ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 545/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 478 din 13 noiembrie 2008, Tribunalul Argeș a condamnat pe inculpatul C.I., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., la 15 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. În baza dispozițiilor art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa principală aplicată acestuia, perioada de reținere și arestare preventivă, începând cu data de 17 martie 2008 la 13 noiembrie 2008. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, a reținut, în esență, că în ziua de 15 martie 2008, inculpatul C.I.

a sugrumat-o pe concubina sa, D.M., determinându-i decesul. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv : procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșe foto, constatările preliminarii ale S.M.L. Argeș, raportul medico-legal, declarațiile martorilor M.G., F.D., A.E., M.I. și P.M., precum și declarațiile inculpatului. Fiind audiat, atât la urmărirea penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, inculpatul a fost parțial sincer, recunoscând fapta descrisă în rechizitoriu, însă declarând că a strâns-o de gât pe victimă, dar fără să o lovească și că aceasta a murit din cauza băuturii. Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 107/ A din 16 decembrie 2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.I.

împotriva sentinței penale nr. 478 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus detenția la zi, însușindu-și argumentația instanței de fond. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.I. solicitând admiterea recursului pentru cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18, 10, 6 și 14 C. proc. pen., susținând, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând că nu a avut intenția suprimării vieții victimei. A mai arătat că a recunoscut faptul că a prins victima de gât, dar nu a sugrumat-o, moartea acesteia datorându-se consumului exagerat de alcool. Într-un prim subsidiar, a susținut că instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate de natură să influențeze soluția procesului.

În acest sens a arătat că nu s-au administrat probe concludente, fiind condamnat pe bază de bănuieli și probe indirecte, că certificatul medico-legal nu este conform cu realitatea, medicul legist fiind părtinitor, impunându-se efectuarea unei contraexpertize. Pentru acest motiv de recurs, a solicitat restituirea dosarului pentru refacerea urmăririi penale în cauză. Într-un alt subsidiar, a susținut că nu i-a fost respectat dreptul la apărare, fiind anchetat și audiat fără apărător din oficiu sau ales, fiind amenințat de organul de anchetă și obligat să semneze declarațiile care nu corespund adevărului. Într-un ultim subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, având în vedere circumstanțele sale personale, că este fără antecedente penale, a avut o atitudine sinceră și este o persoană bolnavă.

Recursul este nefondat. Analizând hotărârea pronunțată, în raport de probele dosarului, Curtea constată că situația de fapt a fost corect reținută, vinovăția inculpatului pe deplin dovedită, încadrarea juridică dată faptei bine stabilită, fiind susținută de ansamblul materialului probator administrat în cauză, iar pedeapsa aplicată fiind just individualizată. Astfel, verificând motivele invocate de inculpat în recursul său, Curtea constată că primul motiv de recurs, respectiv achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raporta la art. 10 lit. d) C. proc. pen., arătând că nu a avut intenția suprimării vieții victimei, a fost reiterat și în fața instanței de apel, aceasta analizându-l temeinic și motivând amplu și pertinent respingerea.

În acest sens, sunt concluziile preliminare și raportul de constatare medico-legal, în care se arată că moartea victimei D.M. a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice care a survenit în urma comprimării părților moi ale gâtului în condițiile unei sugrumări. De asemenea, se menționează că între leziunile traumatice cervicale și deces există legătură directă de cauzalitate. În mod corect, atât instanța de fond, cât și cea de control judiciar au apreciat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., deoarece intenția inculpatului a fost aceea de a ucide. Elementul material al infracțiunii de omor poate consta dintr-o acțiune sau o inacțiune.

În cazul de față, comprimarea gâtului prin sugrumare, zona vitală a corpului asupra căreia inculpatul a acționat, realizând că victima nu va mai putea respira, intensitatea cu care a exercitat această presiune, combinat cu atitudinea acestuia de după comiterea faptei, respectiv împrejurarea că nu l-a mai interesat starea victimei până a ajuns acasă, impun concluzia intenției de a ucide a inculpatului, intenției indirectă, inculpatul prevăzând rezultatul acțiunilor și inacțiunilor sale și chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat o eventuală moarte a victimei ca rezultat posibil, fapta sa constituind infracțiunea de omor calificat. Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs, respectiv solicitarea de restituire a dosarului pentru refacerea urmăririi penale, întrucât instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe, că nu s-au administrat probe concludente, că certificatul medico-legal nu este conform cu realitatea, Curtea constată că nici acesta nu poate fi primit.

Astfel, verificând actele dosarului, se reține că în cauză a fost administrat un probatoriu complet, atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în timpul cercetării judecătorești fiind audiați toți martorii din acte, inculpatul, avându-se în vedere concluziile preliminare și raportul de constatare medico-legal, procesul-verbal de cercetare la fața locului și toate aceste probe coroborate au condus indubitabil la stabilirea situației de fapt, la încadrarea juridică dată faptei și la dovedirea vinovăției inculpatului.

Nu poate fi primită nici susținerea inculpatului că nu i-a fost respectat dreptul la apărare, fiind anchetat și audiat fără apărător din oficiu sau ales, fiind amenințat de organul de anchetă și obligat să semneze declarațiile care nu corespund adevărului, întrucât verificându-se actele dosarului se constată că toate declarațiile inculpatului de pe parcursul urmăririi penale au fost date în prezența unui apărător din oficiu, fiindu-i astfel garantat și respectat dreptul la apărare.

Mai mult decât atât, se constată că, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, împrejurare în care inculpatul ar fi putut spune în fața procurorului că a fost amenințat de organul de cercetare și că declarațiile sale nu corespund adevărului, se menționează că „în prezența avocatului”, inculpatul declară că a luat la cunoștință de învinuirea ce i se aduce, că menține declarațiile date și că nu mai are de făcut alte declarații și „nici de cerut probe în apărare”, semnând procesul-verbal alături de procuror și avocatul din oficiu a cărui delegație, de altfel se și afla în dosar.

În ceea ce privește ultimul motiv de recurs invocat, respectiv reindividualizarea pedepsei aplicate, având în vedere circumstanțele sale personale, că este fără antecedente penale, a avut o atitudine sinceră și este o persoană bolnavă, Curtea a constatat că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, la stabilirea pedepsei avându-se în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, împrejurările în care aceasta a fost comisă, modalitatea de săvârșire, atitudinea procesuală a inculpatului, circumstanțele personale ale acestuia, lipsa antecedentelor penale, aspecte față de care se apreciază că pedeapsa aplicată a fost corect stabilită, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune redozarea acesteia.

Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 107/ A din 16 decembrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 17 martie 2008 la 17 februarie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2009.