecând, au fost majorate despăgubirile civile de la

1008 lei la 7000 lei.

Apelul

formulat de inculpat a fost respins ca nefondat.

Nemulțumit

și de această hotărâre, inculpatul în termenul legal, a atacat-o cu recurs.

Prin memoriul-declarație depus la dosar și personal, a criticat hotărârile ca

fiind nelegale.

A cerut

casarea lor pentru motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C.

proc. pen.

Așa cum

a susținut și cerut încă de la prima instanță, inculpatul a arătat că uciderea

victimei nu a avut loc într-un loc public (pe șosea), ci undeva într-un loc

retras, în pădurea din apropierea Transfăgărășanului. A descris în amănunțime

modul în care s-au petrecut lucrurile și a arătat, încă odată, că el a fost

acela care s-a prezentat la poliție și s-a autodenunțat, că el i-a condus pe

polițiști la locul unde a aruncat cadavrul și nu la locul unde a ucis-o pe

concubină. A cerut schimbarea încadrării juridice în dispozițiile art. 174 C.

pen.

Recursul

este fondat.

Din

actele și lucrările dosarului rezultă că organele de cercetare penală nu au

făcut o verificare a locului faptei, locul unde s-a comis infracțiunea ci a

locului unde, conduși de inculpat au găsit cadavrul abandonat de inculpat.

În tot

cursul procesului, inculpatul a declarat și arătat că s-au deplasat cu

autoturismul pe ruta Târgoviște – Pitești - Curtea de Argeș și s-au oprit în

zona Barajului Vidraru. Pe Transfăgărășan au hotărât să întrețină raporturi

sexuale în mașină și pentru aceasta au ales un loc mai retras, mai departe de

șosea unde a parcat mașina. În momentul în care se pregăteau să întrețină

raport sexual, concubina i-a făcut niște reproșuri, au început să se certe și

ca să o liniștească, i-a astupat gura cu palma, astfel că victima s-a asfixiat.

Inculpatul

a declarat constant că după ce a constatat că victima a decedat , a mai stat

circa 10-15 minute, după care a pornit autoturismul cu intenția de a merge

acasă, însă pe drum a hotărât să scape de cadavru, lucru pe care l-a și făcut.

Ajuns în zona km 93 a oprit și a scos cadavrul din mașină, l-a târât pe

marginea drumului, unde, din cauza greutății, l-a scăpat, astfel că trupul

neînsuflețit s-a rostogolit în râpă.

Situația

de fapt și vinovăția au fost stabilite în principal, pe baza declarațiilor

inculpatului. În lipsa altor probe nu se poate reține că omorul a fost săvârșit

așa cum a reținut prima instanță, pe șosea (pe Transfăgărășan).

Omorul,

potrivit declarației inculpatului, a fost comis în pădure, în apropiere de

șosea, iar dubiul trebuie să-i profite inculpatului și apărarea sa că fapta nu

a fost comisă într-un loc public și deci, încadrarea juridică în prevederile

art.175 lit. i) C. pen. apare greșită.

Art. 175

alin. (1) lit. i) sancționează omorul săvârșit „în public” cu o pedeapsă

cuprinsă între 15 și 25 ani, spre deosebire de art. 174 C. pen. (omorul simplu)

text de lege care sancționează uciderea unei persoane cu pedeapsa cuprinsă

între 10 și 20 ani.

Potrivit

art. 152 C. pen., fapta se consideră săvârșită în public, atunci când a fost

comisă:

- într-un

loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului,

chiar dacă nu este prezentă nici o persoană;

- în

orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe

persoane;

- în

loc neaccesibil publicului cu intenția însă ca fapta să fie auzită sau noaptea

și dacă acest rezultat s-a produs față de două sau mai multe persoane....

În

doctrină și practica judiciară s-a arătat că poate fi socotit loc public în

sensul art. 152 lit. a) C. pen., locul accesibil publicului cum sunt piața,

parcul ș.a.

Potrivit

reglementărilor silvice în vigoare, în pădurile, cu zone de refugiu al vânatului,

în rezervațiile naturale, în pădurile declarate monumente ale naturii, în

parcurile din jurul izvoarelor de apă minerală și potabilă captate pentru

exploatare industrială ... accesul este permis numai pentru gospodărire și

administrarea pădurii.

Rezultă

din cele de mai sus că omorul nu a fost săvârșit în loc public, astfel că

încadrarea juridică legală este cea prevăzută de art. 174 C. pen.

Așa

fiind, recursul urmează a fi admis conform art. 385

15

alin. (2) lit.

d) C. proc. pen., decizia și sentința casate numai cu privire la greșita

încadrare juridică dată faptei de omor.

Rejudecând,

se va dispune conform art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice

din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 – 175 lit. i) C. pen.,

în infracțiunea de omor simplu, prevăzută de art. 174 C. pen.

Având

în vedere gradul de pericol concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului

care nu a mai săvârșit fapte antisociale până la vârsta de 60 de ani, a avut o

conduită procesuală corectă, văzând limitele de pedeapsă prevăzute în art. 174 C.

pen., Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.,

poate fi atins prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 12 ani închisoare

și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., timp de 5 ani.

Se va

deduce din pedeapsa principală aplicată, timpul reținerii și arestării de la 14

martie 2008 la 3 martie 2009 și va fi menținută starea de arest.

Celelalte

dispoziții ale hotărârilor supuse recursului de față, urmează să fie menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul D.F. împotriva deciziei penale nr. 109/A din 18 decembrie 2008 a

Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează în parte ambele hotărâri atacate

respectiv decizia penală nr. 109/A din 18 decembrie 2008 a Curții de Apel

Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, și sentința

penală nr. 438 din 23 octombrie 2008 a Tribunalului Argeș, secția penală.

Rejudecând:

Conform art. 334 C. proc. pen. schimbă

încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. raportat

la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 174 C.

pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpatul D.F. la pedeapsa de

12 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a)

și b) C. pen. în condițiile art. 65 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. deduce din

pedeapsa principală aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării

preventive de la 14 martie 2008 la 3 martie 2009.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Suma de 200 lei reprezentând

onorariul apărătorului din oficiu pentru recurentul inculpat, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției și Drepturilor Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 3

martie 2009.